● vin vremuri grele pentru proiectanți și constructori
În primul semestru al acestui an, Hidroelectrica a raportat cel mai mare profit brut (509 milioane lei) pe 6 luni consemnat vreodată. Controverselor abil întreținute în medii sindicale și de presă, pe tema „Cum obții profit mai mare din vânzări mai mici?”, le-a răspuns săptămâna trecută Remus Borza, practician coordonator al EURO INSOL, administratorul judiciar al companiei.
În discuția purtată la București, Borza a abordat și subiectul sensibil al investițiilor. Dacă în 2010 și 2011 bugetul alocat era de circa 350 milioane euro, acum este de 200 milioane. „Diferența între 200 și 350 milioane prăduiau. E diferența până la acele prețuri de 18 ori mai mari decât piața practicate de 487 de firme, multe din ele c-o existență parazitară, care au contaminat Hidroe
lectrica în ultimii 10 ani. Facem la fel de multe investiții cu bani mai puțini pentru că nu mai acceptăm, nu mai permitem adaosuri comerciale mergând de la 3 până la de 18 ori mai mari decât piața. Facem investiții care profită companiei Hidroelectrica și nu srl-urilor de partid, baronilor, că-s băieți deștepți. Spuneam din vara lui 2012 că la Hidroelectrica s-au aciuat nu 10 băieți, ci 500 de băieți deștepți. Vă mai aduceți aminte că spuneam că cel mai deștept băiat era chiar statul român. Acești 500 de băieți deștepți nu puteau prolifera fără o complicitate cel puțin tacită din partea statului”, sună explicația oferită în forma scurtă.
Noul lot de băieți cuprinde companii care se obișnuiseră cu o viață discretă și profitabilă pe seama Hidroelectrica. Cea mai pașnică acuză adusă e că țipă și, în mod eronat, pun succesul financiar pe seama reducerii bugetului de investiții. Lista este deschisă de Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH), institut despre care se spune că este controlat de fostul ministru Dan Ioan Popescu, altfel unul dintre pilonii consolidării cunoscuților traderi de energie fugăriți de Borza: „Când am ajuns la Hidroelectrica, în 2012, bugetul pe studii alocat ISPH era de 38 milioane lei. Astăzi, le mai dau 2 milioane lei. Eu înțeleg frustrarea, dar asta nu-i îndreptățește să facă afirmații, să pună sub semnul îndoielii, să decredibilizeze o companie care face istorie. Acele foarte multe studii plătite în fiecare an erau absolut inutile, pentru că nu le foloseam niciodată. Se comandau cu o anumită ciclicitate, la 2-3 plăteam același studiu. Nu mai avem nevoie de hârtii care să ne spună cum e vremea, că mâine plouă sau bate vântul, că astea erau multe dintre studiile lor”.
Borza invocă și o „filosofie” managerială, concretizată prin grija foștilor directori de la Hidroelectrica de a asigura cifre de afaceri și profituri nu societății unde erau salariați, ci companiilor prietene. Grupa constructorilor începe cu Hidroconstrucția. „Directorii de la Hidroconstrucția sunt la fel de vocali, că a redus Borza investițiile și a trebuit să dea 2.000 de oameni afară. Hidroconstrucția să nu uite că în ultimii 10 ani a luat de la Hidroelectrica peste 1 miliard de euro pe niște devize de 5 ori mai mari decât piața. Din cauza celor de la Hidroconstrucția, de la ISPH, de la ROMELECTRO, de la Energomontaj și alte companii, 1 MW nou instalat pe hidro a ajuns la sume absolut incredibile, astronomice, de până la 24 milioane euro. Media la nivel european e de două milioane euro pe MW hidro instalat. N-au avut limite. Toate aceste companii care astăzi se dau cu fundul de pământ și strigă din toți plămânii că li s-au tăiat arbitrar bugetele de investiții. Bugetele de investiții la ce?”, se întreabă deloc retoric administratorul judiciar. Imediat, adugă: „La Pașcani, pe o centrală de 9,7 MW, în care am băgat până la momentul ăsta 480 milioane lei, ca să finalizez ar trebui să mai bag încă 520 milioane lei. Asta înseamnă 21 milioane euro pe MW. La fel e la Făgăraș – Hoghiz, sau la Siriu – Surduc, sau la Valea Sadului. Sau la Dumitra – Bumbești, unde contractul la cheie a fost de 104 milioane lei, dar astăzi avem o depășire de deviz de 130 milioane euro și lucrări executate la 60%. Cu Hidroconstrucția avem lucrări-mamut în care nu putem accepta prețuri mai mari de 3 milioane euro pe MW instalat”. Din șirul de constructori nu lipsește Construcții Hidrotehnice Iași, dar nici jupânii retehnologizărilor de la Voith Hydro și Andritz Hydro, care au fost recent trimiși la plimbre.
Soluția spre care se îndreaptă Hidroelectrica este denunțarea contractelor după tiparul celor cu traderii deștepți: „Câtă vreme nu înțeleg că trebuie să fie raționali, că trebuie să fie rezonabili, ne pun în situația de a denunța contractele, iar pe restul valorii de executat să scoatem la licitație. Vă asigur că or să vină tot ei, e foarte posibil să și câștige, dar vă asigur că la jumătate de preț cel mult. Nu sunt în război cu ei. Sunt în discuții de 2 ani de zile. În afară să se lamenteze, să pârască, nu știu altceva”.
Exemplele date de Remus Borza sunt susținute cu amănunte curente năucitoare, care merg de la prețuri de neimaginat pentru 1 MW instalat într-o centrală de șes, la galerii de aducțiune supradimensionate inutil pentru a face unii profit din betoane. Spune, în stilul său inconfundabil, că existența Hidroelectrica a fost pusă în slujba acestor companii care au căpușat-o și n-a făcut altceva decât să-și externalizeze profiturile.
În acest moment, cu o putere instalată de aproape 6.500 MW, Hidroelectrica merge pe medie de producție în jurul a 2.000 MW. Asta înseamnă o rezervă de putere uriașă. Spusele lui Borza sunt luate în seamă de prea puțini: „La ce ne trebuie alți MW instalați? Mie să-mi vină să-mi pună cineva în brațe gratis o centrală de 100-200-300 MW, nu am ce face cu ea. În piața actuală și în piața viitoare să nu ne facem iluzii că va crește consumul de energie în România. În ultimii 5 ani a scăzut de la 58 TWh la 49 TWh”. Excedentul de energie pe o piață care se comprimă este o realitate. În plus, Hidroelectrica se confruntă cu „găurile negre” reprezentate investițiile vechi, care vin din trecut, unde s-a cam pierdut șirul banilor cheltuiți: „Sunt 12 titluri de investiții demarate înainte de 1989. Au o valoare de 4 miliarde euro. Am băgat deja 1,2 miliarde. Pentru finalizare, trebuie încă 2,8 miliarde euro ca să câștigăm 400 MW. 10 milioane euro preț mediu pe MW e enorm în condițiile în care 1 MW eolian se instalează la 1,6-2 milioane euro, iar pe fotovoltaic e pe la 700.000-1.000.000 euro. Până la urmă aceeași energie o dau și ăia. Adică, să nu ne recuperăm niciodată investiția?”. Recuperarea ca recuperarea, dar jucătorii-producători din resurse regenerabile sunt completați de ROMGAZ și OMV, cu capacitățile de producție în cogenerare de la Iernut, respectiv Brazi. Adunându-i, iese o putere instalată ce se apropie de Hidroelectrica.
Rămâne pe rol alternativa ipotetică a exportului. Povestește Remus Borza: „Rămâne, dar nu suntem competitivi. De la 1 noiembrie ne vom interconecta cu o piață regională dezvoltată de Cehia, Slovacia și Ungaria. Problema e că niciun producător român nu va fi competitiv. În Ungaria, Cehia sau Slovacia nu există taxă pe stâlp. Înseamnă 11 lei în plus pe MWh produs de Hidroelectrica, adică 40 milioane euro care-mi diminuează profitul. În Ungaria, Cehia sau Slovacia nu există piață reglementată. Acolo s-a liberalizat piața. Pe piața reglementată, în 2014, pierd 50 de miliane de euro. Am 5,3 TWh livrați la un preț de 115 lei/Mwh, câtă vreme prețul meu de cost e de 160 lei. La ei nu se plătește taxă pe apa uzinată. La mine înseamnă încă 22 lei în cost, adică 80-85 milioane euro anul ăsta. Hidroelectrica pleacă cu mare handicap în competiție cu producătorii similari. Mai mult, taxele de transport sunt aproape duble”.
Încurcătura e desăvârșită. Nu e dată recentă, cum nici, ca de-un exemplu, regimul privilegiat al ISPH nu a ieșit la iveală săptămâna trecută. Potrivit unor date furnizate de Hidroelectrica și preluate în ianuarie 2013 de un portal național de știri, în perioada 2009-2012 au fost încheiate cu ISPH contracte în valoare totală de 128.442.334 lei. Despre procedura de atribuire cu dedicație nu are rost să discutăm. Discuțiile sunt la fel de inutile în privința perpetuării favorurilor din schema de certificate verzi sau în legătură cu privilegiile acordate consumatorilor giganți. O decizie curajoasă, cu argumente tehnice și responsabilitate politică este în continuare amânată. Băieții deștepți ne căpușează, ne îngroapă din orice poziție. Cea mai vie dovadă a perpetuării lor e dată rezistența ANRE. Sporadic, o tulbură niște anchetatori incredibil de curajoși, dar trece.
Borza zice că se închide Combinatul siderurgic de la Galați
„În ce privește ALRO sau ArcelorMittal, subvențiile în undă le dă un agent economic, deși funcția socială e apanajul exclusiv al statului, la fel și subvențiile. Nu vine un agent economic, chiar cu capital 100% de stat, să facă el subvenții colo-colo sau să finanțeze obiective de interes public din bugetul companiei.
E o mare diferență în ArcelorMittal și ALRO. ArcelorMittal nu au băgat un ban în retehnologizare, în generare de locuri de muncă. La ArcelorMittal a fost numai pe prăduială. De-aia îmi permit să spun că, la anul, indianul va închide șandramaua la ARCELOR MITTAL. La ALRO s-au făcut investiții, investiții de anvergură, Vitali Matsitski a băgat bani. Din punctul de vedere al Hidroelectrica, și unul, și celălalt au beneficiat de subvenții masive timp de 10 ani de zile. Sigur, înțelegem, vorbim totuși de-o industrie energofagă, că o economie fără industriile astea grele n-are sustenabilitate pe termen lung, dar până la urmă statul trebuie să găsească acele mecanisme sau formule prin care, dacă e să subvenționeze energia pentru marii consumatori, nu poți să faci aceste politici pe spinarea și pe bugetul unei companii care se îndatorează la bănci ca să poată să finanțeze ea ce nu finanțează statul.”
„Rezultatul obținut de Hidroelectrica arată că și companiile statului pot să genereze încredere, stabilitate și profit cu condiția ca aceste societăți să fie conduse de niște oameni recomandați de competențe profesionale, de moralitate, de capacități manageriale și nu de carnetul de partid.”
Viorel COSMA
