Dosarul Microsoft – Lecția pentru nemțeni

Încet-încet, partea din dosarul Microsoft care-i privește pe nemțeni se apropie de final. În prima instanță, s-a pronunțat o pedeapsă de trei ani de închisoare cu executare pentru fostul primar Gheorghe Ștefan și confiscarea sumei de aproape 4 milioane de euro (3.996.360 euro, mai exact). La nivel primar, acestea sunt faptele. În momentul când pătrundem în profunzimea lucrurilor, începem să percepem față hâdă a realităților politicii românești.

Gheorghe Ștefan – Pinalti – a fost o vedetă a vieții sportive și politice românești. Era invitat la televiziuni, făcea scandal, avea păreri, îl cunoștea toată lumea și era inevitabil să nu ajungă în politică. Modul său de a fi, notorietatea, banii, faptul că avea o inteligență ieșită din comun în privința afacerilor, modul cum a știut să speculeze toate slăbiciunile colaboratorilor, toate acestea, cumulate, au făcut din Gheorghe Ștefan un personaj fabulos, demn de un film de succes. În politică, a învățat repede că asta se face cu bani mulți, cu care se obțin voturi. Iar rezultatele în alegeri dau dreptul de a cere funcții, de a promova oameni în locuri cheie, care pot aduce alți bani, cu care să se reia ciclul.

În dosarul Microsoft, Ștefan a ajuns pentru că a atins un nivel de influență politică atât de ridicat, încât, pe lângă multe alte numiri făcute de el, a numit un ministru, care-i asculta ordinele fără crâcnire, așa cum îi ascultau ordinele toți cei promovați de el, în frunte cu denunțătorul martor Gabriel Muraru. Și pentru că un om din lumea sportului – Dinu Pescariu – și unul din lumea Elenei Udrea – adică Dorin Cocoș – aveau nevoie de cineva dispus să-și folosească influența în fața unui ministru. Iar Pinalti, săritor când era vorba de așa ceva, a marșat. Cu profesionalim, folosind profesioniști, încercați deja în asemenea lucruri, precum Gabriel Muraru sau Decebal Drăghiș.

Pinalti a rezistat mult timp în anchetă, în ciuda denunțurilor sau mărturiilor (numiți-le cum vreți) ale lui Gabriel Muraru, Decebal Drăghiș și echipa, Dinu Pescariu, etc. În ciuda acestui fapt, Ștefan și-a creat aureola de om care nu a cedat și care nu recunoaște decât faptul că și-a folosit influența politică pentru a ajuta niște amărâți într-o afacere. Iar banii, cele 4 milioane de euro considerate șpagă, n-ar fi ajuns la el.

* Spusele lui Ștefan către judecători

În instanță, Gheorghe Ștefan a avut câteva declarații care merită reținute: „Regret faptele. În primul rând, regret că am intrat în politică. Merit o pedeapsă proporțională cu fapta mea. Vreau să fac muncă în folosul comunității”. Cum, în momentul când regreți ceva, înseamnă că ai și recunoscut acel ”ceva”, Ștefan a mers mai departe cu destăinuirile:

„Cu privire la acuzațiile care mi se aduc, declar astăzi, în față instanței, că recunosc infracțiunea de trafic de influență politică, așa cum este reglementat de articolul 13 din Legea 78/2000”. Paragraful de lege la care face trimitere fostul primar spune că ”Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.” Să reținem că pedeapsa maximă este de 5 ani, iar Pinalti a primit 3. Semn că ori judecătorii nu au fost impresionați de rechizitoriu, ori i s-a aplicat și lui reducere de o treime din pedeapsă, caz în care se pune întrebarea pentru ce anume.

Pentru cei care au urmărit afacerea Microsoft, faza pe lotul Niro-Cocoș, Sandu-Ștefan, declarațiile lui Ștefan sunt foarte interesante, deoarece ele intră în contradicție cu declarațiile companionilor din dosar, ale denunțătorilor și martorilor.

• „În ianuarie 2009, Dorin Cocoș mi-a solicitat să stabilesc o întrevedere cu Gabriel Sandu, cu Claudiu Florică și Dinu Pescariu. Cocoș știa că eu îl propusesem pe Sandu ca și ministru al Comunicațiilor, astfel că la sfârșitul anului 2008, în decembrie, în Biroul Executiv al partidului, și unde eu aveam calitatea de vicepreședinte al partidului, s-a pus în discuție propunera de ministru între Gabriel Sandu și Cristian Boureanu. Propunerea și susținerea mea a fost pentru Gabriel Sandu, lucru care s-a și întâmplat”.

* „Eu nu am participat niciodată la niciun fel de discuție pe teme materiale, comisioane sau sume de bani, care ar fi putut fi obținute în cadrul acestei afaceri.

• ”Nea Gigi, am rupt pentru tine 4 milioane de euro! Erau 3-4 milioane de euro, nici nu mai rețin. I-am spus că nu am nevoie de niciun ban, însă i-am sugerat să finanțeze partidul, întrucât la sfârșitul anului 2009 erau alegeri importante pentru noi, cele prezidențiale”.

*„Categoric nu am încasat nicio formă de bani în afacerea Microsoft. Nu am solicitat niciuneia dintre persoanele audiate ca martori în prezenta cauză să-mi aducă vreo sumă de bani”.

*„Precizez că ulterior, în diverse situații, m-am mai întâlnit cu Cocoș și Drăghiș și aceștia mi-au precizat din proprie inițiativă: «Nea Gigi, s-a rezolvat cu campania electorală»”

*„N-am cunoscut nicio singură secundă care a fost circuitul financiar al banilor cu care s-au cumpărat materialele publicitare pentru campania electorală. Din discuția cu Dorin Cocoș, cu privire la comisioanele ce le-au încasat ceilalți, de la acesta am aflat că practic fiecare beneficia de un comision în bani. Dacă a spus, însemna că era o sumă mai mare de bani”.

* Declarație în legătură cu cele două apartamente din Piatra Neamț: „Precizez că mi-a dat 40.000 de euro, urmă să-mi dea diferența, dar nu s-a mai întâmplat, deoarece a început ancheta DNA”.

* Declarațiile prietenilor Muraru și Drăghiș în fața procurorilor

• Ce spunea Decebal Drăghiș despre cum îi dădea banii lui Ștefan: ”Precizez că, din sumele de bani aduse de Tomi Răzvan la mine, la birou, la solicitarea lui Muraru Gabriel, în trei rânduri i-am dus personal, toți banii aduși de Tomi Răzvan lui Ștefan Gheorghe. Astfel, în două situații m-am deplasat la Eurohotel de lângă Arcul de Triumf, unde am urcat în aceeași cameră unde în trecut mă întâlnisem cu Claudiu Florică și i-am dat personal lui Ștefan Gheorghe câte o geantă de bani. Nu cunosc ce sumă de bani se afla în geantă, însă precizez că erau lei. Înainte de a-i duce geanta de bani, îl contactam telefonic pe Ștefan Gheorghe, îi spuneam că am să-i dau ceva, după care el îmi indica la ce cameră din Eurohotel îl găsesc. Din modul cum purta discuția cu mine, era evident că știa ce urmează să-i duc. Într-o a treia situație, după Revelionul 2009-2010, i-am mai dus o astfel de geantă de bani la Hotel Marshall, de data aceasta într-o cameră de hotel. La niciuna dintre aceste 3 situații nu a mai participat vreo altă persoană”.

Altă declarație: ”Am semnat contractul prin avocata Mazilu și am aflat că era vorba de 4 milioane de dolari care reprezenta comisionul lui Gheorghe Ștefan. Primii bani au intrat destul de greu. Ștefan și Muraru mă întrebau ce se întâmplă și mă puneau să-l sun pe Florică să-l întreb ce se întâmplă. Florică spunea că a plătit, dar nu intraseră banii. Într-un final, banii au intrat în două tranșe. Banii au fost transferați prin Tomi Răzvan, care a încheiat niște contracte în baza cărora să scoată banii cash și să-i împartă. (…) Primarul vorbea doar personal, nu la telefon. Banii erau scoși în numerar de Tomi Răzvan și predate lui Muraru sau chiar și mie. Întâlnirile erau la hotel Marriott, la birou. Banii erau aduși în sacoșe sau genți și apoi predați în 30 minute lui Ștefan Gheorghe. (De remarcat precizia și rapiditatea cu care se mișcau cei doi în București – n.red.) Aveam stabilită o modalitate de comunicare. El știa că trebuie să primească bani. Uneori, mai era de față, când i-am dus banii, și șoferul meu. (…) Când Ștefan avea nevoie de bani urgent, atunci chiar era urgent. Era o problemă dacă nu-i dădeam banii în cel mai scurt timp. Uneori, scoteam de la mine din firme. Banii erau duși la Marshall sau Eurohotel. Uneori, chiar și acasă la acesta, în Piatră Neamț”.

• Declarațiile lui Gabriel Muraru, omul numit de Ștefan – cu sprijin dezinteresat de la Viorel Hrebenciuc și Doru Boștină – director la Salrom, pe care l-a ajutat în nenumărate afaceri: ”În 2010, au început discuții legate de licențele Microsoft. Toate întâlnirile aveau loc în prezența lui Gheorghe Ștefan. Concluzia era că Florică avea susținerea politică a lui Ștefan”, a declarat personajul implicat în mai multe tranzacții urât mirositoare din România.

Altă declarație: ”Drăghiș vorbea mult despre offshorurile lui. Unul din ele a facut o plată, de 86.000 de euro, către firma mea, care reprezenta majorare capital social. În realitate, plata nu a fost făcută. Alți 40.000 de euro au ajuns către Marius Novac, operațiune cu caracter fictiv. I-am dat banii lui Sandu în parcarea de la Ministerul Comunicaților”.

Continuarea declarațiilor este și mai semnificativă: ”I-am comunicat lui Ștefan că i-am dat banii și a zis că este OK. Știam că operațiunile derulate prin cele două firme vizează afacerea Microsoft. Alt intermediar mi-a adus două pachete cu bani în parcarea din fața Parlamentului. Personal nu i-am dus lui Ștefan banii, ci numai lui Drăghiș. Acesta era scopul pentru care Drăghiș încerca să găsească firme pentru a scoate banii”.

În acest moment, se spune că Gabriel Muraru a devenit un fel de emisar al unui mare potentat imobiliar român, și el audiat la DNA, pentru care face investiții imobiliare prin Africa. În aceste condiții, este posibil să cunoaștem deja numele unui viitor condamnat pe bază de denunț. Dar, despre aceste aspecte, cu altă ocazie.

Este la latitudinea cititorului, după cum a fost la cea a judecătorilor, să cântărească bine cine spune adevărul și cine minte. Cum spuneam, interesant este circuitul și, în mod sigur, acesta s-a repetat de mai multe ori. Ar trebui doar luată urma banilor, dar, dacă în cazul Microsoft a existat și există interes, în celelalte deocamdată nu pare a fi.

Valentin BĂLĂNESCU