La fel ca iarna grea, seceta sau inundațiile, alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai iau România pe nepregătite. Pe lângă alfabetizarea elementară și deprinderea utilizării calculatorului, un minim limbaj european și familiarizarea cu funcționarea Uniunii Europene ar fi trebuit să fie tratate, încă înainte de 1 ianuarie 2007, ca un al treilea palier de alfabetizare și educare. N-a fost cazul în România. Autoritățile s-au temut, organizațiile non-guvernamentale oneste au fost descurajate, politicienii nu au avut niciun interes, presa o duce greu la capitolul resurse. Astfel, s-au creat „condițiile” ca românul să voteze eurodeputați, pentru a treia oară, în necunoștință de cauză, terenul de campanie electorală părând gata pregătit – în principal spre rușinea partidelor – pentru dezbateri fără nicio legătură cu Uniunea Europeană. Ce este acela Parlament European și ce caută niște români acolo încercăm să explicăm noi, dacă alții nu sunt interesați, în săptămânile premergătoare votului din 25 mai. Folosim informații din surse oficiale, dar și alte contribuții serioase. Vom ajunge să arătm și ce treabă au eurodeputații cu chestiunile spinoase, precum politica energetică sau achizițiile publice, despre care au uitat să vorbească în țară. (Viorel COSMA)
Parlamentul și Tratatul de la Lisabona
Provocările actuale
Tratatul de la Lisabona îmbunătățește capacitatea Parlamentului și a Uniunii de a acționa. Când Europa și restul lumii întâmpină probleme precum globalizarea, schimbarea climatică, siguranța energiei și terorismul, niciun stat nu le poate face față singur. Doar acționând într-o manieră eficientă, transparentă și coerentă, Europa va putea răspunde preocupărilor și nevoilor europenilor. Tratatul pregătește Parlamentul pentru provocările prezente și viitoare. De asemenea, Parlamentul, ales direct de către cetățeni, va avea dreptul de a revizui tratatul.
Conturarea Europei
Odată cu Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European va avea mai multe puteri în conturarea Europei. Prin extinderea procedurii de codecizie la alte 40 de domenii, Parlamentul va avea o poziție de egalitate cu Consiliul de Miniștri. Agricultura, siguranța energiei, imigrarea legală, justiția și afacerile interne, sănătatea și fondurile structurale sunt câteva din domeniile în care Parlamentul a obținut autoritate. Deciziile sale vor avea un impact mai puternic asupra vieții europenilor.
Mai multă putere de decizie asupra resurselor financiare ale Uniunii
Parlamentul și Consiliul vor avea roluri echilibrate în aprobarea bugetului general al UE și a cadrului financiar multianual. Cele două instituții vor stabili împreună toate cheltuielile, eliminând astfel distincția dintre cheltuielile obligatorii (aproximativ 45% din bugetul UE – de exemplu, ajutoarele agricole directe sau acordurile internaționale) și cheltuielile neobligatorii.
Mai multă influență asupra liderilor UE
Parlamentul European va decide nu doar asupra acțiunilor întreprinse și bugetului necesar, dar și asupra liderilor care conduc UE. Parlamentul va alege președintele Comisiei Europene, pe baza propunerii Consiliului European, dar care trebuie să ia în considerare rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European. De asemenea, Parlamentul trebuie să consimtă la numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe si politica de securitate, care va deține totodată și funcția de vice-președinte al Comisiei Europene.
Mai multă democrație participativă
Orice putere presupune o responsabilitate. Ales prin vot direct, Parlamentul va avea noi instrumente care vor proteja drepturile și libertățile cetățenilor și care le va permite acestora să ia parte la procesul politic comunitar. Parlamentul va trebui să se asigure că noua cartă incluzând drepturile civile, politice, economice și sociale ale cetățenilor europeni – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – este implementată într-un mod eficient. Tratatul va adăuga, de asemenea, inițiativa cetățenilor, prin care un milion de cetățeni provenind din mai multe state membre vor putea prezenta o propunere legislativă în domenii care țin de competența Uniunii. Nu în ultimul rând, Parlamentul va apăra drepturile parlamentelor naționale de a obiecta la propunerile legislative la nivel comunitar, dacă acestea consideră că a fost încălcat principiul subsidiarității.
[message_box title=” Știați că?” color=”blue”]
● De-a lungul ultimelor decenii, puterea Parlamentului European a crescut în mod constant. Drept urmare, în prezent, exercită rolul de colegislator în aproape toate domeniile în care legiferează Uniunea Europeană. Alături de Consiliu, Parlamentul adoptă sau modifică propunerile Comisiei. De asemenea, Parlamentul supraveghează activitatea Comisiei și adoptă bugetul Uniunii Europene.
● Parlamentul cooperează îndeaproape cu parlamentele naționale ale țărilor din UE. Adunările parlamentare mixte organizate la intervale regulate permit o mai bună integrare a punctele de vedere naționale în cadrul dezbaterilor Parlamentului.
● Cea mai mare parte a activității de profunzime din Parlamentul European se desfășoară în cadrul comisiilor specializate. Acestea elaborează rapoarte, care, ulterior, sunt supuse la vot în plen.[/message_box]
DICȚIONAR UTIL
Deciziile la nivel european
Procedura standard de luare a deciziilor la nivelul UE este cunoscută sub numele de procedură legislativă ordinară. Anterior era denumită codecizie. Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleși prin vot direct, aprobă legislația UE împreună cu Consiliul (care reprezintă guvernele celor 28 de state membre). Comisia elaborează și implementează legislația europeană.
Uniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Orice măsură luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar și democratic de toate țările membre.
Tratatul de la Lisabona a extins numărul domeniilor politice cărora li se aplică procedura legislativă ordinară. De asemenea, Parlamentul European poate bloca mai ușor o propunere legislativă dacă nu este de acord cu poziția adoptată de Consiliu.
Regulamente, directive și alte acte legislative
Obiectivele stabilite în tratate sunt realizate prin intermediul mai multor tipuri de acte legislative. Aceste acte legislative includ regulamente, directive, recomandări și avize. Unele au caracter obligatoriu, altele nu. Unele li se aplică tuturor țărilor, altele doar unora dintre ele.
– Regulamente
Regulamentul este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Trebuie aplicat în integralitatea sa în toate statele membre. De exemplu, dacă UE dorește să protejeze denumirea unor produse agricole care provin din anumite zone (de exemplu, cârnații de Pleșcoi), Consiliul adoptă un regulament.
– Directive
Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate statele membre. Fiecare dintre ele are însă libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în cazul directivei privind timpul de lucru, care stipulează că munca suplimentară în exces este ilegală. Directiva stabilește perioadele minime de odihnă și un număr maxim de ore de lucru, dar legislația propriu-zisă și măsurile de implementare trebuie elaborate de către fiecare stat în parte.
De urmărit cu maxim interes este cum va fi transpusă în România o directivă de dată recentă, anume DIRECTIVA 2014/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice, prin care se abrogă Directiva 2004/18/CE. A fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 28 martie a.c., iar dezbaterea internă pe acest subiect lipsește aproape cu desăvârșire.
– Decizii
Decizia este un act legislativ direct aplicabil și obligatoriu pentru toți cei cărora li se adresează. Destinatarii săi pot fi statele membre sau chiar întreprinderile. De exemplu, când Comisia a emis o decizie de amendare a companiei Microsoft pentru abuz de poziție dominantă pe piață, decizia respectivă i s-a aplicat doar companiei Microsoft.
– Recomandări
Recomandarea nu este obligatorie, nu are consecințe juridice. Prin intermediul unei recomandări, instituțiile își fac cunoscută opinia și sugerează direcții de acțiune, fără a le impune însă vreo obligație legală destinatarilor recomandării.
– Avize
Avizul este un instrument care le permite instituțiilor să prezinte un punct de vedere fără caracter obligatoriu, altfel spus fără a le impune vreo obligație legală celor cărora li se adresează. Poate fi emis de către principalele instituții europene (Comisia, Consiliul, Parlamentul) sau de către Comitetul Regiunilor sau Comitetul Economic și Social European. Pe durata elaborării actelor legislative, Comitetele emit avize care prezintă punctul lor de vedere cu privire la aspecte regionale, economice și sociale specifice. De exemplu, Comitetul Regiunilor a emis un aviz cu privire la modul în care regiunile ar putea contribui la realizarea obiectivelor UE în domeniul energiei. Deși sunt direct interesați, reprezentanții autorităților administrației publice locale din țară, care participă la Comitetul Regiunilor, nu au adus subiectul acasă. Același Comitet al Regiunilor, alături de Comitetului Economic și Social European, a avizat și directiva privind achizițiile publice, un domeniu care dă mari dureri de cap autorităților locale din România
