Analiză: Noii vechi directori de școli

De câțiva ani buni, s-a cerut, la unison, organizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de directori de școli. Au cerut-o partidele, mai ales în campanii electorale, uitând subiectul când ajungeau la putere, au cerut-o sindicatele din învățământ, constant, la pachet cu alte revendicări, și a fost de acord cu acest demers toată suflarea de prin școli. Motivul principal scos la înaintare? Depolitizarea învățământului. Motiv folosit fariseic de toți, din moment ce toată lumea dorea să numească directori, iar activiștii de partid abia așteptau numirile. Așa s-a ajuns la opt ani fără concursuri, timp în care s-a creat o castă a directorilor și inspectorilor, care au avut grijă să controleze tot: simpozioane, olimpiade, sesiuni de comincări, cursuri, care, toate, aduc puncte la CV și dosar. Ei aveau pâinea și cuțitul în mână. Ei decideau totul: comisii, transferuri în timpul anului, măsluirea catedrelor, a numărului de elevi în clase, cine trebuie promovat și cine pus la zid. Treptat, cadrelor didactice le-a fost inoculat în ADN-ul profesional ideea că, fără aripa ocrotitoare a unui partid, nu te ia nimeni în seamă.

Primele vești despre iminența organizării unui concurs pentru funcțiile de directori de școli au apărut, cu precădere, în timpul ministrului Sorin Cîmpeanu. Primii căliți prin focul unor examene au fost candidații pentru ocuparea fotoliilor de inspectori școlari. Un concurs îndelung contestat de cei fără vreo susținere politică, dar cu suficientă îndrăzneală de a se înscrie la concurs. Și care au picat cu brio, că era prea mare concurența printre cei cu recomandare. În acel moment, un soi de precedent se produsese. Organizarea unui concurs pentru directori a fost ținută deoparte și scoasă din sertar, cu câteva ajustări, abia în vremea actualului ministru, Mircea Dumitru. Surpriză! Deodată, mai toată lumea nu a fost de acord cu concursul. Motivele au fost multiple. În realitate, au existat două tabere distincte ale celor care s-au arătat temători față de examen. Cei care nu au simțit că pot obține o funcție decât prin numire/ detașare și cei care nu au crezut nicio clipă că aceste concursuri sunt ”pe bune”. Sistemul de castă despre care vorbeam a reacționat imediat și a speculat lacunele evidente ale concursului. Rezultatul îl știți deja: peste 70% din foștii directori s-au instalat în fotoliile în care fuseseră numiți.

* La vremuri noi, tot noi…

Așadar, surpriză sau nu, în Neamț, aproape trei sferturi din candidații înscriși au fost și cei care au ocupat posturile de directori prin numire. Atipic, dacă ținem cont de vocile care transmiteau mesaje de susținere pentru o schimbare. Unul dintre exemple este cel al Liceului ”Vasile Conta”, unde actuala directoare, Ingrid Karina Cojocaru, a fost îndelung contestată de colegii ei – și de cei din administrația locală – pentru anumite decizii impardonabile. Cu toate acestea, dna Cojocaru nu a avut parte de concurență, iar folclorul local vorbea despre o susținere ocultă. Adevărat sau nu, faptul că adjuncții intrați în concurs au fost picați fără menajamente, au întărit legenda folclorică.

Trebuie menționat că actualii directori s-au înscris și pentru că metodologia i-a cam forțat să intre în concurs, altfel postul avea să fie ca și pierdut. A mai existat un avantaj de care au uzat directorii în funcție, CV-ul, care, din postura de director, a putut fi îmbogățit mai ușor decât din postura de om dedicat 100% catedrei. Au existat, totuși, și câteva excepții de la regulă, unde contracandidații actualilor directori au demonstrat că au CV mai bun. Un exemplu ar fi cel al profesorului Gheorghe Sauciuc, care a obținut punctaj maxim, în fața contracandidatului Gheorghe Apetrei (actualul director). Punctaj maxim, și la CV, și la interviu, a primit și prof. Constanța Chelaru, lucru cu atât mai interesant, în contextul în care dna Chelaru demisionase din funcție înainte de începutul anului școlar. La vremea demisiei, ea a motivat oarece probleme de sănătate.

Oricum, în prea puțin cazuri, demisiile directorilor au fost însoțite, oficial, de alte motive decât de ordin personal sau de sănătate. Nu era corect din punct de vedere politic să spui că ți se ceruse demisia sau că presiunile erau prea mari ca să poți continua.

* Bâlba dosarelor

Primul hop s-a realizat în dreptul dosarelor de înscriere, unde, la o primă verificare a actelor, s-a constatat că 23 de dosare nu îndeplinesc condițiile necesare înscrierii. Candidați importanți aveau să vadă cum sunt scoși din cursă, înainte de începerea probelor. Printre ei, Dorin Moroșanu (actualul director de la Colegiul Național ”Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț), Mariana Roșanu (actuala directoare a Școlii Gimnaziale nr. 5), Lăcrămioara Secară (fostă directoare a Casei Corpului Didactic), Mihaela-Sorina Vasilescu-Apostol (de la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Neamț). Nu în ultimul rând, a fost scos din joc și Mihai Floroaia, pe motiv că Ministerul Educației i-a dat alt calificativ decât ”foarte bine” pentru scurta perioadă cât a fost inspector școlar general adjunct al ISJ Neamț.

Deși nu era nicăieri stipulată vreo posibilitate de contestare a deciziei de respingere a dosarelor, ministrul Mircea Dumitru a dispus, cu larghețe, verificarea suplimentară a actelor și, eventual, completarea dosarelor cu actele doveditoare, pe motiv de erori tehnice sau umane. După tencuirea greșelilor, multe persoane din cele respinse și-au câștigat dreptul de a intra la proba scrisă.

* Trierea

La proba scrisă, s-au pierdut 44 de candidați din 227. Fie nu au scos un punctaj minim, fie nu s-au mai prezentat, s-au retras sau au fost eliminați. Inevitabil, la nivel național, au început să apară primele discuții. Ba că nu e genul de examen la care s-au așteptat concurenții, ba că întrebările n-au avut nicio logică/ legătură cu funcția disputată ș.a.m.d. Totuși, testul a fost tip grilă și au existat exemple că punctajul maxim poate fi atins, ceea ce a ”înecat” o bună parte dintre nemulțumiți.

După acest examen au rămas trei surprize: cel mai mic punctaj – Mihăiță Albu (actualul director al Liceului de Artă ”Victor Brauner” din Piatra Neamț), Anișoara Oniciuc (Școala Gimnazială nr. 3 din Piatra Neamț) și Leonard Vacaru (directorul Colegiului ”Danubiana” din Roman).

S-a trecut la proba a II-a, de evaluare a CV-ului. În mod normal, nu ar fi trebuit să pună probleme nimănui, din moment ce dosarul de înscriere a fost acceptat, dar lucrurile nu au stat așa. Parte din candidați nu au putut face dovada actelor declarate la înscrierea online și, astfel, au fost ”măturați” afară 12. A fost o probă pe care candidații și-au asumat-o prin semnătură și, deci, nu au mai avut cum să o conteste.

În runda finală, au trecut toți cei care s-au pregătit cu o ofertă managerială convingătoare. Pentru cine? Pentru membrii unei comisii formată din cel puțin două persoane cu influență de la partid și de la primar – deci… tot de la partid -, reprezentantul Consiliului Local și reprezentantul Primăriei. Cum s-ar spune, depolitizare 100%!

În unele cazuri, cei doi au hotărât soarta concursului, cu motivația stupefiantă că ”e de la alt partid candidatul”. Cât despre competențele în evaluare ale celor doi aleși, există cazuri în care proba unei dictări la nivelul ciclului primar ar fi putut produce reale surprize.

Nu au lipsit nici cazuri care frizează ridicolul. Un exemplu ar fi prof. Lăcrămioara Secară, fost director al Casei Corpului Didactic, cu ceva asocieri pe linia PNL. Ea și-a depus dosarul pentru 4 posturi, la două școli, dar nu a prins niciunul. După ce a fost respinsă la interviu, avea să declare că ”membrilor comisiei nu le-au plăcut planurile manageriale” prezentate de ea. Totuși, nu este de neglijat faptul că, în comisiile de examen, a fost evaluată și de cel puțin persoană din PSD. Culmea, cea care i-a acordat o notă mult mai mică în comparație cu ceilalți membri ai comisiei.

Răfuielile politice nu au lipsit din acest examen; chiar inspectorul școlar general Viorel Stan avea să admită, post-factum, că au existat situații hilare, când una au notat reprezentanții Învățământului și cu totul altceva au punctat reprezentanții autorităților locale.

* Ce criteriu au folosit membrii comisiei pentru evaluarea candidaților?

Nicăieri, oficial, nu apare vreun act care să arate, negru pe alb, ce criterii a folosit comisia (în special reprezentanții autorităților locale) pentru evaluarea candidaților. S-a afirmat doar că membrilor comisiei li s-a făcut o ”formare” și informare de câteva minute, înainte de examen, explicându-li-se că notele lor sunt unele cu greutate și pot fi contestate în instanță, deoarece au efect de lege.

Concursul nu s-a încheiat încă, urmează perioada de contestații, care ar putea schimba datele finale ale problemei. ”Ar putea”, însă, în realitate, este greu de ghicit cum se vor rezolva contestațiile, din moment ce nu e prea clar în metodologie ce mai poate fi contestat. Alt aspect lăsat nelămurit de decidenții din Educație.

Cel puțin până pe 9 decembrie, discuțiile pe acest subiect rămân vii. Rămâne important faptul că s-a făcut un prim pas. Mic și prost organizat. Cât despre depolitizarea învățământului, este un proces care probabil nu va fi început prea devreme. Vedeți dvs. la orizont vremea când directorii de școli nu vor mai avea carnete de partid, când inspectorii școlari nu vor mai fi înregimentați politic, când concurenții pentru un post de director nu se vor mai ancora de malul vreunei organizații politice?

Marian TEODOROF

Valentin BĂLĂNESCU