– Cred că, recent, într-un comentariu, am făcut o greșeală când am subliniat retragerea ta din viața publică. Reținusem anul trecut, la întâlnirea ta de 30 de ani de la absolvirea Colegiului Național „Petru Rareș”, cum că lucrezi în domeniul privat, ceva cu distribuție filme și alte producții audiovizuale. Acum te-am găsit delegat al Ministerului Culturii în comisia de concurs pentru postul de director la TT. Tot la Cultură te trage ața? Ce se întâmplă?
Sunt două aspecte. Viața publică este un lucru, și a fi în funcție publică este cu totul altceva. N-am părăsit nicio clipă viața publică, în sensul în care, de câte ori a fost nevoie și s-a apelat la mine, am încercat să pun umărul pentru îmbunătățirea actelor normative din domeniul culturii, al cinematografiei, al audiovizualului. Prezența mea la Piatra Neamț este urmare a colaborării pe care o am acum cu Ministerul Culturii. Am un contract civil de asistență.
– Te plătesc cu ora?
Nu, ministerele nu pot plăti cu ora și n-au atâția bani. E o convenție civilă, plata se face lunar, se plătesc dările către stat. În cadrul acestei colaborări am fost numit de câteva ori în comisii de evaluare sau comisii de concurs pentru managementul unor instituții de cultură.
– Cât de funcțională este această colaborare? De multe ori se întâmplă să vii cu un punct de vedere tehnic, dar care – până la urmă – trebuie agreat politic.
Din fericire, în domeniul culturii mai rar se întâmplă abordări strict politice, pe de o parte. Pe de alta, am lucrat ca secretar de stat, când domnul Caramitru era ministru, cu domnul Hunor Kelemen, care a fost tot secretar de stat în vremea aceea. Am fost colegi în Comisia pentru Cultură a Camerei Deputaților, am mai colaborat în precedentul său mandat de ministru și amândoi știm ce vrem și gândim în bună măsură la fel evoluția unora dintre domeniile culturii, inclusiv evoluțiile normative necesare.
– Dacă e pe acte normative, să ne oprim la Consiliul Național al Audiovizualului.
Da, CNA pare să țină de cultură…
– Ne întoarcem la legea nouă pe care ai făcut-o împreună cu Mona Muscă și Ralu Filip. Era o lege interesantă în alte vremuri.
Era o lege interesantă, o lege foarte bună. În puține cuvinte, istoria este următoarea. Cabinetul Năstase era ocupat cu negocierile privind aderarea la Uniunea Europeană și, cum bine știți, Capitolul 20 din Acquis-ul comunitar – Cultură și politică în politica în domeniul audiovizualului – pretindea alinierea legislației românești la Directiva europeană privind mass-media și audiovizualul. Nu există – și e normal să nu existe – nicio o directivă în materie de expresie culturală, de creație culturală. Ar fi stupid de fapt – Uniunea Europeană este unitate în diversitate și diversitatea este reprezentată tocmai de această bogăție și de acest specific cultural. Așadar, Ralu Filip, care era președintele CNA, a venit cu un proiect de lege în Parlament, a ajuns la Comisia pentru Cultură a Camerei, unde eram coleg cu Mona Muscă, cu Mihai Mălaimare, care era chiar președinte, cu Hunor Kelemen. Noi am avut niște sugestii pe care Ralu Filip le-a împărtășit – din câte știu a discutat și cu premierul Adrian Năstase -, anume niște amendamente care au făcut ca această autoritate publică aflată sub control parlamentar să nu fie la discreția unui control politic. Amintesc că la Societatea Română de Radiodifuziune și la Societatea Română de Televiziune există câte un consiliu de administrație, câte un președinte-director general, că aceste consilii sunt obligate să prezinte un raport anual de activitate și simplul fapt că raportul nu este votat de majoritate – cu sau fără argumente – duce la destituirea consiliului de administrație. În cazul CNA, există obligația prezentării raportului, Parlamentul, îndeosebi la Comisiile pentru Cultură, poate face obiecțiuni, poate stabili măsuri, dar CNA nu este la discreția acestui vot. Faptul că se votează sau nu raportul nu are nicio consecință în legătură cu membrii consiliului și rămânerea lor în funcție.
– Voi ați impus atunci o decizie deșteaptă, prelungirea mandatului membrilor CNA astfel încât să nu se suprapună pe ciclurile electorale, să fie un decalaj mai consistent.
Trei lucruri au fost foarte importante. Am considerat că mandatul trebuie să fie mai lung decât mandatul politic de 4 ani. Am propus și s-a votat un mandat de 6 ani. În al doilea rând, istoric vorbind, de la înființarea primului consiliu, sub o altă lege, inițiată și votată pe vremea când domnul Stolojan era prim-ministru, s-a întâmplat un decalaj între mandatul membrilor consiliului. Al treilea lucru important este că decalajul e benefic, pentru că niciodată o majoritate politică nu poate să aibă o majoritate absolută în cadrul consiliului. Aceste aspecte fac ca, în condiții normale, cu oameni normali, CNA să poată funcționa fără presiuni și determinări din partea politicului și să încerce – în măsura în care oamenii sunt serioși, consecvenți, conștienți de misiunea lor – să fie echilibrat și echidistant și față de forțele politice, dar în egală măsură și față de radiodifuzori.
– Eu am semnalat publicului, spre aducere aminte, că pe vremea când ai fost vicepreședinte al CNA era o relaxare, un privilegiu să stai de vorbă cu președintele Răsvan Popescu, prin comparație cu Laura Georgescu. Cum scăpăm de personaj?
Până la urmă soluția este tot una politică, pe cale legislativă. Legea nu dă posibilitatea demiterii de către Parlament a președintelui CNA, fie și numai din funcție, adică să-și păstreze mandatul. Două lucruri sunt de spus aici. Primul este acela că doamna a fost desemnată pentru a fi votată în Parlament de către Guvernul României, deci sub semnătura domnului Ponta, și eu nu l-am auzit pe domnul Ponta să-i ceară public demisia. Aș fi tare curios dacă, cerând demisia, se întâmplă ceva. Cel de-al doilea este soluția legislativă. Prin urmare, vorbim de modificarea câtorva prevederi din lege care să facă posibil acest lucru. Vă spun cum văd eu lucrurile. Această autonomie funcțională trebuie păstrată, dar trebuie dat posibilitatea în interiorul consiliului, și în cadrul controlului parlamentar, ca, dacă președintele nu își face datoria, el să poată fi schimbat. Așadar, o schimbare care fie să vină din interior, prin vot, cu ratificarea schimbării în Parlament, fie ca urmare a analizelor pe care le desfășoară Comisiile pentru Cultură reunite, să se facă propunerea către plenul Parlamentului ca președintele să fie schimbat. Aceste posibile schimbări trebuie corelate cu încă una și anume – eu așa văd lucrurile – ca mandatul președintelui să fie de 3 ani, cu posibilitatea obținerii încă unui mandat. Funcționarea eficientă și corectă a CNA depinde în bună măsură de ceea ce face președintele, atât în cadrul consiliului ca organism colectiv de control și decizie, dar și în legătură cu aparatul propriu de specialitate al acestei autorități. Atunci, membrii CNA pot aprecia dacă, să spunem, cineva este un bun președinte. Dacă nu, poți rămâne membru, dar ei propun pe altcineva președinte. Sigur, dacă își face datoria, poate să fie încă o dată votat de Parlament, poate încă o dată să fie votat președinte de consiliu. Repet, asta se poate face fără a pune sub semnul întrebării autonomia consiliului în raport cu voința politică majoritară.
– Când ați finalizat voi legea, în 2002, nu v-ați imaginat o situație de genul celei de acum?
Nu și asta este tipic pentru mentalitățile noastre. Dacă vreți, îmi asum lucrul acesta în legătură cu mine. În mod normal, faci legi pentru situații normale. Pe de altă parte, noi aveam în minte atunci modelul lui Ralu Filip. Nu te puteai gândi că Ralu Filip o ia vreodată razna și în niciun caz de maniera în care se întâmplă acum cu doamna Laura Georgescu. Spaima noastră era să nu existe control și ingerințe politice.
– Hai să n-o ocolim, Adrian Năstase era profilul de spaimă.
Corect, corect. V-amintiți, pe vremea aceea era un control formidabil al Executivului în legătură cu mass-media, chiar cu libertatea de expresie. Erau diverse „forme” de control, cele mai subtile, ca să zic așa, erau celebrele publicități din ziare și la televiziuni, în genul celei la CFR care nu avea niciun concurent. Era publicitate deșănțată în fiecare zi, ca și când aveai de ales ca să ajungi cu trenul la Piatra Neamț.
– Se mai întâmplau și alte episoade. Te săltau direct de pe stradă. Se pare că unii uită.
Un om care a fost în mod abuziv luat de pe stradă pentru ce a publicat pe un site, e vorba de domnul Mugur Ciuvică, acuma este un apărător al cui a dispus să fie ridicat. Și se bucură din plin de prevederile legii audiovizualului.
A consemnat Viorel COSMA
