Săptămâna trecută, în contextul materialului „Hidroelectrica: Remus Borza denunță un nou lot de băieți deștepți”, am publicat punctul de vedere personal al practicianului coordonator al EURO INSOL SPRL, administratorul judiciar al companiei, în legătură cu situația actuală și de viitor și a siderurgiei de pe malul Dunării. Câteva zile mai târziu, au reacționat cei de la ArcelorMittal, aceștia transmițând o Declarație de presă ambalată ca solicitare de Drept la replică, sub semnătura responsabilului cu comunicarea, atâta pe adresa noastră, cât și domnului Borza.
Nu avem absolut nicio o reținere în a publica declarația primită, alături de spusele care au generat-o, numai că se impun o serie de întrebări și comentarii suplimentare, întrucât nici noi nu ne-am aruncat cu capul înainte, grăbindu-ne să preluăm o „bombă de presă”.
Declarațiile care nasc întrebări legitime și provoacă amintiri
Se spune în declarație că, după privatizarea din 2001, volumul investițiilor a depășit 800 de milioane euro, din care 200 de milioane euro de la începutul crizei economice în 2009. Așa o fi, dar corect este să se precizeze sursa și graficul investițiilor. Au fost fonduri proprii ale noului patronat? Au fost fonduri atrase de undeva? Sau investițiile au fost asigurate din banii companiei din România?
Acest prim set de răspunsuri fundamentale este obligatoriu într-un punct de vedere serios, mai cu seamă în condițiile în care privatizarea SIDEX s-a făcut cu un grup de firme, iar astăzi e în portofoliul altuia.
În 2001, pe fondul unui puternic lobby susținut de premierul britanic Tony Blair, combinatul nostru siderurgic era cumpărat de Mittal Steel, reprezentată de indianul Lakshmi Mittal. Cinci ani mai târziu, grupul său industrial dădea una dintre cele mai mari lovituri de pe piața mondială a oțelului, în urma preluării ostile a perlei siderurgiei europene, compania Arcelor. Aceasta apăruse în 2002, ca urmare a fuziunii dintre Aceralia (Spania), Usinor (Franța) și Arbed (Luxemburg). Anterior preluării, Arcelor era cel mai mare producător mondial ca cifră de afaceri și al doilea ca producție de oțel. Pe cale de consecință, odată ce grupul european a devenit parte a Mittal Steel, se înțelege actuala denumirea a combinatului de la Galați.
Momentele din 2006 sunt extrem de importante pentru tot ce-a urmat în acest sector în Europa. La European Business Summit din martie 2006 s-au remarcat, de exemplu, contrele dintre Lakshmi Mittal și legendarul Guy Dollé, francezul fiind directorul general al grupului european. Preluarea ostilă a fost aprig discutată în Uniunea Europeană cu 25 de membri, nu și în România care aștepta momentul 1 ianuarie 2007. Strict pentru istorie, se cuvine menționat că unul dintre cei mai mari adversari ai operațiunii a fost nimeni altul decât Jean-Claude Juncker, fost prim-ministru în Luxemburg, noul președinte al Comisiei Europene. El solicita atunci o reacție cel puțin la fel de ostilă, condamnând îndrăzneala indianului.
Tot atunci, Guy Dollé a dat glas preferinței pentru o fuziune cu grupul rusesc Severstal, pentru ca afacerea să rămână una europeană. Descria produsele Mittal ca pe o apă de colonie de proastă calitate în comparație cu parfumurile obținute de Arcelor, ceea ce i-a adus acuzații de rasism.
Au urmat ani marcați, în Europa, de amenzi din partea Comisiei Europene și închiderea dureroasă a multor fabrici.
Unii românii sapă după adevăr
Luna trecută, ArcelorMittal Galați a fost zguduită de reportajul-anchetă difuzat de televiziunea DIGI24, sub genericul „România furată”. Nu avem cunoștință de replici, de declarații în completare sau rectificări.
Întrucât pachetul de canale DIGI nu este accesibil publicului larg, prezentăm câteva fragmente din documentarea efectiv șocantă:
● În vremurile bune, Combinatul Sidex Galați număra 50.000 de angajați și avea contracte pe tot globul. (…) Jefuit și căpușat, Sidex a devenit în anul 1999 cea mai mare gaură neagră din bugetul României, pentru ca apoi statul român să-l privatizeze pe nimic.
● Furnalul 5 este singurul care a mai rămas în picioare din cele șase care au fost construite în Combinatul din Galați. Restul au fost tăiate la fier vechi sau în acest moment sunt nefuncționale.
● Cele mai păguboase afaceri Combinatul le-a făcut cu firma intermediară Sidex Internațional. Directorii companiei au fost cel care avea să devină cuscrul președintelui Traian Băsescu, Gheorghe Ionescu, zis Bebe, și amicul său Dan Drăgoi, mâna dreaptă a generalului Victor Stănculescu.
„Sidexul ajunsese să piardă un milion de dolari pe zi”, spune Radu Sârbu, fost președinte al Fondului Proprietății de Stat.
● În 2001 Sidex este privatizat și dat indianului Lakshmi Mittal, unul dintre cei mai bogați oameni ai planetei și deținătorul Mittal Steel. Statul ar fi trebuit să primească pe Sidex 77 de milioane de dolari, dar de fapt nu a primit nimic.
„Sidexul a fost vândut subevaluat, în bataie de joc. Pe pâine, pe găini l-au vândut, pe nimic”, spune fostul deputat Mihai Boldea.
Condiția pusă de Lakshmi Mittal statului român a fost să plătească inițial o tranșă de 25 de milioane de dolari. Restul i-ar fi plătit doar dacă Sidex Galați ar fi câștigat un proces mai vechi cu Sidex Internațional, fostul său partener de afaceri, care cerea combinatului 52 de milioane de dolari, în contul unei datorii. Combinatul pierde procesul cu Sidex Internațional, așa că indianul Mittal nu mai plătește statului diferența de 52 de milioane de dolari. Guvernul Tăriceanu mai oferă și el lui Lakshmi Mittal încă 24 de milioane de dolari, ca decont pentru banii pierduți de investitor în vechiul proces cu Sidex Internațional.
Finalul energetic
În declarația primită, cu referire la investițiile de după 2009, se subliniază: „Cele mai multe dintre acestea din urmă au îmbunătățit în mod semnificativ eficiența energetică a Companiei”. Eficiența energetică reprezintă un concept larg și complex în profund antagonism cu subvenționarea prețului la energie electrică prin diverse manevre politice. Astea se cheamă favorizare pe față și e o practică neconcurențială ce-ar trebui să stea în atenția Comisiei Europene. Rasismul este exclus.
Borza zice că se închide Combinatul siderurgic de la Galați
„În ce privește ALRO sau ArcelorMittal, subvențiile în undă le dă un agent economic, deși funcția socială e apanajul exclusiv al statului, la fel și subvențiile. Nu vine un agent economic, chiar cu capital 100% de stat, să facă el subvenții colo-colo sau să finanțeze obiective de interes public din bugetul companiei.
E o mare diferență în ArcelorMittal și ALRO. ArcelorMittal nu au băgat un ban în retehnologizare, în generare de locuri de muncă. La ArcelorMittal a fost numai pe prăduială. De-aia îmi permit să spun că, la anul, indianul va închide șandramaua la ARCELOR MITTAL. La ALRO s-au făcut investiții, investiții de anvergură, Vitali Matsitski a băgat bani. Din punctul de vedere al Hidroelectrica, și unul, și celălalt au beneficiat de subvenții masive timp de 10 ani de zile. Sigur, înțelegem, vorbim totuși de-o industrie energofagă, că o economie fără industriile astea grele n-are sustenabilitate pe termen lung, dar până la urmă statul trebuie să găsească acele mecanisme sau formule prin care dacă e să subvenționeze energia pentru marii consumatori nu poți să faci aceste politice pe spinarea și pe bugetul unei companii care se îndatorează la bănci ca să poată să finanțeze ea ce nu finanțează statul.”
Punctul de vedere al ArcelorMittal Galați
Declarație de presă
“ArcelorMittal Galați respinge cu hotărâre poziția incorectă, nedevărată și defăimătoare exprimată de către Dl. Remus Borza, în interviul acordat publicației dumneavoastră, pe 4 august 2014. Declarația acestuia la adresa Companiei noastre denotă faptul că Domnia Sa nu cunoaște deloc realitatea sectorului siderurgic din România.
După privatizarea Companiei, în 2001, volumul investițiilor a depășit 800 de milioane de euro, din care 200 de milioane de euro au fost investiți de la începutul crizei economice din 2009. Cele mai multe dintre acestea din urmă au îmbunătățit în mod semnificativ eficiența energetică a Companiei.
ArcelorMittal a investit sume importante și în celelalte unități ale sale din România aflate în Hunedoara, Roman și Iași.
Prin urmare, ar fi corect să se menționeze că ArcelorMittal este unul dintre cei mai mari investitori din România din ultimii 10 ani. Mai mult, aceste investiții au contribuit la transformarea considerabilă a unităților noastre, în vederea adaptării la noile realități ale pieței oțelului.
Ne rezervăm dreptul de a ne proteja Compania și poziția acesteia ca unul dintre cei mai mari investitori din România, inclusiv prin intermediul mijloacelor legale.”
5 august 2014
Dorian Dumitrescu,
Country Communicator
Viorel COSMA
