Patrimoniul județului Neamț este valoros, vast, atât în ceea ce privește componenta de patrimoniu imobil, care cuprinde monumentele istorice și arheologice, cât și în ceea ce privește bunurile culturale mobile: incluzând opere de artă, obiecte etnografice, arheologice, numismatice, bibliografice etc. Însă, autoritățile județene și locale nu își dau interesul decât parțial să îl păstreze, să îl restaureze/protejeze și să îl promoveze. Există și multe piedici administrative, nu există fonduri suficiente dar imaginea generală este de indolență. În multe cazuri, monumente istorice valoroase sunt lăsate în uitare și distrugere, fără să aibă nici măcar un marcaj, un indicator care ar putea sugera călătorului din țară sau de peste hotare care este importanța „ruinelor” pe lângă care trece. Pentru a puncta cele mai importante probleme cu care se confruntă averea istorică a județului Neamț, am realizat un interviu cu Rocsana Josanu, cea care conduce de 10 ani Direcția Județeană pentru Cultură Neamț.

– Este patrimoniul cultural imobil al județului Neamț suficient de bine promovat, în opinia dv?

Din păcate, nu, este un patrimoniu insuficient cunoscut și pus în valoare, chiar dacă, în ultima perioadă, interesul față de acest subiect a crescut. Este un patrimoniu căruia nu i se recunoaște importanța în dezvoltarea comunităților și avem o dispută și o discuție permanentă cu autoritățile publice locale pentru a-i face să conștientizeze importanța obiectivelor pe care le dețin și faptul că ele definesc comunităților locale  pentru a prezenta o carte de vizită sustenabilă în ceea ce privește turismul și celelalte legături ale comunităților cu exteriorul. Este un patrimoniu care este valorificat, din păcate, doar atunci când ne spun alții că avem aceste obiective! Și atunci când reușim să implementăm o serie de proiecte de investiții, mai ales cu fonduri externe, cum s-a întâmplat în cazul acestor mari proiecte de restaurare din județ, când au început să fie vizitate și să fie mediatizate, atunci au conștientizat și edilii noștri ce valoare au și cât de importante sunt și că au cu ce să iasă în față. Din păcate, nici statul român nu alocă fonduri suficiente pentru reabilitarea obiectivelor de patrimoniu și nu există măsuri suficiente de stimulare a proprietarilor care le dețin.

Casa Corbu – supraimpozitarea cu 500% l-a activat pe proprietar!

– Ce prevede legea în privința stimulării proprietarilor de monumente istorice?

Singura măsură pe care o prevede legislația în vigoare este aceea de scutire de impozit pentru proprietarii care au astfel de imobile cu fațada reabilitată. Aceasta este singura condiție, să aibă fațada stradală renovată. Referitor la acest aspect, recent, am avut discuții și o corespondență, inclusiv cu Prefectura, referitoare la Casa Corbu din Piatra-Neamț. Este un monument abandonat care, la inițiativa municipiului Piatra-Neamț a fost supraimpozitat cu 500% în 2024. Bineînțeles că proprietarul s-a activat pentru că nu are fațada reabilitată la așa o clădire superbă, cu o valoare arhitecturală deosebită și care începe să se degradeze din ce în ce mai mult. Și o pierdem, mai ales că, în acest caz, fațada este cea mai valoroasă. Proprietarul a început să facă petiții în toate părțile, că el este defavorizat, că această supraimpozitare nu ar fi legală. Documentele care s-au întocmit și codul fiscal care stă la baza acestei decizii îndreptățesc această măsură. Cred că este singura măsură punitivă care mai poate schimba cumva mentalitatea unor proprietari de monument. Pentru că amenzile care sunt prevăzute de lege și care merg până la 8.000 lei, nu descurajează prea mult anumite persoane.

– Care sunt principale cauze ale degradării acestor clădiri de patrimoniu?

În primul rând este vorba despre o serie de imobile retrocedate, ale căror proprietari nu sunt în țară. Clădirile le știți, sunt celebre, ați și scris despre ele: Cazinoul din Bălțătești, Conacul Caradja din Grumăzești, fosta Judecătorie Piatra-Neamț și celelalte, toate sunt abandonate, proprietarii sunt în străinătate. Singurul la care s-a făcut ceva este Conacul Bogdan de la Gâdinți la care restaurarea a început odată cu preluarea de către nou proprietar, pentru că vechiul proprietar nu a fost interesat deloc. Vechiul proprietar a fost închis o perioadă mai lungă de timp, l-am și sancționat. La un moment dat s-a decis să-l vândă și bine a făcut, pentru că a schimbat soarta acestei reședințe boierești care va ieși din starea în care se afla. Este un imobil deosebit de frumos și care are potențial de a fi pus în valoare, pentru că este foarte aproape de Roman, ca și Cetatea Nouă a Romanului. Un monument istoric va fi întotdeauna bine protejat atunci când va avea o funcțiune. Și dovada clară în acest sens este conacul de la Costișa, care, în momentul de față nu mai are nicio funcțiune. Firma, care a reabilitat această clădire și care a stat mulți ani în ea, a plecat. Acum primăria a făcut un proiect de intervenții pe conac să mai facă câteva reparații. O clădire, dacă nu are funcțiune și nu este întreținută de cineva, sigur că începe să se degradeze și are de suferit întregul edificiu. O soluție este finanțarea din Fondul Timbrul Monumentelor Istorice, așa cum s-a întâmplat la Conacul Bogdan și cum au solicitat și Primăria Costișa pentru acest conac și comuna Negrești pentru Casa Muzeală ”Dumitru Almaș”. Din păcate, pentru această sesiune de finanțare, am înțeles că ultimii doi nu au fost eligibili, dar, pentru că au făcut deja proiectele, le-aș sugera să meargă în continuare, să încerce și anul viitor și vor avea șanse la un moment dat să prindă aceste fonduri. Timbrul monumentelor a început să fie o oportunitate de finanțare din ce în ce mai căutată de persoane din județul Neamț, pentru că au mai fost imobile finanțate și pentru că este un fond al statului. De fapt, este singurul ajutor financiar pe care îl dă statul și care este constituit din contribuțiile proprietarilor, din zone de protecție. Dar, fondurile sunt puține și atunci foarte puține proiecte intră într-o sesiune de finanțare, dar sunt patru astfel de sesiuni pe an. 

Restaurarea – costurile exorbitante și lipsa specialiștilor!

Degradarea unui monument istoric apare mai ales atunci când nu este întreținut, iar costurile de intervenție devin din ce în ce mai mari. O parte dintre proprietarii de monumente nu înțeleg acest lucru și cred că ar trebui să îi ajute tot timpul cineva și că ei n-au nicio obligație. Legea prevede foarte clar că aceste imobile trebuie să beneficieze de lucrări de întreținere și reparații foarte importante, pentru că în momentul în care, de exemplu, ai un acoperiș degradat, apa pătrunde la structură și efectele sunt dezastroase, mai ales dacă este o construcție de lemn face ravagii. Dacă nu faci un sistem de drenare apelor, iarăși este periculos pentru fundație și pentru structura clădirii. Sunt lucrări minore în aparență, dar care sunt foarte importante pentru conservarea imobilului. Și am avut foarte multe situații în care, din lipsa acestor lucrări de întreținere, s-a ajuns apoi la costuri de intervenție exorbitante. Unul dintre marile impedimente ale restaurării patrimoniului sunt costurile mari ale proiectelor, ale lucrărilor de intervenție, faptul că găsești foarte rar mână de lucru specializată pentru a interveni pe aceste clădiri, nu poți interveni ca pe orice altă clădire, și sunt foarte puțini specialiști care să facă proiectul. 

– Mai ales că acești experți trebuie să fie atestați de minister…

Listele cu specialiști și experți atestați de Ministerul Culturii sunt din ce în ce mai subțiri, pentru că foarte mulți dintre ei sunt persoane de o vârstă onorabilă, unii au și decedat, ne-au rămas foarte puțini. Atestările se dau greu, sunt puțini tineri care se atestă, și atunci, la un moment dat, ajungi să nu mai ai la cine să apelezi. În Neamț sunt foarte multe domenii de atestare care nu sunt acoperite, și pentru care proprietarii trebuie să caute în alte județe. Trebuie să aduci omul, să-i plătești transportul, e din ce în ce mai greu! Și atunci, aceasta este o problemă serioasă. Pentru elaborarea acestor proiecte, nu există nivele maxime de tarifare, acești specialiști nu au anumite plafonări. Fiecare poate să ceară cât vrea, ești la cheremul acestor specialiști iar, unii dintre ei, să recunoaștem, sunt puși pe făcut bani… dacă au această ștampilă, sunt mari și tari! Puțini sunt cei care se gândesc, într-adevăr, la binele monumentului istoric.

– Se face educație în România pentru păstrarea patrimoniului?

Nu. Lipsa educației pro patrimoniu din școală este o problemă foarte serioasă. Mă întrebați despre soluții. Ar trebui pornit din școală, și orele acestea de educație pentru patrimoniu ar trebui să fie luate în serios în școlile din Neamț, chiar dacă nu există în programa școlară! Poate ar trebui să existe capitole chiar la istorie, la dirigenție, la științele sociale, unde să fie chemați oameni din domeniu care să prezinte elementele valoroase din județ și din comunitatea respectivă. De ce trebuie protejate? Care este importanța lor? Cum putem să ieșim în lume cu acestea? Dacă am face aceste ore de educație, apoi acești copii când vor crește, când vor ajunge maturi, poate că la un moment dat se pot gândi și la anumite proiecte pentru aceste obiective, ei fiind deja sensibilizați, pot să găsească anumite nișe. Tinerii sunt destul de inimoși și entuziasmați când e vorba despre comunitatea lor. Avem asociații în Neamț, cum este, să dau exemplu, Asociația ”Mușatinii” din Roman, care sunt implicați în aceste proiecte patrimoniale și pe partea de arheologie. Sunt foarte implicați ca voluntari, deci, fără să aștepte să fie plătiți sau alte avantaje.

Nu știm să ne prezentăm valorile de patrimoniu!

– Cine ar trebui să se ocupe de crearea unor trasee turistice, care să scoată aceste clădiri din anonimat?

Cred că, la nivelul Consiliului Județean Neamț, unde există Compartiment de turism și strategii turistice, ar trebui gândite niște trasee turistice cu punerea în valoare a obiectivelor de patrimoniu. Poți să faci, de exemplu, ruta bisericilor din lemn. Avem și sunt frumoase, destul de bine conservate, avem conace deosebite, până la urmă chiar și cele care nu-s restaurate, pot face parte dintr-o rută a cetăților, o serie a conacelor familiilor boierești care au trăit în Neamț. Chiar Cetatea Nouă de la Roman, dincolo de faptul că ea încă nu este scoasă din vegetație, este o cetate ștefaniană. Ai Cetatea Neamț, Cetatea Bâtca Doamnei, pe partea de arheologie și acolo sunt obiective importante. Nu există, din păcate, o promovare turistică suficientă a obiectivelor noastre de patrimoniu din județ. Nu există aproape deloc, nu se simte. Inclusiv cei din agențiile de turism ar trebui să aibă o pregătire în sensul acesta, să meargă să se specializeze. Să știe ce trebuie să prezinte celor care vin să ne viziteze, să știe pe ce să pună accentul. Ghizii de turism ar trebui să-și adapteze prezentările la realitatea din teren. Nu știu să existe în Neamț, în afară de prezentarea din muzee, un traseu al bunurilor culturale valoroase din muzee. Avem bunuri culturale valoroase în muzee, avem și în biserici și în mănăstiri. Multe nu sunt nici clasate în patrimoniu, dar sunt bunuri de o valoare excepțională. Uitați-vă numai la colecția de icoane Grigorescu de la Agapia! Cât este de valoroasă și cât este de frumoasă, cât de cunoscute sunt aceste icoane ale lui Grigorescu. Muzeul de la Agapia este foarte bine organizat.

Susținerea locală pentru patrimoniu – zero barat!

– Își prevăd primarii din Neamț fonduri pentru patrimoniu în buget?

Nu, avem o problemă mare și, de când am venit la direcție – din 2015, tot fac adrese și tot discut cu primarii. Nu sunteți proprietari de monumente ca primărie dintr-o comună! Dar, prin Legea patrimoniului aveți obligație, ca autoritate locală, să sprijiniți proprietarii de monumente istorice pentru a întreține aceste obiective. NU prevăd nimic, niciun leu, nici măcar pentru un indicator informativ, nimic! Poți să găsești o sumă, anul acesta dai pentru cutare obiectiv, anul viitor dai pentru celălalt obiectiv și tot așa, prin rotație măcar, să sprijini. Înseamnă că tu nu pui preț pe ceea ce ai tu mai valoros în comuna ta.

– Avem multe monumente istorice care nu au nici măcar simbolul de monument istoric?

Aici ați punctat un lucru foarte important: semnul distinctiv al monumentului istoric, sigla pe care o știm din toată lumea. Este un alt subiect unde avem o discuție permanentă cu localitățile din județ și  le-am trimis adrese la toți. O să facem noi o procedură prin care să le explicăm de la A la Z, ce ar trebui să fac în sensul acesta, deși există un ordin de ministru care e destul de clar. Trebuie să faci o tablă care să aibă culoarea aceasta, să aibă aceste marcaje și așa mai departe. De ce sunt importante? Atunci când îți vine cineva în comună și vin străini care sunt obișnuiți să scaneze un cod QR, văd sigla și știu că ăsta este monument. Se duc singuri acolo, îl văd și îl promovează. Am avut o propunere de proiect din partea unui ONG, care vrea să pună coduri QR la monumentele funerare din județ. Mi s-a părut extraordinar. Le-am dat și lista. Pe codul QR intri și vezi cine este înmormântat acolo, informații despre cine au fost, fotografii, istorii și așa mai departe. Extraordinar. Ar fi bine și pentru celelalte monumente să existe astfel de coduri QR de informare, o altă modalitate de promovare.

– Să revenim la primari…

Deci, siglele acestea nu sunt numai pentru că ți le cere legea să le pui. Sunt importante pentru tine, reprezintă un avantaj pentru comunitatea ta. Am avut și un fel de efect de bumerang. Dacă, la început, îi obligam să întrețină monumentele și am aplicat sancțiuni, în primii ani am aplicat mai multe sancțiuni, acum vin și întreabă, prin adresă oficială dacă școala X din comuna cutare este obiectiv de patrimoniu, pentru că găsesc pe linii de finanțare raportare la obiective clasate. Acum ar vrea mai mulți să aibă mai multe obiective clasate. Până acum nu i-a interesat!

– Cum își pot crește atractivitatea turistică, localitățile, folosindu-se de aceste monumente clasate?

Prin astfel de monumente istorice, clădiri de patrimoniu, atunci când le restaurezi se dezvoltă infrastructura de turism, se dezvoltă pensiuni, se dezvoltă tot felul de servicii, conexiuni, se creează locuri de muncă, crește nivelul de trăi al comunității. Este foarte simplu. Să luăm exemplul Cetății Noi, ea aparține, administrativ de Gâdinți, dar interesul este să o preia Romanul. Acum, cei din Primăria Gâdinți spun: ”Totuși, ne-ar conveni să o avem noi și să o valorificăm”, pentru că se dezvoltă comunitatea. Pentru o comunitate mică o astfel de oportunitate înseamnă mult mai mult decât pentru Roman. E important, întâi, să fie preluată în patrimoniul statului și, după aceea, vedem cui și cum va fi dată.

– Dar aici, proprietarul nu are un cuvânt de spus? Unde să rămână?

Păi proprietarul, care este statul român, poate decide, prin Ministerul Culturii, dacă o dă Romanului sau Gâdințului sau găsește o formă de proprietate, de administrare mixtă. Dar, Gâdințul, ca unitate administrativă pe teritoriul căreia se află cetatea, se poate implica în acest proiect. Important este să desfacem acest hățiș al proprietății.

– O concluzie…

Concluzia este că avem multe clădiri de valoare, dar nu le protejăm și nu le valorificăm. Arhitectura tradițională din Neamț care prinde din ce în ce mai mult este o sursă de dezvoltare extraordinară și un subiect drag mie! Au început să se dezvolte aceste pensiuni realizate pe foste case bătrânești, pentru că și-au dat seama atrag turiști, coroborat cu bucătăria tradițională și cu un program de activități. Să-i duci la o stână, să-i plimbi pe lac, să îi duci la o rezervație, acesta este de fapt secretul. Turistul ca să stea cât mai mult, trebuie să-i dai ocupație. În ideea acesta a fost lansat și proiectul cu linia frontului, cu acele cazemate care ar putea fi puse în valoare, cu o minimă investiție curățate, și creat un muzeu al războiului cu trasee, cu activități specifice. S-ar sta acolo două zile numai pentru asta. La Cetatea Albă din Ucraina, ai loc de tras cu arcul, catapultă și atrage foarte multă lume, mai ales copii. În Neamț se simte lipsa unui muzeu al satului nemțean. Fiecare județ începe să aibă un muzeu al satului, până la urmă aceste construcții tradiționale nu le mai găsești oriunde. Avem biserici vechi, le putem arăta o instalație veche de apă, se pot colecta și pot fi salvate în acest muzeu al satului multe alte lucruri. Mai lansez un apel către președintele CJ, domnul Daniel Harpa, poate se ocupă dumnealui de un astfel de muzeu. Ar fi un proiect extraordinar dacă s-ar pune în practică.

Interviu realizat de Angela CROITORU