Coșmar viu:  Șosele deșălate ca la Piatra Neamț. Galerie foto

Șoselele din Piatra Neamț sunt așa cum sunt, iar resemnarea e deplină. Câteva le întrec pe toate. Nu mai știi dacă e prostie, ticăloșie, iresponsabilitate, hoție aprofundată sau o cumplită combinație din toate. Cert este că vorbim de ceva incurabil, întreținut și perpetuat ca-ntr-o adevărată ștafetă a dezastrului. Șoselele pe care s-a intervenit de-a lungul anilor cu diverse lucrări de apă și canalizare deranjează și încurcă pe absolut toată lumea, mai puțin constructorii, beneficiarii, autoritățile de verificare și control, cu onor Primăria și „mobilele” din consiliul local în frunte. Indiferent de ce zice cooperativa pietreană, componenta de tupeu adăugată după 2004 este inconfundabilă. Imunitatea în fața legilor și reglementărilor – draconice pe hârtie – se subînțelege. 

Ieșirea spre Dumbrava Roșie a călit deja noi serii de șoferi. De ani de zile, cele două benzi pe sens s-au restrâns la „una și ceva”. La ore de vârf, mai bine stai acasă. Vitezomanii profesioniști te presează să circuli pe banda întâi, cea adâncită și nu ai ce face. Troleibuzele își fac și ele „datoria”, desăvârșind dezastrul traficului. Aceste mijloace de transport captiv au fost utile la lansarea lor pe sârme, fiindcă deserveau platformele industriale, dar acum par a-și căuta rostul fără să-l găsească.

Revenind la carosabil, constructorii care au distrus șoseaua sunt netulburați. Pe undeva sigur există procese-verbale de recepție care probează că noi suntem proști și ei deștepți. Actele de corupție nu-s cercetate, dar corupția e dovedită de efectele lucrărilor. Până și simpla verificare a socotelilor garanțiilor pe fiecare lucrare are accesul interzis în oraș. Supremă ar trebui să fie apoi intervenția consilierilor locali, căci primarul și ai săi funcționează sub autoritatea consiliului, însă la Piatra Neamț nu este cazul. Docilii locuitori suportă.

O „capodoperă” de șosea distrusă și lăsată așa este strada Fermelor. Dacă asta are rang de variantă ocolitoare a orașului, atunci stadionul de la cimitir e un fel de Wembley în Chietrișica Land. La halul în care s-a săpat și astupat, traficul greu nu face decât să adâncească… adânciturile. Devoltarea zonei, sub aspect urbanistic și comercial, a fost însoțită de derogări (adică ochi bine închiși) încât nu mai știi cum să te asiguri față de cei care nu se asigură când intră sau ies de pe șosea. Poveștile acelea cu bănuții ce vor veni pentru extindere și modernizare au prins la incredibil de mulți pietreni.

Dacă vorbim de șosele sau porțiuni deșălate, reprezentativă este ieșirea spre Alexandru cel Bun. E acolo un teren al nimănui pe care nimeni nu și-l asumă. O verificare la Oficiul de Cadastru pare a fi mai periculoasă decât meseria de corespondent de război. Despre hotarul real din oraș și comună nu se vorbește decât pe la colțuri, eventual amintindu-se, șoptit, de-o vrajă făcută la întemeierea societății Troleibuzul, pentru ca aceasta să fie de importanță județeană. Mai departe, scuzele și promisiunile sunt gata cronicizate. De mirare ar fi s-o ia cineva razna și să facă drumul. Prea puțin contează competențele și finanțarea – poporul vrea șosea!

De bine, de rău, prin comparație, ieșirea spre Târgu Neamț e din alt film. Dar, fără a lungi inventarul de coșmar al intrărilor/ ieșilor din oraș, doare foarte tare intrarea dinspre Roman. E pur și simplu dezaxată.

Dincolo de iresponsabilii-putere de la nivel local și județean, rămâne bucuria ce întrece regretul de a nu se fi constituit Zona Metropolitană Piatra Neamț. Adunând comunele limitrofe cu orașul, cel mai probabil ieșea o nenorocire și mai mare. La rigoare, e invers, adică de bine, numai că noi trăim pe aceste meleaguri dominate unde respectul față de oameni nu are conținut.

Viorel COSMA