Preotul Mihai Enășel este, de nouă ani, paroh la biserica „Sfântul Iosif Muncitorul” din Piatra Neamț și păstorește 800 de familii creștin-catolice. Acum, la ceasul în care credincioșii catolici se pregătesc să întâmpine sărbătorile pascale, domnia sa a avut amabilitatea să povestească mai exact ce înseamnă Postul Paștelui pentru catolici, îndeosebi Săptămâna Mare, și cum se pregătesc ei pentru Învierea Domnului.
Săptămâna mare și Triduum Pascal
La romano-catolici, Postul Mare începe în așa-numita zi de Miercuri a Cenușei, cu 40 de zile înainte de Joia Mare. Este zi de post, la fel ca toate zilele de vineri. „Referitor la post, strict la sensul de a nu mânca și de a nu bea, în această zi de Miercuri a Cenușei și în toate vinerile, nu se mănâncă carne. Dar brânză, lapte, ouă sunt permise”.
Despre Triduum-ul Pascal din Săptămâna Mare explică preotul: ”Triduum Pascal înseamnă zilele de joi, vineri și sâmbătă din Săptămâna Mare. În ziua de joi, Joia Mare, noi, catolicii, sărbătorim trei mari evenimente din viața lui Hristos: înființarea eucharistiei sau Sfânta Împărtășanie, apoi Sfânta Preoție și porunca cea nouă a iubirii față de aproape. Ziua de vineri, Vinerea Mare, este, la noi, zi de post și abstinență. Nu se mănâncă mâncare pregătită cu carne și se ia masa o singură dată, până la săturare, în timpul zilei. Este o zi aliturgică, adică nu se face liturghie, dar se fac ceremonii de comemorare a patimilor lui Hristos. Sâmbăta Mare sau Vigilia Pascală este ziua în care se așteaptă momentul învierii lui Hristos”.
Miercurea Cenușei și Via Crucis
„Miercurea Cenușei este zi de post și abstinență, ca și în Vinerea Mare. În biserică se pun câteva firicele de cenușă pe fruntea creștinilor și se spun cuvintele «Convertiți-vă și credeți în Evanghelie» sau «Adu-ți aminte, omule, că pământ ești și în pământ te vei întoarce». Această cenușă se face din acele ramuri pe care credincioșii le-au adus în anul precedent, în duminica Floriilor, semn de recunștință pentru ceea ce au primit de la Hristos. Din acele ramuri se face o cenușă și se presoară asupra fiecărui credincios. De aici vine și expresia «și-a pus cenușă în cap», când cineva greșește.
La romano-catolici, în timpul Postului Mare, ca să ne amintim de suferințele lui Hristos, facem așa-numita practică de pietate, numită Calea Crucii sau Via Crucis. Cu 14 stațiuni (sau opriri), în care se ia un eveniment din viața lui Hristos, din această perioadă de suferință. De exemplu, este judecat și condamnat la moarte, ia crucea pe umeri, cade sub greutatea crucii, întâlnește o persoană numită Veronica, care, văzând fața lui Hristos plină de sânge și de praf, îndrăznește și șterge fața cu basmaua ei și Hristos răsplătește acest gest și întipărește pe această năframă fața Lui. Tot în aceste 14 opriri, întâlnește un cetățean care venea de la câmp, Simon din Cirene, și fariseii care l-au condamnat pe Hristos, vâzând că nu mai poate duce crucea, l-au obligat pe acest Simon din Cirene să ducă crucea. Mai departe întâlnește pe femeile care plâng și le spune «Nu mă plângeți pe mine, ci pe voi și pe copiii voștri». Apoi Hristos este dezbrăcat de haine, răstignit, urcat pe cruce, coborât de pe cruce. Toate acestea noi le comemorăm în cele 14 stațiuni”.
Cei mici contribuie la Cutia Speranței pentru copiii din Africa
„Tot în această perioadă, fiecare credincios este invitat la considerare a comportamentului său și a vieții sale. Atunci face spovada sau mărturisirea. Spovada este numită pascală și se ține de la Miercurea Cenușei până la Înălțarea Domnului. În această perioadă, de 80 de zile, găsește fiecare timp să se spovedească și împărtășească, pentru a îndeplini porunca de a se spovedi și împărtăși o dată pe an. Tot acum, copiii sunt îndemnați să contribuie, din economiile lor, la Cutia Speranței, iar fondurile strânse sunt alocate copiilor din Africa.
Săptămâna Mare începe cu Duminica Floriilor. Această duminică are două aspecte interesante, contradictorii la prima vedere. Este vorba de intrarea lui Hristos în Ierusalim, cu tot fastul, cu osanale, cu cântece, cu aplauze, apoi, în Evanghelie, istorisirea patimilor lui Hristos, ca să se vadă că Isus n-a intrat în Ierusalim ca să se dea în spectacol, dar a intrat ca să înceapă patima, moartea, învierea lui. Această intrare nu s-a făcut forțat sau plângând, iar Hristos a acceptat să fie chiar o sărbătoare, pentru că voia să se supună total voinței Tatălui”.
Joia Mare și reînnoirea voturilor de la preoție
„Joi avem Liturghia Crismei, care se oficiază în Catedrala Episcopală. Acolo se adună toți preoții din zonă și se numește dieceza. Cu ocazia aceasta, se face reînnoirea voturilor de la preoție, de la hirotonirea preoțească. Adică ascultare față de biserică și Evanghelie și castitate. Totodată, în această Liturghie se sfințesc uleiurile pentru riturile sacre: botezul, mirul, ungerea bolnavilor, sfințirea de biserică și se numesc crisma, olium infirmorum și viatic. Joi după-amiază, se face Liturghia de comemorare a Cinei Domnului. După liturghie, pe la ora 19, se instituie așa numita adorație în fața Sfântului Sacrament. Adică oamenii stau în rugăciune, în meditație, în fața acestei prezențe a lui Hristos în Sfânta Împărtășanie”.
Binecuvântarea focului
„Vineri dimineața celebrăm Calea Crucii. Este o altă ocazie de spovezi pentru credincioși. După-amiază, la ora 18, facem comemorarea morții lui Hristos, la fel cum e la ortodocși Prohodul. Întâi se cântă Patima Domnului, apoi urmează rugăciunea universală a credincioșilor, adorarea crucii și împărtășirea credincioșilor.
Sâmbătă seara începe cu binecuvântarea focului. Din acest foc, se aprinde apoi lumânarea pascală, reprezentându-L pe Hristos. Se intră cu lumânarea de afară în biserică și se fac trei opriri, la care se cântă Lumina lui Hristos. Credincioșii vin și iau lumină și aprind din lumânarea cu care am intrat în biserică. Aceasta e prima parte. A doua parte este a lecturilor. Sunt 12 lecturi din Vechiul Testament, în care se arată ce a făcut Dumnezeu pentru poporul evreu. Lectura trecerii Mării Roșii este obligatorie, ca să se vadă că Paștele este tocmai o astfel de trecere spirituală, nu numaidecât prin apa materială, ci prin trecerea botezului la o viață nouă. Apoi începe propriu-zis Liturghia de Înviere, cântându-se «Mărire în ceruri lui Dumnezeu», moment în care se aprind luminile și lumânările în biserică. Apoi, se face sfințirea apei de botez, urmată de reînnoirea făgăduințelor de la botez. Se continuă cu stropirea credincioșilor cu această apă de botez și se încheie cu împărtășirea credincioșilor. După Liturghia de Înviere din noapte, ca să dăm importanță acestui mister, ieșim pe stradă în această procesiune cu lumânarea pascală. Această lumină îl reprezintă pe Hristos”.
„Fără Paște, am trăi doar o viață biologică”
„Paștele dă sens vieții noastre. Fără Paște, am trăi doar o viață biologică. Am ști că ne-am născut, am trăit și am murit, pe când Învierea ne arată existența vieții veșnice, a unei alte forme de viață decât cea biologică. Învierea nu este numai o comemorare a ceea ce i s-a întâmplat lui Hristos, este și o prefigurare a omului. Isus Hristos este așa numita pârgă a celor înviați din morți, cum el a înviat primul, așa vor învia și cei ai lui. Paștele nu este numai o amintire. Ne dă sens vieții. Omul se naște, trăiește, moare, dar nu se anihilează, nu se distruge, dimpotrivă. Acel bob de grâu, despre care spune Hristos, cade în pământ; dacă putrezește, atunci e rod îmbelșugat. La fel și omul – intră în pământ, se descompune, dar de acolo va ieși o altă viață. Viața de sfânt, viața de unire cu Hristos, viața unui aderent cu adevărat al lui Hristos.
Ca să ajungem la această Înviere de Apoi, la învierea finală, avem nevoie ca, în fiecare an, să murim pentru ceva, pentru orgoliul nostru, pentru ambițiile noastre, pentru răutate, să înviem la o viață nouă, mai demnă, mai corectă. De aceea, sărbătorim anual Paștele”.
Preotul Mihai Enășel s-a născut la 12 noiembrie 1944, la Sărata, în Bacău. A absolvit Școala Generală de 7 clase în anul 1958, la Luizi-Călugăra, Școala de Cantori în anul 1962 la Iași și Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”, din Iași, în anul 1968. A fost sfințit preot la 15 august 1968, la Iași, de către ep. Petru Pleșca. A activat ca vicar la Berzunți, Oituz, București – Bărăția, Focșani, paroh la Dărmănești, Focșani, decan de Vrancea, iar de la 1 septembrie 2006 este paroh la Piatra Neamț la biserica „Sfântul Iosif” și decan de Piatra.
Oana IOSUB-TOMA
