Centrul istoric al Romanului, care se întinde, de fapt, de-a lungul străzii Ștefan cel Mare, este un spațiu al contrastelor, cum, de altfel, este mai tot orașul înțesat de monumente. Și dacă ar fi să exemplificăm doar prin alăturarea Bisericii armenești cu Școala armenească, a corpurilor A și B ale Colegiului ”Roman Vodă” sau a Parohiei ”Precista Mare” cu fosta bolniță, acum ruină – aflată în proprietatea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, contrastul este evident. Ei bine, centrul istoric nu face excepție. Arată exact ca puntea cu capre a lui Păcală: una cu spinarea în sus și următoarea, cu burta, pe considerentul un pas moale, unul tare. Fără criterii, fără logică… În primul rând pentru că, deși mai toate clădirile sunt asemănătoare ca arhitectură – cu mici și inerente diferențe, doar o parte din ele sunt înscrise în lista monumetelor, departajarea fiind făcută după criterii greu de dedus și, desigur, și mai greu de înțeles. Apoi, fiindcă, deși înscrisă în listă, una din case – culmea! – cea în care a funcționat pe timpuri faimosul cenaclu „Miron Costin” este cel mai „năpăstuit” imobil.
Plimbată prin „n” firme, dar la dispoziția „persoanelor fără adăpost”
Pentru un oraș care are cea mai mare concentrație de monumente, un asemenea peisaj este dezolant: casa nu mai are uși, nici ferestre, nici podele, nici tâmplărie interioară, iar camerele – care au găzduit cândva mințile luminate din zonă – oferă acum o priveliște absolut sinistră. În încercarea de a ține departe „invadatorii” (niște familii de romi, care au locuit în imobil vreo 5 ani și l-au devastat, pur și simplu), ultimul proprietar – SC Immobiliare Italo-Romeno SRL București (fostă Monteverde Consulting SRL, fostă Italo-Romeno Leasing SA) – a montat grilaje la toate căile de acces, abia după ce-a fost amendat cu 5.000 de lei de poliția de patrimoniu. O vreme, casa a fost în proprietatea unei firme a soțului consilierului local romașcan Nușa Chiriac, după care a fost vândută unei societăți din București și, într-un final, a fost executată de bancă.
„Acum 10 ani, cred, soțul meu a renovat imobilul și a făcut acolo un magazin de mobilă”, ne-a declarat Nușa Chiriac. „Ulterior, l-a vândut unei firme din București, nu s-a mai ocupat nimeni și, într-adevăr, câțiva ani a fost la discreția locatarilor de ocazie, ca să mă exprim elegant. În ultima ședință de consiliu local de anul trecut, însă, s-a aprobat achiziționarea clădirii de către Primăria Roman, și asta ar putea fi o șansă pentru reabilitare și pentru reconturarea valorii pe care o are”.
Primarul Laurențiu Leoreanu ne-a confirmat că a fost tentat, în primul rând, de preț: „De când am refăcut strada, acum doi ani – pentru că pe acolo nu se putea circula, era totul prăbușit -, valoarea imobilelor din zonă a crescut. Acum, o casă reabilitată sub 200.000 de euro sau chiar 250.000 nu găsești. Banca a cerut un preț bun: 60.000 de euro plus TVA, ceea ce este absolut convenabil. Nu știu încă ce-am putea face, dar sigur că o astfel de clădire este ideală și pentru o grădiniță, de exemplu, dar și pentru un serviciu public”.
Inspecția Muncii stă prost cu „siguranța în construcții”
Peste drum de casa cu grilaje, a cărei curte este un „covor” de peturi, pungi și hârtii distribuite uniform, se află sediul Inspecției Teritoriale a Muncii, punct de lucru Roman. Dacă lumea nu ar ști că instituția funcționează încă, deși este în faza de reorganizare, ar crede că și clădirea respectivă este nelocuită. Curtea e invadată de gunoaie, tencuiala se află în mare suferință și deja pică pe alocuri, iar aspectul general nu este demn, în niciun caz, de un centru istoric cu pretenții. Dar… sediul ITM local nu se află în listă, deși are arhitectură specifică de monument vechi.
„Nu știu de ce, eu așa le-am preluat”, spune primarul Leoreanu. „Sigur că ar merita să fie, dar de unde bani să reabilitezi o astfel de clădire? Că am prins noi ceva fonduri europene, dar pentru alte monumente; abia în 2016 dacă va fi vreo șansă. Și, subliniez, dacă! Deocamdată, nu se mișcă nimic. Și nu e singura casă care ar merita statutul de monument. Eu, ca primar, am făcut în primul rând strada și iată că, în doi ani, prețul zonei a crescut considerabil. În rest, ce-oi mai reuși să fac, oi face. Dar să mă zbat pentru clasarea în regim de urgență și după aceea să n-am bani de reabilitare, se cheamă că tot n-am făcut mare lucru”.
E adevărat, clasarea imobilelor le asigură protecția conferită de lege. Cu diferența – esențială uneori – că proprietarul poate fi tras la răspundere. Deși nu pare mare lucru, imobilul de la numărul 240 demonstrează exact contrariul. Proprietarul muncește în Italia, iar nu cu mult timp în urmă, lângă casă ar fi trebuit puse indicatoare „Ocoliți! Pericol de accident!”. Era aproape de ruină, cu zidurile scorojite, din care picau bucăți de tencuială. Și a intrat în „scenă” subcomisarul Vitalie Josanu, ofițerul de patrimoniu din cadrul Poliției Neamț. A „dibuit” proprietarul în Italia și s-a apucat de treabă „conform procedurilor”: adrese, avertismente și pericol de amendă de 8.000 de lei. Pe care omul a primit-o până la urmă, pentru că n-a înțeles de vorbă bună. Dar a constestat-o în instanță și l-a „înmuiat” pe Vitalie Josanu, de altfel un dur când e vorba de monumente în pericol: „A cerut clemență în fața instanței, a spus că este dispus să investească și să-l ierte de amendă, că mai bine, din banii aceia, cumpără materiale de construcție. Eu mă bucur de fiecare dată când e vorba de salvarea unui monument și nu m-am opus, dar am spus că vreau să văd rezultate imediat. Și, într-adevăr, a demarat foarte repede proiectul, iar acum imobilul arată cu totul altfel. Chiar dacă i-a pus tâmplărie PVC, să zicem că, pentru o casă particulară, care risca să se prăbușească, deficitul estetic din prezent nu e așa mare problemă”.
O mare problemă se anunță, însă, deși am prefera să nu avem dreptate, ultima casă de pe stradă, care nu este în listă, dar sigur are stăpân, după mulțimea găinilor și a mașinilor parcate în curte. Tencuiala care se exfoliază și treptele care pică nu par a deranja pe nimeni. Romașcanii nu mai știu, nici ei, la ce-a folosit imobilul acum 30 de ani. Din 6 oameni opriți pe stradă, unii au spus că era „ceva de turism prin partid”, alții că „un fel de cerc militar”. Oricum, nu mai contează! Îngrijorător este că, dacă pică mâine, în fața legii nu e nimeni vinovat.
„Nu am niciun fel de explicație pentru modul în care s-a făcut clasarea acelor clădiri”, a precizat subcomisarul Vitalie Josanu. „Și, probabil, nu au nici cei care au condus Direcția pentru Cultură în ultimii ani, pentru că în toată zona există câte trei niveluri de beciuri, absolut interesante, nu pe deplin cercetate, așa că eu unul nu pot înțelege cum de o clădire de deasupra este monument și următoarea, gard în gard, nu are acest statut și nu pot face nimic pentru salvarea ei”.
Cristina MIRCEA
