Înainte de validarea sa ca director general al Agenției pentru dezvoltare Regională Nord-Est, în ședința Consiliului pentru Dezvoltare Regională din 22 aprilie, Vasile Asandei a oferit o surpriză interesantă celor implicați în proiectul de restaurare a Curții Domnești din Piatra Neamț. Pe 9 aprilie, a organizat o întâlnire de lucru, finalizată cu o semnarea unei minute, prin care s-au stabilit termene și responsabilități, dar nu la nivel de șuetă prețioasă cum se întâmplase în februarie anul trecut la sediul CJ Neamț. Expicația e simplă: ADRNE este Organism Intermediar în proiect, iar Asandei a semnalat că nu se joacă. Detalii despre conținutul documentului încheiat nu au fost făcute publice, dar comunicatul de presă remis atunci conține două pasaje cărora nu li se acordă încă importanța meritată:
- „În cadrul reuniunii au fost discutate atât aspecte strict legate de implementarea tehnico-financiară a proiectului, cât și probleme situate în afara contractului de finanțare, dar care au un impact intrinsec asupra funcționării Teatrului Tineretului (acustica sălii de spectacol, scaunele de la loje, mici lucrări de remediere necesare)”.
- „Părțile au convenit să soluționeze toate problemele ridicate, în funcție de atribuțiile conferite de calitatea în proiect, urmând ca Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (…) să funcționeze în parametri optimi, iar proiectul finanțat prin REGIO să-și atingă obiectivele propuse.” (extras din declarația oficială a directorului general al ADRNE)
Aceste două enunțuri valorează mai mult decât laudele nerostite la adresa campaniei de presă în favoarea salvării TT susținută în aceste pagini de mai bine de trei ani. În primul rând, se confirmă dintr-un mediu calificat – ce-i drept, aflat încă în căutarea responsabilității față de acest proiect – că scuza aceea enervantă, fluturată de trioul primărie – proiectant – antreprenor general, cum că nu răspund pentru anumite lucrări vitale dacă nu au fost prinse în proiect și contract, nu stă în picioare. În al doilea rând, se vorbește, în sfârșit în termeni oficiali, de atingerea obiectivelor propuse și funcționarea teatrului în parametri optimi. Fără îndeplinirea obiectivelor, proiectul nu are cum se-nchide, indiferent câte raportări și conferințe de presă de finalizare organizează primăria pietreană cu celebrul proces-verbal de recepție pe masă.
Din păcate timpul trece, iar sub presiunea timpului asistăm la noi și noi manevre din registrul spălatului pe mâini și cel al plimbării răspunderii. Ultima nebunie ține de corespondența purtată luna trecută pe tema acusticii sălii de spectacole. Și e o veritabilă lovitură de teatru.
Mai întâi, s-a trezit proiectantul SC GENESIS SRL Iași să combată expertiza realizată în iunie 2014 de SC ACUSTIC EXPERT SRL Sibiu la solicitarea antreprenorului SC ROMCONSTRUCT HOLDING GRUP SA. S-a trezit după atâtea luni, fiindcă opinia i-a fost solicitată expres din primărie, care primărie știa despre măsurătorile acustice cel puțin din paginile noastre, dar nu a fost interesată de subiect. Vara trecută, sub titlul „Răsărit de Soare” la Teatrul Tineretului”, prezentam vizita de lucru efectuată de expertul sibian Marius Joldea și câteva concluzii și comentarii preliminare. Era vorba că situația nu-i atât de rea pe cât se temea, în sensul că, din fericire, nu este cazul de intervenții pe partea de construcție, de geometrie a sălii. Interpretarea măsurătorilor avea să confirme că nu e nevoie de reconfigurarea pereților. Semnalam atunci că există o problemă de reverberație în special în partea din spate a sălii și la nivelul lojelor, plus un dezechilibru dreapta-stânga, dar nu grav. Ca soluții, a fost menționat în primul rând un tratament fonoabsorbant pe pereții din spate sălii și ai lojelor și pe parapeții de la loje și balcon. Pe urmă, la nivel de tavan se lua în calcul agățarea de corpuri fonoabsorbante decorative. Pe o scară de la acceptabil la optim, Joldea estima că se va obține o acustică de nivel bun spre foarte bun, în funcție însă și de fondurile ce vor fi alocate. N-a fost alocat nimic și, până la tulburarea produsă de Vasile Asandei și ADRNE, expertiza de anul trecut a fost uitată.
Proiectantul GENESIS, sub semnătura arh. Smărăndița Gâlea, evocă iarăși studiul acustic inițial (unul teoretic, în faza de proiectare!) conform căruia s-au ales materialele de finisaj din sală. De această dată, aflăm și un nume, prof. dr. ing. Irina Bliuc, ca autoare a documentației. Inutil de reamintit șefei de proiect că un studiu nu este egal cu un proiect. La fel de inutil este de subliniat, din nou, că în timpul lucrărilor s-au efectuat modificări cât să facă din studiu un material depășit. Cea mai cunoscută este coborârea scenei, prin care s-a schimbat volumetria sălii și asta fără a mai vorbi de crearea unei cutii de rezonanță din cauza soluției tehnice alese pentru podeaua sălii.
Revenind la disputa cu expertul de la Sibiu, asistăm la o bătălie tehnică pe STAS-uri și alte norme, pe curbe ale duratei de reverberație, frecvențe ale sunetului și cât de plină trebuie să fie sala când faci măsurători. Nu ne propunem s-o arbitrăm, dar o serie de observații se impun. Smărăndița Gâlea invocă obligativitatea măsurătorilor efectuate cu sala ocupată în proporție de 50% și 100%, iar expertul le-a făcut cu sala goală și „fără elemente cum ar fi draperiile la ușile de la parter și de la galerie, de la ușile de la loje, elemente ce nu au fost încă procurate”. Mai spune că expertiza recunoaște că gradul de inteligibilitate în sală este bun și că în privința tratamentului fonoabsorbant „sunt precizate dimensiunile și numărul plăcilor, dar nu și caracteristicile de absorbție acustică în benzi de frecvență, esențiale în situația dată”. În prefinal, consideră că „sala poate funcționa în bune condiții” după care propune „complectarea” studiului acustic realizat de Marius Joldea și „lăsarea sălii cu parametrii acustici actuali ce sunt cei uzuali pentru benzile de frecvență obișnuită pentru teatru”. Firește, anexează observațiile făcute de prof. dr. ing. Irina Bliuc.
La o zi distanță, antreprenorul general solicită expertului un punct de vedere față de observațiile primite. Răspunsul, unul tehnic prin excelență, se întinde pe 7 pagini, dar se rețin ușor următoarele:
- În cazul cinematografelor și sălilor ce se folosesc și pentru repetiții se fac și măsurători în sala fără auditori. Mai mult, standardele internaționale de referință prevăd că „măsurările duratei de reverberație pot fi făcute cu sala în oricare sau în toate stările de ocupare”.
-
Standardul de măsurare este diferit de cel de proiectare.
-
La data efectuării expertizei, sala era dotată era complet echipată și funcțională, fiind „deja dată în exploatare”.
-
Expresiile „frecvențe uzuale” și „benzile de frecvență obișnuite pentru teatru” nu au susținere tehnică. Domeniul impus pentru măsurători este 125-4.000 Hz.
-
Conform expertizei, durata de reverberație e în regulă doar la frecvențe medii (500-1.000 Hz). Depășește domeniul admisibil la frecvențe joase (125-250 Hz) și se situează sub standard la frecvențe înalte (2.000-4.000 Hz).
Mai tare decât cele de mai sus și toată lista considerații tehnice este menționarea unui STAS privind „Acustica în construcții. Parametri pentru proiectarea și verificarea acustică a sălilor de audiție”. Într-un anume paragraf, este prevăzută obligația proiectantului de specialitate de-a efectua verificările calității acustice pe parcursul execuției lucrărilor și să aducă eventuale corecții formei sălii și tratamentului acustic proiectat. E foarte probabil să aflăm că nu a existat proiectant de specialitate. La Piatra Neamț merge…
Dacă tot am vorbit de o lovitură de teatru, aflați că are și un luciu inconfundabil. Irina Bliuc este profesor asociat la Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iași. Am găsit-o ușor, în anul anul universitar 2013-2014, susținând cursul de Fizica construcțiilor, la anul IV de studii. Obiectivul general al disciplinei este ”furnizarea noțiunilor de bază necesare concepției și proiectării clădirilor în spiritul dezvoltării durabile, implicând satisfacerea exigențelor de confort termic, acustic, vizual și de protecție la incendii, cu consumuri energetice și efecte defavorabile asupra mediului cât mai reduse”. Și mai ușor am descoperit principalul său domeniu de expertiză: izolarea termică și eficiența energetică a clădirilor. Într-o vreme, era semnalată chiar în Consiliul Director al Asociației Auditorilor Energetici pentru Clădiri din România. De-a dreptul drăguț este că, în martie 2010, la Forumul Regional în Construcții de la Iași, modera o secțiune în care participa cu o prezentare despre… alegerea strategiei optime de reabilitare termoenergetică a clădirilor în spiritul conceptului de performanță totală. Legătura cu acustica nu trebuie cercetată.
Viorel COSMA
