La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, creștinii ortodocși prăznuiesc Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoare cunoscută și sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400 d.H., cele două sărbători s-au despărțit.
După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învățătura Mântuitorului Iisus Hristos și altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când Sfinții Apostoli s-au făcut înțeleși de toți iudeii, veniți la Ierusalim din tot Orientul.
Există obiceiul ca, în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
* Moșii de vară
La Moșii de Rusalii, se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci și lumânări pentru cei răposați, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca, în această zi, cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.
Sâmbăta înainte de Rusalii, după slujba Parastasului, credincioșii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiți în Domnul. Acum se dau de pomană strachini noi cu mâncare. Aceste vase românești din lut (materia potrivită pentru vasele de pomenire) se mai numesc și ”mosoaice”, de la numele colectiv de ”moși”, dat tuturor celor adormiți.
În vasele pentru pomană, se pune o băutură curată (apă de izvor, lapte sau vin curat). Se mai pun și alte mâncăruri, precum fructe, plăcintă, caș, ouă, mămăligă sau ciorbă de pasăre. Nu lipsesc colacul și lumânările.
Mânerele coșnițelor și vasele de pomană se împodobesc frumos, cu flori de trandafir și fire de busuioc. Când se ajunge la casa celui căruia i se oferă pomana, se aprinde lumânarea, care este înfiptă în colac. Cel care primește pomana, la rândul său, împarte ceva pentru cei adormiți din neam.
Cei credincioși nu mănâncă nimic în această zi, până nu termină de împărțit pomana pentru cei adormiți. Chiar și cei mai puțin credincioși spun că nu este bine să mănânci ceva în această zi, fără a da mai întâi ceva de pomană.
