La 25 de ani, era unul dintre cei mai tineri directori de școală din țară. Acum este tot director, doar că a schimbat instituția și conduce Complexul Muzeal Neamț. Vrea să scoată cele 16 muzee, care formează o rețea de execepție, după cum spune, din zona de ”umbră” și lipsă de vizibilitate unde le-a găsit.
* ”Am pus note de la 1 la 10, dar niciodată n-am avut reclamații”
Iulian Ghercă s-a născut pe 8 iulie 1982 la Izvoarele, comuna Mircești, azi Răchiteni, Iași. Are un singur frate mai mare, care este profesor de litere-teologie, și părinții – Iosif și Iosefina – contabili. A avut o copilărie frumoasă, cu lungi hoinăreli în lunca Siretului, cu libertatea de care se bucura în timpul vacanțelor de vară și cu tot genul de șotii care se regăsesc în povestirile lui Ion Creangă. A fost un elev nu tocilar, ci responsabil și a luat premiul I în toți cei 8 ani de școală gimnazială. La 14 ani, s-a ”rupt” de tot ce-a însemnat pentru el satul și casa părintească și a plecat la oraș, la internat, la Liceul de informatică ”Grigore Moisil” din Iași. A intrat al nouălea pe listă; are și acum regrete că a confundat abscisa cu ordonata, la matematică, și a luat 9,75, când putea să ia 10 curat. S-a trezit deodată om mare, cu buget pe mână, nevoit să se gospodărească singur, de la spălat haine până la făcut cartofi prăjiți. Efortul de acomodare l-a costat lacrimi și nopți nedormite. În cele din urmă, internatul a devenit a doua lui casă pentru mulți ani de zile, vreo 14 la număr.
Deși pasionat de științe exacte și aflat într-un liceu de profil – ”Aveam 5 ore de matematică pe săptămână și 9 de informatică” -, Iulian Ghercă a început să fie fascinat de istorie. Cel mai mare merit l-a avut profesoara Maria Rados, care era din Piatra Neamț, orașul în care avea să ajungă și el peste ani. ”Domnul profesor de matematică ne-a influențat negativ pe toți. Era foarte bun pe cercetare, dar, la clasă, scria cu o mână, ștergea cu alta, ne întreba dacă am înțeles, îi spuneam că nu și trecea mai departe. Iar mie îmi placea matematica. Doamna profesoară de istorie, materie la care aveam doar o oră pe săptămână, era pedagog desăvârșit, știa să ne atragă spre studiu. Așa am ajuns student la «Cuza», la istorie și la fizică. Ulterior, am renunțat la fizică”.
Și, așa, studentul Iulian Ghercă a schimbat internatul de licean cu cel din Târgușor, care, la vremea aceea, arăta foarte rău. Oamenii erau, însă, frumoși și întregi. Din foștii lui colegi de cameră, cu care a legat prietenii sincere, unul este lector universitar, altul lucrează la Arhivele Naționale și al treilea este cercetător. Dar cu toții au început cu dificultățile inerente vieții de tineri absolvenți.
Iulian Ghercă, de exemplu, a devenit profesor la Deleni, lângă Hârlău. A stat un an în gazdă, la un bătrân care nu avea nici măcar frigider, într-un sat fără asfalt, iar în week-end pleca înapoi la internat, să învețe pentru master. Dar, în cariera de dascăl, a pornit de la filosofia de a reuși să fie profesorul pe care el și l-a dorit pe vremea când era elev. ”Aveam timp și pregăteam, cu atenție, fiecare lecție. Am pus note de la 1 la 10, dar niciodată n-am avut reclamații. Aveam colegi care puneau 4 și le veneau părinții cu scandal. N-am împărțit niciodată elevii pe categorii. Fiecare lua exact cât merita, în funcție de cât învăța. Ideea era să fac din elev un cetățean responsabil, cu valori și principii”.
După perioada ”Deleni”, cu părțile ei bune și mai puțin bune, Iulian Ghercă a ajuns la Hadâmbu, suficient de aproape de Iași ca să facă naveta. Hadâmbu i-a adus, dincolo de bucuria unui colectiv frumos, prima funcție de director. Și s-a străduit ca, într-un sat sărac, cu multe probleme, să fie o școală bună, pentru că ”și copiii ăia aveau nevoie de carte”. A lipsit, totuși, de la Hadâmbu, din vara lui 2009 până în ianuarie 2010, cât a fost inspector școlar, dar s-a întors. Și ca profesor la două școli (între timp, a luat ore și la Mînjești), și ca director.
* Din colbul uliței, în Arhivele Secrete ale Vaticanului
”Sunt catolic, cred în Dumnezeu și sunt convins că fiecare om își găsește calea, fără să aibă neapărat un destin implacabil. Am fost ministrant de mic, până în clasa a opta, ceea ce presupunea ca, în fiecare seară, să fiu la biserică timp de o jumătate de oră, iar duminica o oră. Nu pot gândi în afara existenței lui Dumnezeu. L-am apreciat foarte mult pe bunicul matern, care a fost un agricultor, un gospodar autentic, încercat de vreo două-trei ori de viață, în sensul că de fiecare dată a făcut avere și de fiecare dată a trebuit s-o ia de la zero. Niciodată nu s-a luat de gât cu Dumnezeu. Pur și simplu, a luat-o de la capăt. Nu știu dacă aș putea spune că mi-a fost model, în general nu cred în modele, dar mi-ar plăcea să am determinarea și puterea lui”.
Cel puțin până acum, Iulian Ghercă a demonstrat, totuși, că are și determinare, și putere. În plus, este statornic. A venit de la Hadâmbu direct la Piatra Neamț, după ce-a aflat că s-a scos la concurs șefia Complexului Muzeal Județean. Până să ajungă aici, a făcut masterat, doctorat, a absolvit și facultatea de drept, a scris vreo două cărți, pentru pregătirea cărora a mers, în paralel, cu activitatea didactică și cea de cercetare.
În prima carte, apărută în 2007, a făcut un studiu referitor la perioada comunistă de la Dej încoace, pe comuna natală și ceea ce s-a întâmplat concret acolo, cu documente de arhivă. A urmat teza de doctorat, concretizată și ca volum publicat în 2013, sub titlul ”Catolicii în spațiul public/ Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea”. Munca de documentare și de redactare a durat exact 5 ani.
”Pe vremea când eram la doctorat, am obținut o bursă și, așa, am ajuns în Arhivele Secrete ale Vaticanului, cele mai organizate și fabuloase din câte există. Am stat 3 luni acolo și, în fiecare zi, de la ora 7 la ora 13, eram cu creionul în mână. Regulile sunt destul de stricte, nu ai voie cu pix, nu ai voie să faci fotocopii și sunt pagini din documente care nu pot fi consultate. Am reușit să parcurg tot fondul referitor la România din perioada care m-a interesat. Probabil că voi publica și o carte cu documente din Arhiva Vaticanului, singura lor pretenție fiind să le trimit un exemplar. Mai am o carte în lucru de 3 ani, dar cred că o s-o mai amân”.
Drumul lui Iulian Ghercă spre Piatra Neamț, orașul care a ajuns să-i ”mănânce” tot timpul, a început de când a văzut anunțul pentru ocuparea funcției de director la muzeu. A adunat actele pentru dosar și a făcut, relativ repede, proiectul de management, folosindu-se de experiența pe care o acumulase ca președinte de asociație cultural-științifică. După ce-a văzut rezultatul concursului, a conchis: ”Se pare că am scris bine”. Acest proiect îi asigură funcția pentru 5 ani de zile, dacă își îndeplinește planul și indicatorii. Iar planul lui, dincolo de cel consemnat concret în proiect, include dezvoltarea turismului cultural. În pași mici, pornind de la educația muzeală pe care trebuie să și-o însușească mai întâi copiii.
”Și astăzi am fost la o discuție cu domnul inspector general Stan, și mă voi duce ori de câte ori va fi nevoie, pentru că, venind din educație, n-o să mă rup niciodată de asta. Avem o expoziție extraordinară la Piatra Neamț, tot tezaurul României este aici, poate că este o ocazie unică în viață pentru mulți pietreni. Nu e păcat să rateze așa ceva? Avem, de asemenea, o rețea de 16 muzee excepționale, dar insuficient promovate și mult prea puțin vizibile din zona națională și internațională. Metodele trebuie îmbunătățite și modernizate. Și am început cu pagina de facebook și cu perfecționarea personalului – voi trimite câte 10 oameni la cursuri. Vreau să-mi las amprenta aici și-mi doresc să fie una benefică. Eu însumi sunt un perfecționist și prefer să mă consult cu cât mai mulți oameni înainte de a lua o decizie, ca să nu greșesc, dar, în același timp, vreau să fac lucrurile cât mai repede. Evident, mi se întâmplă să simt presiunea sau să am impresia că vin problemele deodată peste mine, însă atunci mă duc și stau câte o oră să mă uit la pădure sau la apă și toate se liniștesc și se așează exact la locul lor”.
Cristina MIRCEA
