Microhidrocentrala de pe Moldova – Realități și legende electorale

În campania electorală abia încheiată, fostul și actualul primar Dan Laurențiu Leoreanu, pe atunci candidat, a susținut că economia bugetară pe care primăria o face după intrarea în funcțiune a microhidrocentralei (MHC) de pe râul Moldova  a fost dirijată către activitatea de reparații și întreținere infrastructură și că au putut fi asfaltate câteva străzi din oraș cu sumele economisite.

Luate cu titlu de inventar la momentul respectiv, că doar era campanie, acum, declarațiile se cuvin aprofundate.

* Teoretic…

… Străzile din Roman se repară aplicând trei soluții tehnice:

a) se înlocuiesc plombele cu un singur covor asfaltic (cu un cost aproximativ de 30-35.000 de euro per kilometru);

b) se aștern două straturi asfaltice (cum a fost cazul străzilor Perișorului, Cornului și Tinosului), de obicei în cazurile străzilor care au fost anterior balastate;

c) reparații capitale (ca în cazul cel mai recent al străzii Tineretului), când se intervine și la rețele, se repară și trotuare… și care costă la vreo 100.000 de euro per kilometru.

În funcție de buget, administrația publică locală, adică Primăria, cu aprobarea Consiliului local, decide câte și care străzi vor fi reparate, precum și varianta soluției tehnice abordate.

* Practic…

MHC este un producător de energie electrică. Mic, dar este. El se supune, prin urmare, tuturor reglementărilor A.N.R.E. și, deci, ceea ce produce introduce în sistemul energetic național, fiindcă nu există varianta de producător cu consumator „la borne”. Cu alte cuvinte, s-a spus că MHC produce energie electrică pentru iluminatul public, dar asta nu înseamnă că rețeaua de becuri din Roman e legată direct la microhidrocentrală. Atunci ce se întâmplă?

Ceea ce se produce se duce în sistemul național, iar Primăria Roman cumpără energie electrică din sistem. Când vinzi, obții, ca preț, costul efectiv al energiei. Când cumperi, însă, apar costuri suplimentare: de transport, de distribuție, de cogenerare, de intrare în sistem, de ieșire din sistem… Sunt șapte costuri suplimentare!

* … și financiar

„Noi vindem cu 141-155 de lei megawatt-ul și apoi îl cumpărăm cu aproape 500 de lei cu tot cu TVA”, declară domnul Ovidiu Bojescu, city-managerul Romanului. ”Acestea sunt normativele și reglementările… Și mai este un aspect: dacă nu aveam finanțarea pentru construcția MHC prin proiect european, cu contribuție doar 2%, am fi putut lua acum, pe fiecare megawatt, câte trei «certificate verzi», ceea ce ne-ar mai adus încă 125 de euro per MWh. Proiectul european ne-a impus însă ca, timp de 5 ani, să nu luăm aceste certificate verzi…”

În concordanță cu normele legale, toți consumatorii de energie electrică trebuie să achite contravaloarea certificatelor verzi, neexistând categorii de consumatori scutiți la plata acestor certificate. (Certificatul verde este un titlu care atestă producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie. Distinct de cantitatea de energie electrică pe care acesta o reprezintă, el se poate tranzacționa pe o piață organizată, în condițiile legii, și reprezintă schema suport de promovare a producerii energiei din surse regenerabile)

După cei 5 ani din proiect (din care abia au trecut doi), Primăria Roman va putea proceda și altfel cu energia produsă de MHC. Ar putea chiar să-și facă o rețea de distribuție proprie, ceea ce ar implica și existența unui dispecerat și a încă unor investiții conexe. ”Dacă vorbim de energie și de un producător de energie, acesta are fi bine să aibă un mix de energie, fiindcă la un debit al râului scăzut, când e foarte cald de exemplu, o hidrocentrală produce mai puțin, dar poate produce mai mult un câmp fotovoltaic… Și, având un astfel de mix, ai putea concepe o rețea proprie… Și atunci ai putea cumpăra din sistem cu cât ai vinde, 500 cu 500… Dar asta e o problemă de viitor”, a adăugat city-managerul Ovidiu Bojescu.

După multe întrebări și tot atât de multe răspunsuri, după ce mai asculți și alte păreri, după ce analizezi și de la coadă la cap, nu numai invers, după toate astea și încă multe altele, începe să se împrăștie…

* … ceața

„De fapt, noi nu mai plătim acei 155 de lei per MWh, plătim numai partea de transport și distribuție. Nu mai plătim și costul de producție. Adică, efectiv, plătim 345-350 de lei, fiindcă din 500 se scad 155 de lei costul producției”.

Așadar, e o economie indirectă, putem spune. Cu alte cuvinte, dacă dai mai puțin e ca și cum ai fi câștigat diferența… Și important nu e că dai, ci că dai mai puțin.

Fiul unui scoțian, întorcându-se de la școală, vine vesel la tatăl său:

– Tată, astăzi am alergat după autobuz și am economisit 2 lire!

– Prostule, mai bine alergai după un taxi, economiseai 10 lire!

Calculele primăriei arată că, la o producție de 1400 de MWh, cât a fost anul trecut, prin această diferență de cost, MHC a adus bugetului local o economie de un miliard de lei (vechi). În primele cinci ale acestui an, datorită ploilor abundente, s-au produs deja 1000 de MWh.

Ce ar mai fi de spus? Că banii economisiți datorită MHC sunt, vorba domnului Bojescu, „în coșul comun și de acolo merg unde este nevoie”, dar că, probabil, nu a fost suficientă suma economisită de MHC pentru asfaltarea atâtor străzi…

Că, în fond și la urma urmei, la MHC lucrează totuși 8 oameni, fiindcă, deși „totul funcționează automat, e totuși bine și necesar să existe supraveghere umană 24 de ore din 24, deoarece nu știi ce se poate întâmpla…”

* Termeni de proiect: Centrala Hidroenergetică Roman 1

Una din investițiile mari din Roman după 1990.

Are un dublu rol: cel principal – de furnizare a energiei electrice necesară iluminatului public și clădirilor ce aparțin domeniului public și privat al municipiului Roman și cel secundar – de creare a unui lac ce ar putea constitui în viitor o bază de agrement.

Finanțarea a fost asigurată, în cea mai mare parte, din fonduri UE. Proiectantul acestui obiectiv a fost ISPH București, iar executantul său S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. Iași.

În aprilie 2014, a fost finalizată procurarea echipamentelor, în august a fost finalizată montarea celor 2 turbine, iar în septembrie s-au făcut testele în vederea atingerii parametrilor funcționali ai tuturor echipamentelor microhidrocentralei.

Tot în anul 2014, s-au finalizat lucrările din categoriile ”Excavații aluviuni din zona amonte” și ”Betonare în zona baraj, priză, ziduri”. S-au executat lucrările de placaje interioare pereți și pardoseli, instalațiile sanitare și electrice interioare, zugrăvelile, tâmplăria, izolația termică, canalizarea exterioară și împrejmuirea blocului tehnic. De asemenea, în cursul anului 2014, a fost asigurat accesul la utilitățile necesare funcționării acestui obiectiv.

Suplimentar proiectului inițial, în urma avizului modificator al Administrației Bazinale de Apă Siret, s-au executat lucrări de prelungire a pragului deversor, precum și de apărare de mal – etapa I. Lucrările în cauză au fost necesare pentru o mai bună protecție, în condiții de debite foarte mari pe râul Moldova, atât a lucrărilor hidroenergetice realizate, cât și a digurilor de apărare existente.

A urmat, în anul 2015, executarea  apărării de mal – etapa II, solicitată de Apele Române.

Lucrările la sistemul hidroenergetic propriu-zis au costat aproximativ 22,2 milioane de lei noi.

Dan AILINCĂI