În calendarul popular, ziua de 8 iulie este marcată ca fiind Sărbătoarea Pricopului. În unele zone, această sărbătoare mai este denumită Amuțirea cucului sau Ziua Lupului. Pricopul era considerat protectorul care veghează la coacerea grânelor și are grijă de cei care lucrează pământul.
În unele sate, oamenii denumeau sărbătoarea „Pricopul” deoarece «astăzi se ”pricopsește” grâul de vară». Ei aveau credința că în această zi nu se lucrează, pentru că: «Sfântu’ și slugile sale lupii le vor răpi copiii, iar pe cășile lor or da cu tunet și foc».
În tradiția populară, Sfântul Pricopie este cinstit pentru că veghează coacerea semănăturilor, apără recoltele și casele de fulgere, trăsnete și grindină. Tot el ar avea puterea de a face câmpurile să rodească, iar grindina o transformă în picături de apă înainte de a cădea pe pământ.
Se spune că, în această zi, demult, s-ar fi înecat Luna, când s-a dus cu fratele ei, Soarele, pe o punte de ceară, să se căsătorească.
Sărbătoarea Pricopului este legată de amintirea Sfântului Procopie, pus în calendar pe 8 iulie. Sfântul Mare Mucenic Procopie s-a născut și a crescut în Ierusalim, în secolul al III-lea. Numele pe care i l-au dat părinții săi a fost Neania. Numele Procopie i-a fost dat de Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când s-au întâlnit. Neania făcea parte din trupele imperiale care îi prigoneau pe creștini. El, precum Saul pe drumul Damascului, a trăit miracolul îndumnezeirii: din dușmanul creștinilor, a devenit slujitorul de Hristos Procopie, care își va da viața pentru Fiul lui Dumnezeu. A suferit chinuri pentru Cel pe care Îl iubea – Mântuitorul -, a făcut nenumărate minuni, în urma cărora o mulțime de păgâni au crezut în Hristos.
S-a săvârșit din dragoste pentru Dumnezeu anul 303 d.H.
* Tradiții și obiceiuri în ziua Pricopului
În fiecare an, pe 8 iulie, străbunicii noștri țineau sărbătoarea Pricopului, numită și Precup, Pricoche sau Procopii. Se crede că Pricopul… pricopește grâul, secara, orzul, ovăzul. Prin ”pricopit”, se înțelegea datul grânelorîn copt, pârguirea lor.
Dacă unii oameni uitau, cumva, să serbeze cum se cuvine ziua Pricopului, aveau surpriza neplăcută să constate că sfântul le ”prichește” sau ”pripește” grânele, adică le grăbește uscarea, înainte ca acestea să ”bage” bob în spic.
În ziua de 8 iulie nu se muncea, se considera că Pricopul purta de grijă celor ce lucrau pe câmp. El îi apăra de vânturi, de foc și de opăritul cu uncrop. Dacă ziua Pricopului era ținută potrivit datinilor bătrânești, țăranii erau convinși că sfântul leva apăra semănăturile de grindină sau de piatră, ”piatra” fiind, după cum mulți știu, numele sub care era cunoscută grindina în popor.
În alte părți, exista credința conform căreia Pricopul, mulțumit de felul în care oamenii îi respectă ziua, arde pietrele de gheață (grindina). Pe pământ nu mai ajungea gheața care distrugea culturile, ci ploaie curată. Așa se explică și vorba că ”de Pricop arde piatra în apă”!
Oamenii satelor de altădată respectau cele nouă joi de după sfintele Paște, pentru a nu veni grindina asupra satului sau câmpurilor cultivate.
Pentru a nu îl supăra pe Sfânt, femeile făceau pâine și colăcei, pe care-i împărțeau copiilor, pentru a nu avea boli tot timpul anului. O parte din colacii copți se lăsau în holdă, drept ofrandă Sfântului Pricopie, pentru ca grânele să nu se usuce înainte de vreme.
Despre această zi se mai spune din oameni bătrâni că, de la această zi înainte, nu mai cântă cucul.
* Superstiții de Pricop
În vremuri de mult apuse, Pricopie se ținea de femei, ca să nimerească bine coptul pâinii, al mălaiului și al altor aluaturi, ca să nu se pripească. În această zi, se muncea doar până la amiază în câmp. Ziua se ținea pentru bunătatea cea mare a lui Pricopie, căci se crede că poartă o deosebită grijă muncitorilor de câmp. Dacă acest sfânt blajin este supărat, când nu este serbat cum se cuvine, el prichește grânele, adică le grăbește uscarea înainte de maturitate. Se mai spunea despre cei care păzeau această zi că Pricopul îi păzește pe oameni defoc și de opărire cu apă fiartă.
În unele zone montane, această zi era numită Ziua lupilor. Sătenii o serbau, pentru ca lupii să nu le mănânce vitele.
Printre multele credințe populare ale acestei zile, era și una care înfricoșătoare: babele speriau oamenii că i se îmbolnăvesc copiii aceluia care îndrăznește a lucra în această zi.