Motto: ”Toată frunza-mi zice lotru/ c-am furat un ram din codru…” – Nichita Stănescu, ”Cântec de lume”
Până în 1990, am lucrat în Fabrica de Piese Turnate din cadrul Întreprinderii Mecanice Roman. Aveam colegi de muncă, de altfel oameni destoinici, buni profesioniști, care aveau o mentalitate mai curioasă: trebuia – dar trebuia neapărat, era obligatoriu! – ca ei să plece de la fabrică, în fiecare zi, cu câte ceva… Nu avea importanță ce, o pensulă, un bec, un ciocan, o mână de cuie, o perie… Și nu mă refer aici la ”fușeraiuri”, acele piese care se turnau în fabrică (de obicei, șilduri și mânere pentru uși, plite din fontă, forme pentru prăjituri, obiecte decorative, ceaune și oale din aluminiu, etc., etc.), scoase din fabrică pentru a fi valorificate. Nu, mă refer doar la ce luau pentru acasă, pentru ei înșiși. O gamă incredibilă de unelte și dispozitive, dar și șuruburi, piulițe, nituri, ș.a.m.d., care nu le erau necesare, dar pe care le sustrăgeau pe motiv că ”las’ să fie, acolo, cine știe când or trebui…” Încercările mele de a-i dezbăra de ”obiceiul” ăsta au dat mereu greș; în schimb, m-am ales cu eticheta de ”moralist”…
În 1991, căutam o pensulă cu fire de păr, nu din plastic, și nu găseam în tot orașul. Mă întâlnesc cu unul din foștii colegi care, aflând ce-mi trebuie, mă invită acasă la el, fiindcă el avea niște pensule… De fapt, m-a invitat în boxa din subsolul blocului în care locuia. Era acolo o colecție impresionantă de scule de tot felul, de materiale, de feronerie, de electrice… toate ordonate, ce-i drept, pe domenii de utilizare. Fostul meu coleg nu uitase încercările mele de a-i dezbăra de năravul furtului (de altfel, ei nici nu-l considerau furt, fiindcă luau din fabrica noastră, de acolo de unde muncim, nu din altă fabrică) și, drept urmare, după ce mi-a oferit gratis o pensulă, mi-a spus: ”Ei, dar dacă ascultam eu de tine atunci și nu mai luam nimic acasă, de unde făceai tu rost de pensulă acum?”
Mentalitatea aceasta, care îi determină pe unii să fure lucruri de care nu au nevoie, nu a dispărut odată cu ”proprietatea obștească”. Ați văzut, sunt sigur, de atâtea ori prin magazine, produse descompletate, de la care lipseau piese neînsemnate, dar care se puteau ușor detașa, șuruburi, mânere, manete, întrerupătoare, etichete de raft, separatoare de bandă, capace, și câte și mai câte.
* Un agent de pază de la Parcul balnear din Marghita a furat 2 chiuvete cu robineți, 2 rezervoare pentru toaletă, 2 pisoare, 2 baterii flexibile de duș, 2 oglinzi, 2 bănci și un coș de gunoi.
Un bărbat de 27 de ani din Bacău a demontat ușa de la toaleta unui parc, ce tocmai fusese construită, și se pregătea să o transporte acasă când a fost prins. (sursa: ziare.com)
Introducerea de mai sus este despre furt. Deci, de ce fură oamenii?
Motivele sunt multe și diverse: sărăcia (cu tot ce mai înseamnă ea, foame, lipsuri, datorii, lipsa banilor), necesitatea imediată, dorința de acumulare, cleptomania (care, fiind o boală, trebuie tratată separat), dar și comoditatea, ca să nu-i spunem lene. Sigur, mai sunt și alte motive, m-am oprit doar la acestea pentru că, în ultima vreme, mi-au atras atenția, pe rafturile magazinelor, din ce în ce mai multe ambalaje fără conținut. Sau obiecte descompletate.
Am avut neinspirația să fac o documentare prin magazinele mari din Roman, având drept temă furturile din magazine. Am început periplul cu magazinul ”Ayalaltă” din Piața Republicii, un supermarket ”cu de toate”, de la produse alimentare până la cosmetice și produse pentru curățenie.
Șeful de magazin îmi spune că am venit puțin cam târziu, fiindcă ”Am mai scăpat de furturi. Adică nu am scăpat de tot, dar sunt mult mai puține decât acum doi-trei ani. Păi, atunci era jale! Aveam furturi de milioane bune în fiecare lună! Ne-a furat unul, aceeași persoană, 8 sticle de whisky! În patru ture, scotea de fiecare dată câte două sticle și la a patra tură l-am prins. A spus omul tot… nu era vreun bețivan, nu, le vindea, fiindcă avea nevoie de bani. Făcuse niște datorii…”
Ce se fură din magazin? De toate: salamuri, băuturi, cosmetice, fructe… Ce a făcut administratorul firmei? A montat camere de supraveghere și a suplimentat numărul agenților de pază. Dar și hoții – și aici mă refer doar la cei care se ocupă strict cu furturile, cei pentru care hoția este o profesiune – s-au ”orientat”: au studiat unghiurile moarte ale camerelor, le-au aflat biografiile și rudele agenților de pază… ”Nu, acum nu mai sunt așa de mulți, dar sunt alții. Mai puțini romi, mai mult români. Și nu numai ciorditori de meserie, ori boschetari rufoși și nespălați, nu, lume… bună, oameni curați, îmbrăcați cu haine scumpe, deci oameni cu bani. Cu toate acestea, șutesc. Parfumuri, deodorante, sticle de coniac, dar și prosciutto, brânză Brie… chestii scumpe. O profesoară de la școala *** a furat niște creme cosmetice”.
Cei prinși, de regulă, invocă motive stupide, că au uitat să pună produsele pe bandă, că nu știu cum au ajuns alea la ei, că nu au vrut decât să se uite puțin la… Personalul magazinului și agenții de pază sunt puși în situații delicate. ”Nici nu poți să jignești clientul, că nu e deontologic, dar ce naiba să faci când îl prinzi cu mărfuri dosite? Ți-e și jenă, față de unii, din cauza vârstei lor, din cauza poziției lor… E delicat, nu știu lor cum le este, dar nouă nu ne place să fim puși în astfel de situații”, conchide șeful magazinului.
La magazinul firmei ”Marcel” de lângă Smirodava, șefa de unitate este exasperată de furturi. ”Fiind magazinul nostru în zona asta, de la noi se fură – avem noi o vorbă – cafea în fuste și cașcaval în pantaloni. Sunt specializați, au stagii în străinătate, au experiența magazinelor din Italia, Germania, Spania… Știu exact până unde bate fiecare cameră de supraveghere și acționează după colț. Vin în grup, doi-trei; unul distrage atenția și ia vânzătoarea din zonă la întrebări: că nu știe cât costă aia, că nu înțelege prețul sau câte grame are nu știu ce produs, chestii de astea, și, între timp, ceilalți acționează. Sau ce mai fac: umplu coșul cu produse, ajung la casă și pun pe bandă numai câteva produse, restul le lasă în coș jos, iar coșul îl împing cu piciorul până dincolo de casă. După ce au plătit pentru produsele marcate, le pun peste cele rămase în coș și merg spre ieșire, unde golesc coșul în sacoșe”.
* Un fost adjunct al șefului Postului de Poliție Ștefan cel Mare (Vaslui) a fost prins în flagrant de agenții de pază ai supermarketului Kaufland din municipiul Vaslui, în timp ce încerca să părăsească magazinul având ascunse prin haine nu mai puțin de 17 brelocuri…
Un agent de poliție din cadrul Serviciului Rutier Cluj a fost prins de agenții de pază ai supermaketului Cora în timp ce încerca să scoată din magazin un set de chiloți tanga și mai multe cutii de prezervative. (sursa: ziare.com)
Profi are un magazin în chiar buricul târgului, lângă primărie și Casa de cultură. Se presupune, așadar, că majoritatea clienților o formează locuitorii din zonă, care, dacă ”au prins” apartamente aici, se presupune că, financiar vorbind, se descurcă… La Profi, în prezent chiar e bine. Băuturile, care constituiau principala țintă a hoților, au fost încuiate într-o vitrină și se eliberează de vânzător, la cerere. Încolo… ”Mărunțișuri se mai fură: gumă de mestecat, ciocolate, bomboane, lame de ras, săpunuri… cam astea. Noi avem avantajul că avem agenți de pază și în magazin, sub acoperire, dar și la case, iar clientul iese cu coșul chiar pe sub ochii agentului”, spune șefa de tură.
Judecând după ce se fură mai frecvent și în cantități mai mari, se poate presupune că sunt și elevi aflați în căutarea unui ”ceva” drept ”pachețel”, dar nu neapărat doar elevi. ”Din păcate, în ultimele luni, am avut mai puține cazuri de furturi făcute de romi, mai mulți au fost români. Și persoane în vârstă, pensionari cărora nu le ajung banii de la o lună la alta, mai iau câte un pachet de biscuiți, vreo prăjiturică… Că ți-e și milă când îi prind agenții, că bătrânii nu au școala hoților adevărați și îi prind ușor, ți-e și milă uneori să le confiști marfa furată”.
* Un adolescent de 16 ani dintr-un centru de plasament din Sibiu a furat cinci autoturisme din județele Alba, Hunedoara și Sibiu, plimbându-se cu acestea, pe rând, până la Nădlac.
Doi puști, de 13 și 15 ani, sunt cercetați de polițiști pentru furt calificat, după ce au transmis live, pe Facebook, cum au spart o mașină din care au furat… 16 lei. (Sursa: ziare.com)
În Roman, sunt două magazine chinezești, dintre care unul se află în clădirea așa-zisului Mall. Raioanele sunt destul de vaste, dar se văd camere de supraveghere peste tot. Yan, administratorul celor două magazine, îmi spune că vorbește cu prieteni și parteneri de afaceri de-ai lui, care au magazine în Italia, în Spania, în Grecia chiar, și mai fac schimb de informații, printre altele: ”Pisti tot fură. Fură, fură, da’ nu ca aici”, spune el și, poate fiindcă vorbește româna cu un accent îngrozitor, pare că o spune ușor admirativ.
Ce se fură? ”Di tot”, spune Yan, ”geci, treningi, tricouri, bocanci, orice…”
Metoda e aproape aceeași: hoțul vine îmbrăcat cu o geacă uzată, îmbracă alta nouă și pleacă; sau vine încălțat cu niște teniși scofâlciți, probează niște ghete și pleacă cu ele. Au învățat să elimine dispozitivele de siguranță și, dacă sunt prinși, cu greu recunosc că găurile din haine ori din încălțări sunt dovezi ale smulgerii dispozitivelor. Și în magazinele chinezești se practică metoda furtului în grup, cu persoane care distrag atenția și cu persoane care ”operează”. Se fură, destul de frecvent, tot felul de gadget-uri pentru pescuit, diverse scule, cosmetice, lanterne, huse pentru smartphone-uri… ”Cineva ai incercat să furi un pătur mare”, povestește Yan. ”Ai pus pătur pisti ea, s-a îmbracat în pătur, ai pus haina cu care ai venit pisti pătur și ai vrut să pleci… da’ s-a văzut că, imediat, te-ai făcut foarte gras… și agent ai prins…”
În magazinele chinezești nu vezi agenți de pază ”la vedere”, echipați în uniforme și privind încruntați în jur, dar sunt agenți ”camuflați” în cumpărători și agenți la monitorizarea camerelor de supraveghere, care pot interveni în câteva secunde.
* Din primăria comunei Popricani, din județul Iași, s-a furat un seif de 100 de kilograme, în care erau 3.000 de lei, dar și 8.000 de lei dintr-un sertar. (sursa: ziare.com)
La parterul așa-zisului Mall, sub magazinul chinezesc, funcționează un alt magazin al firmei ”Marcel”, cu aproape aceeași gamă de produse ca și cel de la Abator. Șefa de magazin spune că, aici, predilecția hoților o constituie dulciurile și cosmeticele, dat fiind că pe aici trece majoritatea navetiștilor, care majoritate e formată mai ales din elevi de liceu: ”Au o metodă foarte bună: desfac ciocolata sau napolitana ori croissantul, pun în buzunare – dacă nu chiar consumă produsul pe loc, chiar în magazin – și lasă pe raft ambalajul aproape intact. De multe ori s-a întâmplat să ne atragă atenția cumpărătorii că avem ambalaje fără conținut pe rafturi”.
”Am prins odată un bărbat… Astă iarnă. Omul era îmbrăcat cu un cojoc elegant, avea fular alb, căciulă de jder… mașină – că, atunci când l-au percheziționat, agenții i-au găsit cheile -, mă rog, deci nu un amărât. Ce credeți, pusese un baton de salam în buzunarul interior al sacoului! Și zicea că a uitat să-l scoată la casă! Că nu voia să cumpere decât atât și n-a mai luat coș și nici sacoșă nu avea, așa că l-a pus în buzunar… Păi de ce în buzunarul interior al hainei?”
Pentru că scările care duc în magazinul chinezesc pleacă din acest magazin, controlul clienților e mai dificil, fiindcă pe acolo trec și oameni cu pachete mai voluminoase, care pot fi cumpărături din magazinul de deasupra… dar pot fi și produse de jos. Se contează mult pe agenții ”acoperiți” amestecați printre clienți. ”Într-o zi, găsim o doamnă, după cum arăta ziceai că e doamnă respectabilă, care avea în geantă… că a apărut acum tipul ăsta de geantă, de poți să pui și un cuptor cu microunde în ea, zici că e geantă de voiaj, nu poșetă… mă rog, avea în poșetă așa: doi mușchi țigănești, de câte 1 kg bucata, două batoane de salam și o sticlă de vin! Ce credeți că a motivat? «Nu mi-am dat seama că ies din magazin, mă gândeam la altceva»… Ce să mai spui?”
Șefa de magazin spune că pierderile înregistrate prin furturi nu se regăsesc în prețurile produselor, ci că ele se înregistrează în aceeași categorie de pierderi ca perisabilitățile.
Cum procedează, efectiv, când prind un hoț? ”Depinde… de multe ori, ți-e rușine ție de rușinea lui; alteori, vezi că a furat fiindcă îi era, chiar îi era foame; alteori, sunt nesimțiți și ne amenință… După caz procedăm, de obicei recuperăm produsele, le notăm datele personale și îi amenințăm că data viitoare îi dăm pe mâna poliției. Sigur că ar trebui, de fiecare dată, să chemăm poliția, dar știți ce înseamnă asta – timp pierdut cu declarații, pe urmă proces în instanță, alt timp pierdut… Iar la noi nu se fură tot timpul anului, se fură mai mult în perioada asta, când se poartă haine mai mari”.
La hiper și supermarketuri, așa cum mă așteptam de fapt, nu am avut nicio șansă să discut cu cineva. Am fost îndrumat spre diverse compartimente, ba de ”Relații cu clienții”, ba de ”Relații cu mass-media”, ba de ”Evenimente”, ”Marketing”… și câte altele, cu intenția clară să mă las păgubaș.
Singurele persoane cu care am reușit să vorbesc la telefon au fost două voci, probabil blonde, care, deși de la firme diferite, recitau același text: ”Nu vă putem furniza date despre furturi din magazinele noastre, întrucât noi nu dorim să asociem brandul nostru cu niște furturi. Nu așa vrem noi să updatăm imaginea brandului nostru. Noi dăm la presă anumite materiale de promovare, nu de astea, cu hoți”.
Nu am avut absolut nicio șansă să conving vocile că eu nu doream să aduc atingere brandului ori magazinului local, ci mă refeream la furturi. În condițiile specifice unui magazin sau altul. Nici gând să înțeleagă… vocile. Mă întreb dacă erau ființe reale sau doar niște roboțele cu creierele presetate într-o singură direcție… După cum scrie G. Butunoiu, un cunoscut recrutor pentru firmele multinaționale, ”Regula de bază în astfel de situații (de furt – n.red.) e să nu se afle pe piață și în presă, indiferent cât de mare ar fi paguba. Acolo judecata supremă o face PR-ul. «Ați furat de 200.000 de euro?… Mergeți sănătos, numai să nu se afle în afară»… Unele firme chiar introduc furturile în bugete și fac calcule sofisticate cu sumele până la care e mai rentabil să te faci că nu observi decât să pui în mișcare cine știe ce resurse. Nu în ultimul rând, șefii direcți au cel mai mare interes să mușamalizeze totul, ca să nu li se reproșeze că nu au știut să protejeze eficient interesele firmei”.
Câteva concluzii:
- Încă se fură din magazine, dar ceva mai puțin (datorită sistemelor de protecție, dar poate și a unei schimbări de optică, a unor semne de început de civilizare?).
- Sunt tot mai puțini romi care fură din magazine (cine știe din ce motive).
- Sunt prinși, mai des în ultima perioadă, pensionari încercând să sustragă produse din magazine (din cauza veniturilor insuficiente?).
- Aproape toate magazinele au sisteme de supraveghere și protecție eficiente, dotate cu camere cu rezoluție foarte bună, care permit identificarea fără dubii a persoanelor).
- Toate magazinele mari au agenți de pază disimulați în cumpărători.
Oare din restaurante sau din benzinării mai încearcă unii să plece fără să plătească?
Dan AILINCĂI
