Piatra Neamț, orașul condus de infractori minori

Știre cu care aproape ne-am obișnuit, la fel ca și atacurile islamiste din Europa: Zona Liceului de Chimie din Piatra Neamț, 27 iulie 2016. O femeie în vârstă, care mergea pe trotuar, a fost atacată de 3 minori, care au reușit s-o doboare din picioare. Au vizat poșeta, însă imediat ce femeia a căzut, i-au făcut o percheziție scurtă și au constatat că nu avea bani la ea, așa că i-au smuls, pur și simplu, lănțișorul de la gât, au lăsat-o pe caldarâm și au fugit. Se pare că sunt tot cei din clanul Neda, care au mai nenorocit atâția oameni.

Deși opinia publică s-a scandalizat după cazul bătrânului căzut în albia Cuiejdiului, în încercarea de a-și recupera banii furați de o gașcă de puradei, iar mai multe femei bătrâne au ajuns în spital cu picioarele rupte de aceiași infractori, se împlinesc doi ani de când rezolvarea problemei centrelor pentru minori rămâne la nivel de intenție. Scuze sunt: nu există nu știu ce norme de aplicare a unei legi (oare de câte ori s-ar fi putut elabora în doi ani dacă ar fi fost interes?) și, evident, nu sunt bani. Nu sunt pentru acest scop care privește direct siguranța omului de rând. Sunt, în schimb, pentru tot felul de proiecte din care mai poate ”ciupi” cineva „agreat” o sumă cât s-o împartă cu prietenii. Responsabilii pentru această situație dau vina pe legislație, dar nimeni nu face nimic pentru a schimba ceva.

Și iată că, într-un oraș care se autoproclamă turistic și european, să mergi pe stradă, ziua în amiaza mare, e o chestiune de noroc. Ajungi la destinație numai dacă n-ai neșansa să dai nas în nas cu de-alde Neda, Sahulea, și alți „Orlanzi” școliți de mici în ale furtului. Ei sunt adevărații stăpâni ai străzilor, ai parcărilor, ai pasajului și ai gangurilor din oraș. Iar autoritățile și instituțiile publice asistă de atâta timp la acest fenomen fără să facă nimic, în afară de ședințe sterile și fără conținut. Infractorii minori nu s-au intimidat niciodată când s-a vorbit despre ei și au acționat, în continuare, după propriile legi.

Imaginea bătrânului căzut în albia betonată a Cuiejdiului, imaginea femeii în vârstă doborâtă la pământ, cu hainele răvășite, cu genunchii juliți și cu lacrimi în ochi, ar trebui afișată în toate instituțiile statului – inclusiv Poliția locală, Primăria, Prefectura, cabinetele parlamentare – care n-au mișcat un deget de doi ani încoace. Să o vadă aleșii care-și doresc pensii speciale, mai ales în ziua în care se duc să semneze statele de plată, ca să aibă sentimentul că într-adevăr își fac datoria și-și merită lefurile.

Ce se mai poate aștepta în condițiile în care se pare că trebuie să ne obișnuim cu incompetența și lașitatea autorităților? Probabil vom ajunge la patrule cetățenești, care să-și facă singure dreptate. Iar de aici, până la abuzuri nu mai este decât un pas.

Cristina Mircea