Din cele 542 de lăcașuri de cult raportate de Secretariatul de Stat de profil în județul nostru, indiferent de cult sau asociație religioasă, în Piatra Neamț ar fi trebuit să găsim 30. Așa cum ați aflat din episoadele precedente, slujbașii guvernamentali au adunat 19 obiective ortodoxe, unul evanghelic (o casă de rugăciune), două ortodoxe de rit vechi, 3 baptiste (două-s case de rugăciune), două romano-catolice, două adventiste de ziua a șaptea și sinagoga. La centru le ies patru monumente istorice, pe lista oficială sunt 11. Mai rău, din numărătoarea sinceră efectuată de noi, au rezultat 43 de lăcașuri. Dintre acestea, 28 sunt pe partea Bisericii Ortodoxe Române, 11 fiind ridicate înainte de Revoluție.
Am subliniat, de asemenea, omisiuni spectaculoase din scriptele oficiale, după cum și o încurcătură de tot râsul între ritul vechi ortodox și stilul vechi. La Piatra Neamț, neasemuită stațiune turistică de importanță națională, merge și-așa. Iar acest mers are o cadență perfect asortată cu seriozitatea și responsabilitatea autorităților.
Cel puțin câteva biserici ortodoxe, ridicate parcă în ciuda minții, a legilor și-a regulilor, vor rămâne o nefericită mărturie a halului în care orașul și comunitatea au fost efectiv batjocorite.
■ Cuvântul legii
Fără o autorizație de construire, nicio construcție n-are cum porni legal la drum. Dacă o consolidezi, extinzi sau demolezi – altă autorizație. Ghinionul e că așa scrie la lege, căci de scris oricum scrie cam degeaba. Legea nr. 50/1991 stabilește că autorizația este eliberată în principal de primărie (sunt și cazuri când mergi la consiliul județean – n.a.) și are o valabilitate maximă de 12 luni. Asta înseamnă perioada în care trebuie să te apuci de lucrări. Odată începute, autorizația se prelungește automat cu durata de execuție declarată a lucrării. Ieși din termene, mai scoți o autorizație. Respectarea proiectului inițial te scapă de un nou certificat de urbanism. Altfel spus, din reautorizare în reautorizare, întinzi lucrările zeci de ani dacă nu ai ratat valabilitatea și singura prelungire a acesteia de încă 12 luni. Dar, nicio grijă, există soluții pentru orice.
Dosarul depus pentru autorizare cuprinde obligatoriu avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism. În ideea de a încerca să-i convingem creștinește și pe cei bătuți în cap, reamintim ceva fundamental: certificatul de urbanism este un act de informare și nu dă dreptul de a executa lucrări de construcții. Cât privește celebrul acord al vecinilor, invocat de regulă tardiv și în necunoștință de cauză, acesta se cere prin certificatul de urbanism, nu prin autorizație și nu poate fi fentat la amplasarea de construcții noi cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate. (Lesne de înțeles câți vor să vadă acordul pentru biserica de la Ciupercă din Mărăței și cel pentru biserica din curtea spitalului județean.) Fără a lungi acest rezumat, încă un amănunt esențial: autorizația se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra terenului ori a altui act care conferă dreptul de construire. Pe cale de consecință, ne-am trezit cu biserică la Direcția Sanitară, la primărie sau la defuncta firmă locală Domeniul Public.
■ Evidențe tulburi la primărie. Sfintele activități sunt pe măsură
Așa cum anunțam, sursa primară a răului în legătură cu evidența lăcașurilor de cult respiră în evidențele primăriei. Ce e în calculatoarele lor parcă e dinadins montat încât să nu-i dai de capăt. De unde se vede, fără putință de tăgadă, ce s-a ales din bănetul tocat pe informatizare și felurite isprăvi conexe.
Centralizatorul furnizat de primărie, unul ca vai de mama și tata arhivelor, are un nume generos. Se cheamă „Listă cuprinzând autorizațiile de construire eliberate pentru culte” (vezi facsimilul parțial alăturat) și cuprinde 96 de poziții. Au fost numărate, pe lângă biserici și case de rugăciune, troițe, lumânărare, case sociale, prăznicare etc. Socoteala nu-i pe ani, nici pe autorizații, nici pe obiective, nici pe culte, adică e una descurajantă. Un elemen comun reiese din coloana cu valabilitatea autorizației. Cu excepția a vreo două construcții cu 6 luni și una cu 3, e trecut termenul maxim de 12 luni. Era cel mai simplu, evident.
Vrei pe urmă să afli când au început lucrările? Cum ți-o fi norocul. La unele scrie, la unele nu. Ce-ar mai fi important? Păi, durata de execuție. Aici e ca la Uniunea Europeană, unitate în diversitate. În dreptul Bisericii Sf. Teodora de la Sihla (Dărmănești, zona Metalo) se începe cu o magazie și-o troiță (2000) de executat în 6 luni, se trece la biserică și casă parohială (2001) anunțate pe 36 luni, urmate de o reautorizare pe 24 luni și continuarea lucrărilor (2012) pe încă 48 de luni. Nu, să nu întrebați de proces verbal de recepție!… Asistăm aproape la o întrecere în a nu recepționa lucrările. De fapt, vizibil fiind de pe stradă, în unele cazuri n-ai ce recepționa. (Disciplinați sunt cei cu troițele, aproape toate ridicate pe persoană fizică.) Și atunci, natural, te întrebi cum se ține sfânta activitate? Cine a dat acele minunate autorizații de funcționare, adică de slujbe, botezuri, cununii și alte cele, în spații nu prea în regulă? E limpede că prăznicarele au intersecții cu siguranța alimentației, după cum toate lăcașurile cu pompierii. Cercetarea, reconstituirea autorizațiilor e o îndrăzneală prea mare. Până acum nu s-a gândit nimeni să verifice dacă nu cumva există riscul să te prăjești bine din biserică, înainte de-a ajunge în Iad. În aceste condiții, nu rămâne decât să reținem asigurările date de arhitectul-șef Domițian Nedeianu, care garantează că toate lăcașurile de cult au autorizații legale de funcționare. Măi, să fie!
■ Misterul banilor pentru ctitoriile noi
Din tot mai simpaticul centralizator de la primărie strălucesc prin lipsă valorile declarate ale lăcașurilor de cult în faza de autorizare. E o comedie deplină. Încercarea de a da de urma banilor și taxelor procentuale cuvenite măcar bugetului local, operațiune desfășurată direct alături de arhitectul-șef, a fost o onestă repriză de muncă în zadar. Trecerea oficială la RON a picat ca o mănușă. În cazul bisericii din curtea spitalului, de pildă, cu autorizație de construire din 1995, prelungită în 1998 și nerecepționată până astăzi, scrie ba 10.000, ba 10.000.000, iar mai pe urmă 1.000.000. Ce fel de lei or fi nu se știe. Și nu se știe de ce unele valori par exprimate în lei, indiferent de care, iar altele în mii lei. Mai departe, ca un al doilea exemplu, la biserică de pe str. Gen. Dăscălescu, una contând pentru Mărăței, reținem autorizația de construire nr. 310/27 august 2002 și o valoare declarată a investiției ce pare de 1 miliard lei vechi. În altă zonă de oraș, la Sf. Mina, în Dărmănești, unde mulți nu vom mai prinde terminarea lucrărilor, după 3 autorizații a venit și o patra, în noiembrie 2013. Firește, e vorba de continuarea lucrărilor. Acum, pe încă 48 de luni. Frapează precizia valoarii actualizate a investiției, anume 2.248.806. Cel mai probabil e vorba de lei noi, dar pare cam puțin.
Abandonând exprimările în termeni probabilistici, e aproape sigur că nimeni nu-și va băga nasul să tulbure dezordinea actelor și liniștea slujbelor. Cum le potrivește în special Biserica Ortodoxă Română, mai rar.
■ Încă o categorie de băieți deștepți: proiectanții de biserici
Pentru orice clădire dorești să ridici – lăcaș de cult în cazul de față – ai nevoie de un proiect. E de bun simț să te gândești că nu oricine se încumetă să facă planurile unei biserici grandioase. Cu un schit, c-o capelă mortuară își face mâna și un proiectant mărunțel, dar acolo, sus, adică spre turlele cele masive și înalte, cu multe clopote, te aștepți la competiție. La Piatra Neamț avem competiție. Dar în doi, între EDILPROIECT și ARHINEX. De la lucrări mici la veritabili giganți, n-au ratat aproape nimic, cu mențiunea că EDILPROIECT s-a ținut de ortodoxie, în timp ce Aurel Bojescu (ARHINEX) a trecut puțin și pe la baptiști. Cum, prin ce legături și combinații s-au impus n-o să aflăm curând, adică nu înainte de retragerea din activitate a protagoniștilor.
Pe de altă parte, cinstit este să remarcăm că unii, fără ambiții de monopoliști, când au prins un proiect chiar lasă ceva impresionant în urmă. Ilustrativ este CARO SERV cu noua biserică catolică de pe Mihai Eminescu.
În listă am dat și de clienți vechi cu mistere noi. GENESIS SRL Iași spune ceva? Dar Smărăndița Gâlea? E simplu, sunt ăia cu proiectul de renovare prin distrugere a Teatrului Tineretului, în contextul mai larg al Curții Domnești și al bisericii cu șură mitropolitană în coastă. Șura de ținut slujbe afară, pe platou, mărturiseau cândva Gâlea și administratorul orașului, Bogdan Pușcașu, s-a născut din solicitarea expresă a mitropolitului. Fără nicio ezitare s-a modificat proiectul cu totul, un păcat nepenalizat și cu siguranță iertat. În evidențe, GENESIS figurează cu „monument în formă de cruce, osuar, lumânărar”, titular părând a fi parohia de la Sf. Ioan Domnesc. Autorizația datează din mai 2012, lucrările erau anunțate a dura un an. Nu se știe când au început, nici vorbă de recepție și, la drept vorbind, care-i lucrarea și cui îi pasă?!
■ Va urma?
Așa cum am precizat de la bun început, nu ne-am propus decât să stârnim aceste subiecte, să provocăm autoritățile, să ridicăm puțin vălul de peste neregulile din contul celor sfinte. Nu ne-am imagint vreo clipă că vom ajunge în situația de-a număra noi lăcașurile de cult în locul autorităților.
Mai departe, nu ne facem iluzii. Sunt prea mari interesele și păcatele din jurul sfintelor obiective. Din păcate, lucrurile ar trebuie să stea exact invers, iar cultele și asociațiile religioase, în ansamblul lor, să dea un exemplu demn de urmat și respectat. Unii, da, sunt exemple remarcabile, dar, dacă ne apucăm să-i lăudăm, riscăm să ne urcăm cu totul atotputernica BOR în cap și nu mai scăpăm de afurisenii.
Viorel COSMA