Sănătatea populației a preocupat specialiștii în domeniu din cele mai vechi timpuri, dar mai cu seamă după Primul Război Mondial. Perioada interbelică, înfloritoare pentru economia românească, a adus prosperitate și sferei medicale. Astfel, prevenția în sănătate a salvat vieți. Sigur, bolile nu erau atât de multe și de agresive ca-n prezent, dar să nu uităm de gripa din 1918, care, la nivel global, a ucis peste 50 de milioane de persoane, fiind considerată cea mai mare pandemie din istoria omenirii.
* Șamponul Vorel și sarea de Bălțătești
Revenind la cei 21 de ani de eflorescență, dintre cele două Războaie Mondiale, Laboratorul chimico-farmaceutic Vorel din Piatra Neamț a cunoscut o dezvoltare rapidă pe partea de cercetare și producție.
Atunci, specialiștii săi promovau, în revistele de profil, pe lângă alte 100 de preparate necesare în orice situație, trei produse cosmetice care opreau căderea părului și distrugeau mătreața:
”Sebol nr. 1 combate în mod energic seboreea, oprește căderea părului și distruge mătreața. De asemenea, curăță pielea capului de grăsimea care-i astupă porii și înăbușe rădăcinile; Sebolul nr. 2 hrănește și întărește rădăcinile părului, activează creșterea părului. Pielea capului absoarbe ușor substanțele hrănitoare astfel că părul înviorat va căpăta iar putere și viață; Shampoonul Sebol curăță perfect părul și pielea capului de gărsime, praf și diferite murdării. E un prețios ajutător pentru întreținerea și căderea părului”.
Primele două produse costau câte 77 de lei flaconul, iar șamponul se vindea cu 11 lei plicul.
Și sarea de Băltătești, stațiune în care se desfășoară acțiunea romanului ”Adela”, al lui Garabet Ibrăileanu, avea mare căutare în acele timpuri:
”Vindecați-vă acasă! Dacă nu puteți pleca la băi, întrebuințați renumita sare de Băltățești pentru băi, în cutii de 2 kgr. cu efecte curative miraculoase în boli: de femei (metritele, parametritele, leucoreia), reumatism, gută, limfatism. Avem și sare de Bălțătești specială pentru spălături vaginale și sare purcativă pentru boli de ficat și constipație similare cu sare de Karlsbad, Marienbad și Vichy. De vânzare la toate drogueriile și farmaciile din țară”.
* Cum se verifica dacă e potabilă apa
Potabilitatea apei a devenit subiect de multe și mari discuții în anul de grație 2016, mai ales după ce bacteria Clostridium perfringens a fost identificată în toate lacurile din amonte de Piatra Neamț. Nici în trecut nu lipseau astfel de probleme, doar că, atunci, în lipsa laboratoarelor de analiză ultramoderne, de azi, se apela la o modalitate mult mai simplă de verificare a calității apei: ”Umplem o sticlă, bine curățată, pe trei sferturiși punem o linguriță de zahăr sau, mai bine, de zahăr candel pisat. Astupăm bine sticla și o ținem două zile într-un loc cald. Dacă, după 24-36 de ceasuri, apa devenine turbure (lăptoasă) sau se vor arăta fire de albeață, aceasta va dovedi conținutul de materii organice și alte necurățenii. Astfel de apă nu este bună de băut. Dacă, însă, apa din sticlă rămâne limpede mai multe zile, putem fi siguri că nu conține nimic vătămător sănătății noastre”.
* Operații estetice în anii ’30: ”Orice nas se poate modifica”
Poate părea de necrezut, însă îndreptarea nasurilor ”diformate” se făcea cu destul de mare ușurință în anii ’30: ”Grație numeroaselor perfecționări, azi orice fel de nas, a cărui formă e neplăcută posesorului, se poate modifica: nasul roșiu de bețiv, nasul bombat forma cartof, nasul coroiat, nasul prea lung, nasul cârn, nasul strâmb, etc., toate aceste forme se pot schimba. Depinde de dibăcia operatorului, care trebue să poseadă arta sculptorului, pentru a ști ce formă convine figurei. Grație injecțiilor cu parafină și a instrumentelor ajunse la un înalt grad de perfecțiune, aceste operații nu sunt dureroase, nici periculoase, nu lasă urme cicatriciale și sunt durabile. Chirurgia estetică a nasului o considerăm ca una dintre marile binefaceri ale științei, deoarece redă mulțumirea, încrederea, curajul, succesul, dragostea de viață, acelora cari mai înainte erau abătuți, disperați”.
* Igiena intimă – subiect tabu și nu prea
În afară de baia generală, pe care un om civilizat trebuie să o facă zilnic, organele genitale, atât ale bărbatului, cât mai alesale femeii, spuneaumedicii, aveau ”nevoe de o îngrijire specială” și, se întrebau ei retoric,”oare câți oameni se ocupă de această îngrijire?”.
”În căminele de domnișoare nu se dă atenție cabinei de toaletă și ustensilele necesare nici nu există. Apoi în multe familii persistă concepția că un «bideu» nu este chiar necesar… e privit mai mult ca un lucru rușinos. Adevărat este că toaleta intimă constitue «culisele» unei piese care nu trebue să fie văzute.
Ori care ar fi gradul intimității dintre soți, nu e bine ca bărbatul să asiste în timp ce femeia își face toaleta. Este un lucru inestetic și cu drept cuvânt Balzac spunea că «soțul care intră în cabina de toaletă a soției este un filosof sau un imbecil».
Iată sfaturile pentru femei:
- Dimineața și seara se vor curăța minuțios organele genitale externe, dându-se atenție la cutele între diferitele formațiuni. Pentru aceasta se va servi de o bucată de vată muiată în apă caldă;
- După urinare, dacă e posibilitatea, să se spele părțile genitale repede, ușor, o simplă spălătură cu apă caldă la bideu sau simplu cu vată;
- După«scaun», grija se va îndrepta ca să nu se murdărească vulva cu materii fecale;
- Se va schimba des lingeria de corp, dacă s-a murdărit cumva de urină;
- În timpul menstruațiilor se va purta bandaje igienice cari se vor schimba des;
- Să nu întrebuințați antiseptice puternice pentru spălături. Numai medicul vă va prescrie aceste substanțe. Amintim că antisepticele puternice distrug din finețea naturală a mucoaselor cari căptușesc organele genitale, ceiace aduce cu sine multe turburări”.
* Alte sfaturi medicale utile, care sunt valabile și astăzi:
-
Contra pielii sbârcite
Masagiul în primul rând. După ce s-a făcut masagiul, e bine să se ude părțile masate cu un tampon de vată muiat în: apă distilată 100 gr.+ apă de colonia 50 gr.+ apă oxigenată 100 gr.+ glicerină 50 gr., și să se lase să se usuce dela sine. Acest procedeu face ca pielea sbârcită să se întindă.
- Contra răului de munte
Se recomandă a înghiți în ajunul zilei când se face ascensiunea de două ori 5 grame de clorură de amoniu și odată 5 grame imediat înainte de pornire.
- Pentru albirea mâinilor și evitarea crăpării lor
Amestecați părți egale de glicerină și de apă de colonia și frecați-vă cu acest amestec mâinile.
- Contra gripei
Profesori și medici renumiți au demonstrat în mod experimental că se poate preveni gripa prin administrarea unei mici doze de chinină. Nu e vorbă, deci, de un tratament complicat sau costisitor. E suficient să iei zilnic câteva hapuri de chinină în epoca în care apare de obiceiu boala. O cantitate de 20-30 centigrame de chinină luată în fiecare zi, în timpul acestei perioade periculoase, este suficientă și nu reprezintă decât o cheltuială neînsemnată, care ne scutește de alte cheltueli cu mult mai mari.
- Contra herpesului
Herpesul se tratează foarte simplu. Tratamentul local constă în pudrarea grupelor de bășicuțe cu o pudră formată din amidon, talc și oxid de zinc. După ce s-au format crustele, se aplică o pomadă formată din acid boric și oxid de zinc. În cazurile de angină herpetică se fac gargarisme cu decocție de rădăcină de nalbă sau cu diferite antiseptice (soluție boricată, soluție fenicată slabă, clorat de potasiu) sau se mai recomandă pensulații cu zeamă de lămâe. Tratamentul general consistă în administrarea de chinină, aspirină și antipirină pentru combaterea febrei. Se recomandă deasemenea regimul lacto-vegetarian. Herpesul părților genitale se poate preveni, evitând iritațiile locale, frecarea datorită mersului și exceselor sexuale.
- Contra scurgerii de sânge din nas
În cazurile ușoare e de ajuns să introduceți în nară o bucată de vată curată muiată într-o soluție de antipirină (un gram de antipirină topit într-un pahar cu apă rece). În cazurile serioase adresați-vă medicului.
- În caz de sinuzită acută
Se recomandă: antisepsia nărilor turnând în nări picături de ulei gomenolat sau resorcină, inhalații calde de: Thymol+Mentol aa.2 gr.+Eucaliptol 5 gr.+Alcool 300 gr. Pentru calmarea durerilor se ia aspirină – dar cum boala e foarte serioasă, nu neglijați și chemați medicul.
- Un calmant contra vâjâiturilor de urechi
Încercați a lua intern trei linguri pe zi din: Valerianat de amoniu 1 gr. 50+Bromură de potasiu 10 gr.+Sirop de eter 40 gr.+Apă de tei 240 gr. Un medic specializat în bolile de urechi să vă examineze cu atenție și să vă trateze.
- Pentru a trezi un om beat
Țineți-i la nas o sticluță de amoniac lichid sau dați-i să bea un pahar cu apă în care ați turnat 10 picături din acest amoniac. Dați-i apoi să bea un ceai de floare de tei, sau de mușețel. Când cineva simte că începe a se ameți de băutură să mestece în gură mai multe migdale.
- În contra asudării brațelor
Spălați-vă cu apă sărată sau amestecată cu oțet de vin. Ori, spălați-vă cu apa în care ați topit o linguriță de borat de sodiu.
Ana MOISE
Sursa: Revista ”Sănătatea” (anii 1934, 1935, 1937, 1939) – publicație ilustrată de medicină populară, higiena socială, educație morală și literatură medicală. Director fondator: dr. Sigmand-Sigma
* Instrucțiuni de prim-ajutor
”AJUTORUL GRABNIC, la întâmplări rele și nenorociri, îl dă oricine e de față, până la sosirea medicului sau până la aducerea bolnavului la spital. Numai trebue băgare de seamă și chibzuială, ca să nu facem pătimașului mai mult rău cu ajutorul nostru.
Ajutorul în tăieri, răniri, înjunghieri, împușcături și în toate accidentele unde curge sânge este să oprim sângele.
Când rana e mică, atunci o spălăm cu apă rece multă și turnăm în ea spirt, ori tinctură de iod, sau țuică tare, apoi o acoperim cu pânză curată și o legăm strâns (vezi fașă). Când rana e mai mare și sângele nu se oprește lesne, după ce am spălat-o și am turnat spirt, ori iod, îndesăm în rană cârpe curate (fierte, vezi sterilizare), uneori cârpe înmuiate în spirt ori în apă oxigenată. Cocoloșind acolo aceste cârpe, ele se amestecă cu sângele și fac un cheag care oprește hemoragia. Așa fac medicul și moașa când femeia la naștere pierde sânge mult din mitră. Așa se astupă o nară din care curge sânge șiroae. Când tăietura e mare și sângele țâșnește din ea atunci ne dăm repede cu spirt pe mână și vârâm un deget ori două în rană, apăsând pe vâna din care țâșnește sânge. Ținem așa până ce stă sângele și vine medicul să lege vâna tăiată. Când hemoragia e mai mare și sângele nu se oprește nici prin apăsarea în rană, atunci facem dintr’o cârpă ori dintr’o sfoară groasă un laț, deasupra rănii, ca să apăsăm pe vâna cea mare (artera) aducătoare de sânge și să oprim pierderea sângelui. Dacă rana e la mână, ori la braț, facem lațul sub umăr; dacă e la picior, îl facem sus sub stinghe. Cârpa sau șervetul îl răsucim în jurul mădularului cu ajutorul unui băț și ținem până la sosirea medicului.
Să nu punem în rană niciun fel de murdărie, nici pământ, nici balegă, nici cenușă, decât numai cârpe bine fierte, ca să nu murdărim (infectăm) și să se facă puroi.
Ajutorul în scrântituri și ruperi de oase ale picioarelor se dă înlesnind pe pătimaș să ajungă acasă, sau la spital, fără să se scoale și să mai facă câțiva pași, căci silindu-se să meargă își rupe osul mai rău. E bine deci ca cel cu picior scrântit sau rupt să stea liniștit în locul unde a căzut, iar noi să-l luăm fie pe brațe, de subțiori și piciorul sănătos (dar el să nu pue piciorul bolnav în pământ), fie pe un brancard, o năsălie alcătuită în grabă, sau un pat de crengi. Cel mult sub piciorul, sau sub brațul rupt, se pune o scândurică subțire ca o spetează, peste care se trece o fașă, așa, ca mădularul să aibă un razem și să nu se miște, să nu se clatine frânturile osului din năuntru.
Pentru cei înecați, pe lângă că trebue să le scoatem apa din piept punându-i ușor cu capul în jos, primul ajutor e respirația artificială. Dar să o facem ceasuri în șir, căci s’au văzut înecați venindu-și în fire chiar după 8-10 ceasuri de respirație artificială, când erau crezuți morți.
Tot așa trebue încercată respirația artificială la cei leșinați. Pe lângă respirație, la cei înecați se mai face tragerea limbii afară din gură (vezi respirația artificială).
La cei loviți de dambla (apoplexie), se pune ghiață la cap, după ce au fost descheiați la gât și așezați în pat.
Cei arși și opăriți vor fi repede desbrăcați de haine. Nu așteptăm să-i descheiem, ci tăiem cu foarfecele hainele de pe ei. Peste arsuri nu punem murdării, nici lapte, nici balegă sau căcăreze. Ci, dacă avem, ungem cu puțină glicerină și punem o cârpă curată înmuiată în acid boric, până ce ducem pe bolnav la spital.
Pentru întâmplări la bolnavii de inimă, întrebuințăm cafeaua neagră și le frecăm puternic pătimașilor pieptul, în dreptul inimii, cu palma, ori cu o cârpă aspră.
Pentru otrăviri, cu orice, cel dintâi ajutor este să-l facem pe bolnav să verse, fie băgându-i degetul pe gât, fie dându-i să bea apă cu sare, apă de piatră vânătă, ori ipecacuană. Apoi îi dăm o curățenie.
Ca leac avem cărbunele pisat, stomacul de iepure (pentru otrăvirea cu ciuperci).
Pentru cei otrăviți cu gaz de cărbune mangal (oxid de carbon, acid carbonic), gaz aerian, gaze otrăvitoare, leacul e aerul curat și oxigenul, precum și respirația artificială.
Toamna se întâmplă multe nenorociri în crame și pivnițe în care se află butoaie cu must și vin în fiert. Fiertura vinului scoate mult acid carbonic, care se lasă jos lângă pământ în pivniță. Când omul intră acolo și se apleacă lângă butoi, el numaidecât se îneacă (se asfixiază), ca și când cineva i-ar fi astupat nasul și gura.Acidul carbonic îi ia răsuflarea, omul cade jos în nesimțire, lumina din mână se stinge, căci acidul carbonic nu arde, și peste câteva minute omul acela este mort. Nu numai atât, dar oricine intră peste el să-i dea ajutor pățește la fel, cade și moare. Încât s’a întâmplat să se răpue 3-4 inși în acest chip.
La asemenea întâmplare, se deschid larg ușile și ferestrele pivniței, ca să se facă curent (vânt) și să intre aer curat, iar pe cel căzut căutăm să-l tragem afară cu o prăjină lungă cu cârlig. Odată scos încercăm să-i facem respirație și să-i tragem limba, ceasuri în șir, până la sosirea medicului.
La asfixia copiilor de gușter (crup difteric), copiii cari se astupă în gâtiță și nu mai pot răsufla, leacul este aplicația de apă fierbinte și de muștar la gât, pe mărul lui Adam. Punem cârpe cu apă cât se poate de fierbinte pe gâtul bolnavului, schimbând aceste cârpe des de tot, din minut în minut, ceasuri în șir fără oprire. Mulți copii scapă așa. Medicul când sosește face injecția de ser antidifteric.
La degerați ajutorul este să-i băgăm într’o odae rece și să-i frecăm pe părțile degerate cu zăpadă. Dacă ducem pe degerat lângă sobă la cald el moare, sau mădularul degerat cangrenează și cade. Degeratului îi face bine răceala. Îl desbrăcăm într’o odae rece și-l frecăm oe trup cu spirt, iar pe locul degerat cu zăpadă.”
(Dr. V. Voiculescu, ”Toate leacurile la îndemână”, Fundația Regele Mihai I, București, 1945)
