Gârcina – 600 de ani de atestare documentară

Pe 12 iulie 2015, comuna Gârcina împlinește venerabila vârstă de 600 de ani. Șase veacuri de atestare documentară a ”satului lui Opriș și a fiului său Oană”, după cum stă consemnat într-un act domnesc, emis de cancelaria domnească a Moldovei, în anul 1415, și semnat de voievodul Alexandru cel Bun. Documentul este printre cele mai vechi găsite și păstrate pe teritoriul Moldovei, apărând la numai trei decenii de la chiar cel mai vechi act voievodal cunoscut în istoria moldavă, din 1384. În acel an, voievodul Petru I Mușat a ”donat Bisericii Ioan Botezătorul din Târgu Siret venitul vămii din același târg (…)”.

Totuși, atestarea documentară a Oprișanilor nu arată și adevărata vârstă a comunității. Rădăcinile acesteia coboară mult mai adânc în timp. În lipsa unei dovezi scrise, actul de la 1415 rămâne, însă, reperul de care se ține seamă. Remarcabil este faptul că satul lui Opriș este menționat acum 600 de ani într-un document care face trimitere și la alte comunități din județele Neamț și Bacău, fiind și o dovadă a organizării statale de pe aceste locuri.

Totodată, în spațiul comunei noastre de astăzi, un rol foarte important l-a avut Mânăstirea Almaș, În jurul căreia au gravitat, de-a lungul timpului, trăitorii acestor locuri, dar numeroșii stăpâni de sate și moșii, printre care și Ecaterina, soția spătarului Iordache Cantacuzino, care a avut un rol capital în extinderea complexului monahal din acest sat, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. La fel de importantă poate fi și acțiunea curajoasă a fostului patriarh al României, Teoctist Arăpașu, care, în anul 1987, sfidând orânduirea comunistă, a obținut redeschiderea activității monahale, după o pauză de 27 de ani.

De asemenea, în fiecare sat există biserică ortodoxă, cu o istorie zbuciumată uneori, dar cu un rol foarte important în spiritualitatea locului. Legat de acest aspect, trebuie consemnat faptul că, după anul 1990, în comună au apărut încă două obiective monahale, Mânăstirea Peștera și Schitul ”Sf. Cuvios Daniil Sihastru”, cele două obiective fiind o dovadă în plus a credinței creștine din cele trei sate ale comunei. Și, ca un corolar al evenimentelor care au marcat spiritualitatea comunei Gârcina de astăzi, menționăm și personalitatea remarcabilă a episcopului Melchisedec Ștefănescu, născut la Gârcina.
Dincolo de aceste aspecte, comunitatea locală și-a adus aportul uman la cele mai importante momente ale existenței poporului român de-a lungul secolelor, iar credincioșii de astăzi îi pomenesc pe eroi de fiecare dată, fie că au luptat pentru menținerea statală a Moldovei, fie la obținerea independenței Principatelor Unite de la 1877 sau în cele două mari conflagrații mondiale ale secolul trecut.

* Gârcina – Din vremea lui Opriș până în secolul XXI

• interviu cu primarul Aurora LAZĂR BALAN

 – Doamnă primar, documentele vremii confirmă că Oprișani, o veche așezare din comuna Gârcina, este atestată prima dată oficial la data de 12 iulie 1415…

– În baza unui vechi document, cel din 12 iulie 1415, la care vă referiți, putem spune cu certitudine că populația din comuna Gârcina este așezată de foarte multă vreme pe locurile actuale. Nu trebuie să uităm că teritoriul actual al comunei Gârcina este situat aproape în centrul unui areal extins, care cuprinde mânăstirile Pângărați, Bistrița, Bisericani și Curtea Domnească de la Piatra, de pe cursul Bistriței, dar și pe cele din zona aflată în apropierea orașului Târgu Neamț, respectiv Horaița, Varatec, Agapia, Sihla, Sihăstria, Secu și marea lavră de la Neamț, inclusiv Cetatea Neamț. Nu trebuie să uităm faptul că și comuna Gârcina de astăzi are pe teritoriul său mânăstirile Almaș, Peștera și Schitul Daniil Sihatru. Toate aceste repere de închinăciune au marcat existența și evoluția așezărilor umane din comună. Evident, un rol important l-a avut și Curtea Domnească de la Piatra.

Actul domnesc de la 12 iulie 1415, strict referitor la Oprișani consemnează: «Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn a toată Țara Moldovlahiei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, că noi înșine și cu sfatul nostru și cu bună voia noastră am cugetat să facem pomenire și pentru sufletele sfântrăposaților noștri înaintași, și pentru sufletul nostru și pentru sănătatea noastră, și pentru sufletele copiilor noștri și pentru sănătatea lor, și am dat mânăstirii Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este la Bistrița, unde este egumen Dometian, un sat [pe Chivejdți, anume satul lui Opriș și al lui Oană, nepotul său, să fie uric acestei mănăstiri, cu tot [venitul], de la mic până la mare, și cu straja, și nimeni altul să nu cuteze a încerca întru nimic.

Și încă, pe lângă aceasta, și-au făcut [pomană] boierii noștri credincioși, pan Ion vornic de [Suceav]a și pan Negru și pan Ion Jumăta[te, din ocinile lor] și din dreptcredincioasa lor vislujenie ce o au [de la] noi. Și a dat pan Ion vornic satul său, [unde au fost Ma]xim și Voin[ea vă]t[ămani. Și pa]n Ion Jumăt[ate] de asemenea a dat satul ce l-a avut pe Cracău, unde [a fost]hotarelor… cneaz și [de asemenea satul Caucele]ești… [Și pan Negr]u a dat satul său unde [este curtea] lui, [anume Gâdinți, și, de asemenea, satele pe Racovaț… [care] îi sunt lui…». Satul lui Opriș, la care face documentul referire, este din comuna Gârcina, zonă de pe Valea Cuejdiului.

Ulterior, documentul respectiv trece, din nou, printr-o nouă cancelarie domnească, în 1576, ca o întărire a vechilor moșii, de această dată prin semnătura voievodului Petru Șchiopu, document care pomenește iarăși Oprișanii de la Gârcina:

«Anul 7084 (1576) aprilie 18. Din mila lui Dumnezeu, Io Petru voevod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, cui va fi de trebuință, că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici, rugătorul nostru Theodor, egumenul Mânăstirii Bistrița și cu toți frații întru Hristos, care trăiesc în sfânta mânăstire, unde este hramul uspenia Născătoarei de Dumnezeu, să ne roage și să ceară de la noi întărire pe ocinele și dedinele lor drepte și date sfintei mânăstiri, pe satele anume: Sluganii și Chicoșăștii și Călineștii și Lățcanii pe Bistrița, din uric de schimb, ce a avut sfânta nostră mânăstire de la Ștefan voevod cel Bătrân. Și pe satul lui Popa Șerbici, ce se numește acum Beșicanii, din uric de danie ce a avut sfânta mânăstire de la Alexandru cel Bun. Și pe satul anume Mândreștii pe Oarbic și pe Oprișani ce sunt pe Chiojdu, din privilegiul de danie ce a avut sfânta mânăstire de la un Petru vodă, pe Roznov și pe Sobolești și pe Drăjinți, care se numește acum Area și pe Văscăuți și pe Brășăuți, ce sunt pe Bistrița, din uric de danie tot de la acelaș mai sus scris Petru voevod (…)»

* ”Aici se viețuiește de șase secole”

– Sunt studii, făcute de istorici, care spun că ar fi vorba de prima vatră a satului Cuejdi…

– Este posibil să fi avut loc mai multe mutări ale populației locale, iar, din câte știu, faptul că istoricii dau ca sigură viețuirea pe aceste locuri încă de la 1415, înseamnă că aici se viețuiește de șase secole, dacă nu și mai mult. Posibila mutare, din zona Oprișani spre satul Cuejdi de astăzi, este foarte posibil să se fi întâmplat, mai ales că fenomenul apare și în documente importante editate de Academia Română.
Este posibil ca populația de pe Valea Cuejdiului, din cauza unor evenimente, să se fi mutat pe cursul apei, pentru a avea mai multă protecție în Munții Stânișoarei. Important este, din punctul meu de vedere, că populația comunei a fost dintotdeauana creștin-ortodoxă, dovadă fiind, alături de așezămintele monahale de astăzi, și bisericile parohiale, care au o frumusețe aparte și fiecare este strâns legată de istoria acestor locuri.

– Există controverse?…

– Dacă există sau nu, este treaba istoricilor. Însă, trecând peste aspectele pe care le-am menționat, eu consider că nu trebuie să omitem un lucru esențial – că așezările umane, inițial în zona Oprișani, s-au extins pe valea Cuejdiului, în mare parte din cauza faptului că Moldova a tot fost atacată, de turci, tătari, leși, ruși și cine o mai fi trecut pe aceste locuri. Cum codrul a fost tot timpul frate cu românul, pădurea, cel puțin pentru locuitorii din spațiul carpatic, a fost un mare sprijin.

 – Apropierea de vechea Curte Domnească de la Piatra a fost benefică satelor componente ale comunei?

– Chiar dacă ar fi trebuit ca, în ultimii ani, să realizăm proiecte comune cu municipiul Piatra Neamț, din păcate, acestea nu au fost duse la îndeplinire. Din diverse motive. Remarc, însă, că între cele două comunități au existat legături strânse. Spun acest lucru, pentru că, în ultimul secol, majoritatea locuitorilor din comuna noastră au lucrat la Piatra Neamț sau pe platformele industriale de la Dumbrava Roșie, Săvinești. Sau au avut și alte legături cu municipiu, mai mult sau mai puțin economice. Eu cred, în continuare, că între Piatra Neamț și Gârcina se pot realiza multe. Atâta doar că noi nu avem posibilitățile financiare ale orașului…

 * Episcopul Melchisedec, fiu al comunei, reper important al spiritualității

 – Care ar fi cea mai mare personalitate a comunei, născută pe aceste locuri?

– De la Gârcina s-au ridicat oameni importanți, care au făcut cinste comunității de unde au plecat, însă, indiscutabil, episcopul Melchisedec Ștefănescu este cel mai cunoscut. Din câte știu, din partea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a Arhiepiscopului Ioachim, se fac numeroase demersuri pentru canonizarea acestui mare episcop al neamului nostru. Pentru comunitate, episcopul Melchisedec este și va fi un reper important al culturi și spiritualității românești. De o bună bucată de vreme, între comuna Gârcina și Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, la începutul lunii mai, au loc numeroase manifestări, cu un program dens, în memoria ilustrului înaintaș, de la care comuna noastră nu lipsește niciodată, fie că manifestările au loc la Roman sau la Gârcina. Am fost și suntem părtași, inclusiv în acest an, la aceste mari manifestări dedicate episcopului Melchisedec. Astfel de evenimente onorează întrega comunitate, fiind o acțiune culturală la care participă, tradițional, preoți din două arhiepiscopii: a Iașilor și a Romanului și Bacăului. Noi, în funcție și de posibilități, am căutat să fim alături și să fim parteneri în tot ceea ce a fost cu puțință.

 – Acum, când veți aniversa șase secole de atestare documentară, ce manifestări veți organiza?

– Din păcate, în acest an nu avem posibilitatea să aducem invitați de marcă. Ne vom limita la ceea ce avem. Evenimentul va fi marcat creștinește la slujbele religioase de la bisericile și mânăstirile din comună. Regretul meu este mare, pentru că un astfel moment ar fi trebuit să aibă o cu totul altă dimensiune, dar promitem că, așa cum am organizat și alte evenimente dedicate comunei, atunci când vom avea posibilități financiare, va fi cu totul diferit. Să nu uităm că, în comuna Gârcina, a fost și este o activitate culturală specifică satelor noastre, că au existat și încă mai există preocupări pentru continuarea unor tradiții, într-un spațiu în care trăitorii acestor locuri au trăsături specifice oamenilor de la munte: dârji, curajoși și cinstiți.

 * Banii pentru școală întârzie

 – Acum, la începutul unui nou secol din existență a comunității, ce noutăți aveți pentru locuitorii comunei dvs.?

– Într-un astfel de moment, firește, orice administrație publică locală se gândește la ce a realizat și, desigur, la ceea ce va urma. Remarc faptul că în comună s-au efectuate multe lucrări de investiții. S-au asfaltat drumuri comunale și județene, s-au modernizat instituțiile locale, parte din școli și multe altele. La această oră, avem începute investiții în valoare de peste 130 miliarde lei vechi. Nu au fost încă terminate, pentru că obiectivele respective sunt finanțate de guvern și, în funcție de resursele bugetului național, ajung bani și la noi. Astfel, în anul 2013, a fost semnat un contract de finanțare în valoare de 49 miliarde lei vechi, pentru alimentarea cu apă potabilă a satului Almaș. Un alt proiect important este cel legat de canalizarea satului Gârcina, care e realizat în proporție de 65%.

Mare investiție este și cea de la școala din satul Gârcina, un obiectiv – recunosc cu mare amărăciune – pentru care am prins un culoar nefavorabil. Investiția, în prima parte, a fost la Ministerul Învățământului, apoi a trecut la Ministerul Dezvoltării Regionale, iar de atunci așteptăm o nouă finanțare. Școala are scheletul realizat, urmează pereții și dotările.

În paralel cu această mare construcție, a noii școli, se leagă și construirea unei săli de sport. Proiectul a fost aprobat, dar banii nu au mai venit. După cum se observă, nu de proiecte ducem lipsă și nici de inițiative la nivel local. Toate sunt sub oblăduirea bugetului național, iar când lucrezi cu statul este tare greu.

Așa cum spuneam și cu alte ocazii, școla veche are spațiile cu probleme, iar copiii au nevoie urgentă de o nouă școală. Eu am făcut demersuri la toate instituțiile posibile, promisiuni sunt pe toate drumurile, dar tot trebuie să mai așteptăm o bucată de vreme. Până la urmă, școala tot va fi terminată, dar va mai dura o perioadă. Eu sper nu prea mult. La un moment dat, mai era nevoie cam de 23 de miliarde de lei vechi. Acum, cu atâtea tergiversări ale finanțării, nu știu la ce valoare s-a ajuns sau la cât se va ajunge în final.

 * Proiect: modernizarea drumului spre lac

 – Ce proiecte vizați pentru viitor?

– Dacă investițiile începute vor fi terminate în viitorii ani, înseamnă că am rezolvat o mare parte dintre problemele cu care se confruntă comuna în acest moment. Apoi, ideea de a dezvolta o bază turistică în zona lacului Cuejdel nu ne-a părăsit, așa încât vom bate la toate porțile, pentru asfaltarea drumului până în apropierea acestui obiectiv și pentru a oferi investitorilor în turism o infrastructură adecvată. Așteptăm să apară normele metodologice pentru atragerea de fonduri europene pentru 2015-2020, apoi să se termine proiectului de alimentare cu apă din satul Almaș, a canalizării de la Gârcina și, totodată, a școlii, în paralel cu ridicarea sălii de sport. Poate pentru o comunitate urbană nu sunt investuiții cu o valoarea prea mare, dar pentru o comună de talia Gârcinei reprezintă foarte mult. Nu vreau să mă laud și nu am făcut-o niciodată, dar cred că, în anii care vor veni, se vor schimba multe. Vor fi realizări care să schimbe, în multe privințe, traiul de zi cu zi al locuitorilor din comună. Nu spun aceste cuvinte doar de dragul de a mă afla în treabă. Privind cu realism numai lista de investiții aprobate și trăgând linie, se ajunge la o sumă foarte mare.

– Mai sunt și alte proiecte?

– Ca și în alte comune, am început și noi construirea unei baze sportive, în fapt, un teren de handbal, betonat, prevăzut cu material sintetic, instalație de nocturnă, vestiare, dar nu a fost terminat, tot din lipsa banilor. La această oră, am mai avea nevoie de vreo 15.000 de euro, ca să achiziționăm covorul sintetic, porțile, fileul, coșurile pentru baschet…

 – Ce se întâmplă cu actualul Cămin cultural?

– Aici există o mare problemă. Clădirea actuală a căminului nu mai face față unei modernizări, iar singura soluție ar fi demolarea și construirea altuia nou. Iar aceste spuse au la bază o expertiză tehnică, efectuată de specialiști în domeniu. Inițial, proiectul a fost depus pe Măsura 3.2.2., însă acum suntem nevoiți să întocmim altul și să căutăm bani la guvern sau pe fonduri europene. În comună, am avut și avem o activitate culturală deosebită, iar artiștii locali trebuie să beneficieze de un sediu, de o sală de spectacole moderrnă și dotată cu tot ceea ce trebuie unui astfel de edificiu.

 * Șansa turismului

 – Ce șanse are turismul în comuna Gârcina?

• Cred în șansa turismului, pentru că va veni și ziua când tot ceea ce am dorit să se facă în această comună se va realiza. Nu intru în detalii, dar visul meu – de a pune bazele unui obiectiv turistic și de agrement în jurul lacului Cuejdel – rămâne valabil. Cred, din toată inima, că această țintă nu va rămâne nerealizată. Important este ca, în următorii ani, să asigurăm o infrastructură adecvată, fără de care nu se va putea face mare lucru. Abia atunci când vom avea drumuri modernizate, alimentare cu apă potabilă și canalizare, se poate spune că administrația locală a realizat ceea ce trebuie. După aceea, cu siguranță, vor veni și investitori, și oameni care vor să ridice anumite obiective în comuna Gârcina, pentru turiști, pentru familiile lor. Dispunem de peisaje de o frumusețe aparte și trebuie să le punem în valoare. Apropierea de municipiul Piatra Neamț, existența a trei așezăminte monahale, lacul natural sunt elemente care pot propulsa această comună pe o traiectorie de care n-a avut parte până acum. Oricum, locuitorii comunei trebuie să înțeleagă că va veni o zi și pentru Gârcina. Ne mai trebuie puțină răbdare și nimic mai mult. Cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom rezolva pe toate.