Nu am atins, până acum, subiectul delicat al scandalului generat de afacerile lui Ioan Niculae, patronul mai multor combinate de îngrășăminte chimice din țară și cel mai bogat român într-o vreme, deoarece îl el apare și numele unuia din candidații la Primăria Piatra Neamț, Liviu Harbuz, acum deputat și, cum spuneam, aspirant la funcția de primar al reședinței de județ. La momentul la care se face referire în acest caz, Harbuz era secretar de stat la Ministerul Agriculturii, în guvernul PDL-PSD, condus de Emil Boc, avându-l ca ministru ierarhic superior pe nimeni altul decât Ilie Sârbu.
Când subiectul a ajuns la amploarea corespunzătoare unui scandal, fiind intens mediatizat și tocat în presa națională și, prin mimetism, în cea locală, fiind făcut harcea-parcea în funcție de interesele fiecărui realizator de emisiune sau scrib, am considerat că se impun niște precizări. Dacă nu lămuritoare în totalitate, măcar de bun-simț. Pentru că, în acest cazcel puțin, Liviu Harbuz a dovedit că mai există și oameni care spun nu, din convingere, din rațiuni principiale, personale sau de orice fel ar fi ele. Harbuz a reușit să reziste nu atât tentației unei sume cu multe zerouri, cât presiunii puse pe el de unii din cei mai puternici oameni din țară la vremea aceea, cel puțin politic, dacă nu și din domenii conexe. Că Harbuz a avut de partea sa, ca aliați,legea și câteva minți limpezi de la Bruxelles, este o altă discuție. Rămâne cert că presiunea a fost pe el și, cel puțin din câte știm la această oră, nu a cedat deloc. Întrebarea este câți ar fi rezistat la o asemenea miză, evident deschizătoare de multe oportunități viitoare?
Scurtă prezentare contextuală
Ioan Niculae avea multe îngrășăminte chimice și voia să le vândă, scump și cu plata asigurată. Nu de cătreagricultori, ci de statul român.
România avea un guvern să-l numim impresionabil, mai ales când vorbim de un personaj ca Niculae, bogat, pe de o parte generos, dar, în egală măsură, oricând capabil să șantajeze cu posibilitatea lui de a aduce 10.000 de oamenisă protesteze în fața Guvernului, dispus să ajute în campanii electorale, dacă i se asigurau posturi în ministere pentru a-și plasa oamenii; lucru pentru care, de altfel, acum face pușcărie, odată revelată implicarea financiară în campania lui Mircea Geoană.
În 2008, mare parte a culturilor din România au fost decimate de îngheț. Lui Ioan Niculae i-a venit ideea că agricultorii trebuie ajutați, iar asta să se facă sub forma unor ajutoare de stat, dar care să fie date, musai, în îngrășăminte produse de societățile sale.
Pentru asta, avea nevoie de ohotărâre de Guvern, care să aibă drept subiect subvenționarea producției de îngrășăminte din producția internă.Adoptarea proiectului i-ar fi adus lui Niculae venituri de aproximativ600 de milioane de euro! Era nevoie, deci, de un proiect de hotărâre, făcut de Ministerul Agriculturii și înaintat la Guvern, unde, din câte se pare, jocurile erau făcute în așa fel încât proiectul să fie adoptat și să devină hotărâre imperios aplicabilă.
Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, a intrat într-un concediu medical oportun venit, și toate presiunile au rămas pe secretarul de stat Liviu Harbuz.
Schema grupului de presiune
Practic, reprezentanții de frunte ai celor două partide, care formau o munstruoasă coaliție stânga-dreapta, și-au dat mâna să-l sprijine pe cel mai bogat român, sub forma unei hotărâri de guvern care putea produce României daune financiare imense.
Cine sunt aceștia?
- EMIL BOC, prim-ministru, PDL, care a făcut presiuni directe. Cum el nuprea avea inițiative de acest gen, rămâne de văzut care au fost adevăratele resorturi.
- MIRCEA GEOANĂ, președintele PSD și, în acest joc, în postura lansată deIon Iliescu – de ”Prostănac” -, deși nu se știe dacă, nu cumva,a fost asumată
de Ilie Sârbu, ministrul Agriculturii, care a încercat mai mult pasarea răspunderii.
- Gheorghe Pogea, ministrul Finanțelor, aflat exact în aceeași situație cu Boc.
- Adriean Videanu, ministrul Economiei, până într-un punct similar cu cazurile Boc și Pogea, dar adăugând bonus experiența sa de primar, specializat în borduri, marmură și șmecherii dâmbovițene.
- Said Baaklini, omul cu intermedierea mitei din partea lui Ioan Niculaie, un specialist în acest domeniu.
Interesant este că, la Bruxelles, doi dintre oficialii români, care încercau săexplice cum o asemenea hotărâre de guvern nu are șanse să obțină acordul Uniunii Europene, au fost doi dintre actuali miniștri: cel al Agriculturii – Achim Irimescu și cel al Apărării Naționale – Mihnea Moțoc.
Stenograme la dosarul cauzei
IOAN NICULAE: Ia vezi pe cine ai tu acolo, pentru că eu am iar vești proaste, că s-a internat în spital, l-a lăsat pe ăsta, pe Harbuz, ca s-o plimbe. S-o mai plimbe o săptămână, două, că după aia zice: Băi, nu se mai poate daîn luna aprilie cu îngrășăminte!
…………………………………………………………………………
IOAN NICULAE: Și nu pe Vasile (Pușcaș-n.n.). Trebuie el, Geoană, sădea dispoziție lui Harbuz, să-i zică: Băi, în trei zile v-a zis Pușcaș săpregătiți materialele, pregătiți-le! Nu le plimbați iar două luni de zile,cum ați făcut-o până acuma!
Poveste despre un sistem mafiot la vârful statului român
„La începutul anului 2009, la nivelul Ministerului Agriculturii și, ulterior, la nivelul Guvernului, s-au demarat discuții în legătură cu promovarea unui proiect de act normativ, prin care să fie subvenționată achiziția de îngrășăminte din producția internă. Cunosc că asemenea discuții s-aupurtat și în cadrul structurilor de partid ale PSD, însă nu cunosc amănunte, întrucât nu eram un participant în asemenea structuri. Îmi amintesc că asemenea discuții au fost purtate într-o ședințăpregătitoare, în biroul vicepremierului Dan Nica, ședință coordonată de președintele PSD de la acel moment, Mircea Geoană. Concluzia acestei ședințe era în sensul promovării unui asemenea proiect de act normativ. În virtutea atribuțiilor mele din cadrul Ministerului Agriculturii, am fost însărcinat să găsesc soluțiile pentru care finanțarea acestui proiect de HG să fie realizată din fonduri europene. Această însărcinare am primit-o din partea ministrului de resort, Ilie Sârbu. După discuțiile preliminare cu reprezentanții de la Reprezentanța României, s-a concluzionat că o asemenea subvenție se încadrează ca fiind ajutor de stat, ceea ce nu este agreat de Uniunea Europeană. I-am adus la cunoștință acest aspect ministrului Ilie Sârbu, care a insistat să mergem la CE să negociem și apoi să găsim altă soluție.
În acest sens, au fost stabilite mai multe întâlniri la nivelul Comisiei și, chiar din debutul acestor discuții, s-a ajuns la concluzia că o asemenea subvenție pentru îngrășăminte reprezintă ajutor de stat, iar România riscă o procedură de infringement. Cu toate acestea, în discuțiile de la nivelul Guvernului, nu se accepta această situație și se solicitau alte soluții.
În acest context, am fost apostrofat de către premierul Emil Boc și i-asolicitat ministrului Pușcaș să preia negocierile. După ce am fost apostrofat de premier, un alt membru al Guvernului, ministrul Pogea, a fost foarte vehement în a combate poziția mea și m-a criticat, spunând că ar trebui găsite soluții. După ședința de Guvern, am fost abordat și de ministrul Adriean Videanu, care mi-a solicitat politicos să îi sprijin în această problemă, a subvențiilor pentru îngrășăminte. Cert este că, după acest moment, inițiativa a fost preluată de ministrul Pușcaș, care s-a dus și el la discuții la CE, însă rezultatul a fost similar, și anume că o asemenea subvenție reprezintă ajutor de stat. Imediat după ce ministrul Pușcaș a venit cu același rezultat, Ioan Niculae, patronul Interagro, avenit la ministrul Ilie Sârbu. Nu am participat la discuțiile dintre Ioan Niculae și Ilie Sârbu, însă am fost chemat de ministru, care mi-a spus că a fost vizitat de Ioan Niculae și mi-a cerut să mă duc din nou la ComisiaEuropeană și să găsesc alte soluții. Cred că aceasta a fost a doua sau a treia deplasare a mea la Bruxelles în acest scop. Cumva, concluzia mai multor decidenți politici din Guvern a fost că eu nu doresc să segăsească soluții pentru acordarea de subvenții pentru îngrășăminte, deși poziția mea era susținută de Reprezentanța României la CE, care a trimis mai multe infograme în acest sens. La acel moment, nu cunoșteam detaliile procesului care stătea în spatele insistențelor pentru a fi promovat un asemenea proiect de act normativ. Cunoșteam că Ioan Niculae promova în,tr-o formă agresivă, necesitatea acestei HG, ca formă de susținere a industriei chimice, acuzând decidenții politici de falimentarea industriei chimice. Mai mult, amenința că scoate toți oamenii în stradă. Despre această formă de presiune îmi relata șiministrul Ilie Sârbu, care îmi spunea că, dacă vin 5.000 de oameni în stradă, la minister, o să mă trimită pe mine să vorbesc cu ei.
În acest context, posibil în luna martie 2009, am fost contactat de Said Baaklini, pe care îl cunoșteam ca urmare a unor cunoștințe comune, acesta fiindu-mi și vecin. Cu această ocazie, Said Baaklini mi-a spus că proiectul de HG privind subvenționarea achiziției de îngrășăminte este foarte important să fie adoptat, că nici ministrul Pușcaș nu a rezolvat, deși își luase angajamentul că va rezolva problema. Tot în acest context, Said Baaklini mi-a spus că, dacă voi «rezolva» problema în două săptămâni, voi avea sprijinul întregului Guvern, iar Ioan Niculae, patronul grupului Interagro, este dispus să plătească 3 milioane eurocelui care va rezolva problema. Practic, Said Baaklini mi-a sugerat că ori eu, ori Pușcaș vom primi de la Ioan Niculae 3.000.000 euro, dacă reușim să găsim soluția pentru adoptarea acestui act normativ. I-am spus lui Said Baaklini că este nebun că încearcă să rezolve problema în felul acesta, că nu se va putea trece peste Comisia Europeană și că, oricâți bani ar da, nu vor găsi o soluție. L-am sfătuit pe Said Baaklini să nu sebage într-o astfel de problemă. După această încercare, de corupere a mea, din partea lui Said Baaklini, acesta nu a mai insistat, având în vedere răspunsul meu ferm, prin care am declinat această abordare, însă, la final, mi-a spus că voi vedea că problema se va rezolva oricum. La acel moment, mi-a fost clar că, în spatele întregului demerspentru promovarea HG privind acordarea de subvenții pentru achiziția de îngrășăminte, se afla Ioan Niculae. Mult mai târziu, am aflat că firmele lui Ioan Niculae aveau pe stoc o mare cantitate de îngrășăminte. Imediat după încercarea de corupere de către Said Baaklini, i-am atras atenția ministrului Sârbu asupra presiunilor care se exercită în vederea promovării HG privind subvențiile pentru îngrășăminte și i-am explicatîn detaliu consecințele adoptării respectivului act normativ. De altfel, ceea ce i-am spus ministrului Sârbu la acel moment, ulterior s-a concretizat într-o notă internă a Direcției Afaceri Interne din cadrul Ministerului Agriculturii, din data 12.03.2009.
Această notă, din 12.03.2009, a fost întocmită tocmai cu scopul informării și protejării ministrului de luarea unei decizii sub presiune. Îmi era evident, la acelmoment, că ministrul Sârbu se afla sub presiune, având în vedere ordinele pe care mi le dăduse, în sensul găsirii unei soluții pentru promovarea acestui act normativ. De altfel, în toată această perioadă și asupra mea s-au exercitat diferite forme de presiune, de la afirmații prin care se cerea eliberarea mea din funcție, sugerată fie de premier, fie exprimată direct de Ioan Niculae într-o poziție publică, până la încercarea de corupere, așa cum am detaliat-o. Am cunoștință că ministrul Sârbu a semnat proiectul de HG privind acordarea subvențiilor pentru îngrășăminte, care a și fost trimis spre avizare la Ministerul Finanțelor Publice, deși ministrul Sârbu, urmare a situației prezentată de mine și ceilalți cu care s-a relaționat în perioada respectivă (funcționari din cadrul ministerului, ambasador și funcționari de la Reprezentanța României la Bruxelles, etc.), avea reprezentarea că un asemenea proiect nu este în conformitate cu recomandările europene”.
”În cursul lunii martie 2009, suspectul Said Baaklini a contactat și a promisunei persoane care ocupa o funcție de decizie într-un minister că, în cazul în care va realiza intervențiile și demersurile necesare, astfel încât să fie adoptat un proiect de hotărâre de guvern, ce avea ca scop subvenționarea achiziției de îngrășăminte din producție internă, ceea ce ar fi adus beneficii de peste jumătate de miliard de euro lui Ioan Niculae, patronul Interagro, acesta din urmă îi va da, prin intermediul lui Said Baaklini, înaltului funcționar, suma de 3.000.000 euro”, arată DNA.
Stenograma care arată cât de ieftin putea fi cumpărat un guvern și rolul luiLiviu Harbuz în blocarea tranzacției
Direcția Națională Anticorupție a pus la dispoziția instanței o serie destenograme, ale unor convorbiri telefonice, între Ioan Niculae, patronul INTERAGRO, și Gheorghe Bunea Stancu, președintele Consiliului Județean Brăila, care era omul său de presiune în PSD. Acesta a făcut presiuni asupra miniștrilor PSD, amenințând, ca hotărârea de guvern să se adopte cum voia Niculae. Convorbirea din 7 martie 2009 arată clar cine făcea presiunile, cinea răspuns la presiuni și cum toți dau vina pe Liviu Harbuz. Interesant este că Ioan Niculae știa că demersul său va fi sprijinit de PDL, care făcuse rost debani, adică 250 milioane euro într-o primă fază. Pasajele relevante le putețiciti în continuare:
«IN:Alo!
GBS: Da.
IN: Măi, ai reușit să vorbești cu idiotul ăsta? Bagă azi?
GBS: Nu. Nu răspunde. Am încercat. Nu răspunde. Lasă că-l găsesc eu. De cine vorbești? De Ilie Sârbu, nu?
IN: De Sârbu, da.
GBS: Da, măi. Nu mi-a răspuns.
IN: Ia vezi pe cine ai tu acolo, pentru că eu am iar vești proaste, că s-ainternat în spital, l-a lăsat pe ăsta, pe Harbuz, ca s-o plimbe. S-o mai plimbe o săptămână, două, că după aia zice: Băi, nu se mai poate da în luna aprilie cu îngrășăminte!
GBS: Măi, dar ăsta e chiar nenorocit!
IN: E nenorocit rău!
GBS: Vorbesc cu Geoană, măi!
IN: Vorbește cu Geoană!
GBS: Da. Îl sun pe Geoană.
IN: Și spune-i altfel lui Geoană: Băi, sunt pregătiți ăștia pe la județeleBrăila, Galați, Vaslui, să vină cu câteva mii de oameni în București, să te întrebe unde sunt ăia 15 milioane pe hectar pe care i-ai promis în campanie!
GBS: Da, dar PDL-ul vrea?
IN: Păi dacă a găsit și banii! I-a pus în Buget. La extrabugetare. Zice: rezerva bugetară pentru prima rectificare sunt 1,080 miliarde de lei, deci 250 demilioane de euro, numai pentru îngrășămintele cu azot, pentru însămânțările de toamnă.
GBS: În p… Lasă că vorbesc cu…
IN: Deci sunt banii. Că prima dată se fofila, că nu i-a găsit banii Pogea. După aia, când i-a găsit banii Pogea, a început el să dea declarații. Că au întrebat ăștia ai noștri la Bruxelles, la purtătorul de cuvânt de la Comisia Europeană. Și a zis: Domnule, avem vești date de Ministrul Agriculturii român că n-ați fost de acord cu subvenționarea pentru îngrășăminte, că și așa avem o situație critică. Și a zis: Nu e adevărat. Noi am răspuns. Un singur răspuns a făcut Bruxelles-ul la o societate din România, la un ziarist de la ziarul Bursa, din România. Nu știm cine e ăla. Nu ne-a făcut nicio solicitare, nici ministrul Agriculturii, nici nimeni. Nici măcar nu ne-a întrebat dacă suntem sau nu de acord.
GBS: Aha! Am plecat de la Transporturi. Acuma am mai mult timp și mă ocup de treaba asta.
IN: Măi, ocupă-te, că e vitală. Și pentru toată lumea, și…
GBS: Am înțeles. Dar e bună și pentru noi.
IN: Nu, dar trebuie vorbit cu Geoană. Zi-i: Dacă nu intră până luni, s-a dus.
GBS: Deci trebuie o Hotărâre de Guvern care să…
IN: Mâine vin până la tine, să-ți spun cu cine am vorbit de dimineață. Și-ți dau niște vești mai multe. Mâine, dacă e nevoie, vin până la tine, da?
GBS: Da. Auzi? Ăsta ce trebuie să facă? O să dea o Hotărâre de Guvern cu îngrășămintele, nu?
IN: E făcută Hotărârea de Guvern. Și el o plimbă de o lună jumate, nenorocitul ăsta! Deci are banii în Buget…
GBS: Nu, dar spune-mi ce scrie în Hotărârea de Guvern?
IN: Hotărârea de Guvern spune că fiecare care a însămânțat în toamna anului 2008 culturi de toamnă primește echivalentul a 1,8 lei pe kg și echivalentul a patru saci de îngrășăminte pe hectar.
GBS: Am înțeles.
IN: Deci Hotărârea e făcută. E făcută de mult, nu de acuma. Dar ăsta n-o bagă în Guvern. Deci toată lumea din Guvern zice: Băi, nu putem noi, că e de la Agricultură! Dacă nenorocitul ăsta nu vine cu Hotărârea, s-o bage pe ordinea de zi, nu putem noi, de la Ministerul Dezvoltării sau Ministerul Cultelor, să băgăm noi Hotărârea de Guvern. Dacă e pe Agricultură, trebuie s-o bage Ministrul Agriculturii.
GBS: Da, măi, am înțeles. Gata. E clar.
IN: Deci trebuie s-o semneze, s-o bage în Guvern. Toată lumea din Guvern e de acord că trebuie să semneze. Inclusiv șeful mare. Numai el n-o bagă.
GBS: Poate să-l ia la p… și Boc dacă vrea să-l ia, dar…
IN: L-a luat de trei ori și a zis: Da, da, da, cum face el. Și n-a băgat-o. Să seacopere, a dat pe Uniunea Europeană. Uniunea Europeană zice: Noi nu știm, domnule. Nu ne-ați făcut nicio solicitare oficială în acest sens.
GBS: Aha! Hai că vorbim, da? Mă apuc acuma de treabă.
IN: Apucă-te, te rog frumos!
Concluzie?
Din punctul de vederea al demersului nostru, sunt numai două lucruri de subliniat. Primul: că, la nivelul Guvernului României, s-a încercat o soluțieșmecherească de rezolvare a unei probleme reale. Niciun ministru nu a avuttupeul să spună clar ”Vrem să ajutăm industria aflată în mâinile lui Ioan Nicolae în proporție de 90% și pentru asta folosim un pretext plauzibil, înghețul”. Înalți oficiali ai statului român au încercat să fenteze legislația europeană și fiecare a încercat să păcălească pe altul să promovezeproiectul de hotărâre de guvern.
Al doilea: avem un candidat la Primăria Piatra Neamț care nu joacă la mizemici. Care are curaj (tupeu sau inconștiență?!), știe legislație europeană și care AR PUTEA folosi toate acestea pentru a revigora un oraș ca Piatra Neamț, așa cum îl știm, paralizat în datorii și proiecte faraonice. Sigur, pentru asta, ar trebui să și vrea, să fie și ajutat și, mai ales, să înțeleagă că asta se poate face prin schimbări radicale în relația cu cetățenii, fără stridențe și fără ”mica înțelegere”, fie ea în partid sau în grupul celor care încă își imaginează că au control asupra deciziilor privind orașul. (Valentin BĂLĂNESCU)
