Rahați pe biserica lui Ștefan

   Ștefan cel Mare a ctitorit mănăstiri pentru poporul său și a lăsat urmașilor urmașilor săi menirea de a păstra ceea ce el și ai săi au ctitorit. La Bisericani, în curtea sanatoriului a fost ridicată acum cîteva sute de ani o biserică. Lăcașul a reușit să scape de tătari, turci, ruși, nemți, comuniști și toate hoardele năvălitoare. Acum a ajuns la mîna nesimțirii, a nepăsării, a blasfemitorilor și impotenților spirituali, care au pus mînă de la mînă ca să distrugă o ctitorie a neamului clădită într-un loc sfînt.

Zelul constructorilor de la Bisericani, aflați sub blagoslovita binecuvîntare a Ministerului Dezvoltării, a profesorului de istorie Vasile Pruteanu, președintele Consiliului Județean Neamț, a primarului de Alexandru cel Bun Ion Rotaru, a indolentei Direcții Județene pentru Patrimoniu condusă de poetul Adrian Alui Gheorghe, a ministrului Kelemen Hunor și, nu în ultimul rînd, a starețului de la Bisericani împreună cu întreg soborul de preoți, face tot ce poate pentru a pîngări un locaș de închinare și cultură.

Fotografiile pe care le vedeți au fost făcute cu patru zile înainte de hramul mănăstirii. Numai că enoriașii vor fi conduși doar la biserica nouă, ca să se îndestuleze spiritual și culinar, nu să vadă starea jalnică a vechii biserici și modul în care înțeleg călugării să cinstească ce au de apărat.

(Mesagerul)

Ca să fie informați ce calcă în picioare

Bisericani – schitul evlavioșilor din județul Neamț

 Această mănăstire este ctitoria lui Bogdan al III-lea Vodă, din anul 1512  pe temelia unei biserici de lemn, cu hramul “Buna Vestire” din a doua jumătate a secolului al XV-lea.

A fost contruită de sihastrul Iosif și ucenicii lui, veniți din pustiul Iordanului, pe piatra de temelie pusă de Ștefan cel Mare.

În anul 1627 Miron Barnovschi și mama sa Elisabeta construiesc primele 3 turnuri ce marcau tot atîtea colțuri ale incintei și logofătul Dumitrașcu zidește turnul cel mare din colțul sud-vestic iar în anii următori se construiesc și zidurile de incintă.

• Bisericani – centru de spiritualitate

La începutul secolului al XVIII-lea, mănăstirea continuă să rămînă unul din cele mai importante așezăminte monahale din această parte a țării. Pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir, printre puținele obiective consemnate pe valea Bistriței figurează totuși Mănăstirea Bisericani.

• O legendă despre „Rugăciunea inimii”

Monahii aduși de Iosif de la Ierusalim au umplut Muntele Bisericani de nume și de minuni. Odată cu ei a venit în Moldova și ceva din forța spirituală a locurilor unde a trăit Iisus. Poate cel mai prețios dar adus de călugări a fost acea rugăciune numită “a Inimii” sau “a lui Iisus”, care pînă atunci era mai puțin cunoscută în Moldova.

• Bisericani – Un far al Moldovei

Din punct de vedere cultural, mănăstirea cunoaște o dezvoltare proporțională cu cea spirituală. Aici ia ființă prima tipografie din Moldova (înaintea celei de la “Trei Ierarhi” din Iași), adusă de la Kiev în timpul Mitropolitului Dosoftei.

Aici se tipăresc “Minunile Maicii Domnului”, “Scara” Sfîntului Ioan Scararu, “Viețile Sfinților”, evanghelii, psaltiri, octuiri, ceasloave, un volum al “Filocaliei”.

* Sfîntul Iosif Întemeietorul Mănăstirii Bisericani

Sfîntul Cuvios Iosif de la Bisericani a fost primul sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor și întemeietorul mănăstirii cu același nume. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița și ghidat pe CALE de părinții bătrîni (sfinții creștini-n.r.) – adevărații instructori spirituali, trăitori cu Mîntuitorul Iisus Hristos.

• Prima comunitate românească din Țara Sfîntă

Cuviosul Iosif s-a retras în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în cîțiva ani, sihastru vestit.

A trăit într-o peșteră împreună cu 17 pustnici ucenici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Țara Sfîntă.

• România – Grădina Maicii Domnului

Împreună cu ucenicii săi s-a mutat din Țara Sfîntă, în munții Bisericani.  Aici au construit un schit cu Hramul Bunavestire. În urma incendierii schitului de către turci, s-au hotărît să meargă la muntele Athos.

Pe drum s-a arătat într-un stejar Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeți?“. La această minunată vedere, ei au răspuns: „Ne ducem la gradina ta!“. Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceți-vă, căci și aici este grădina mea!“.

• Icona nefăcută de mîna omului
  

Sfîntul Iosif a povestit minunea la toți monahii de la Bisericani. Dovada înfăptuirii minunii s-a materializat în Icoana Maicii Domnului nefăcută de mîna omului – Făcătoare de Minuni. Acest eveniment a fost pictat în iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodala în anul 1517. Minunea a fost auzită și de Sfîntul Domnitor. Ștefan cel Mare care (după mărturia lui Nicolae Iorga) avea să pună piatra de temelie a noii biserici cu același hram, iar zidirea a avut loc în timpul domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517).

• Miracole ale Icoanei Maicii Domnului

Un bătrîn din Viișoara (satul învecinat) care a lucrat la șoseaua spre sanatoriu, își aduce aminte de momentul în care un secretar de partid de la Piatra Neamt a venit cu IMS-ul să ia icoana din stejar. El a luat-o și a dus-o la Piatra Neamț, unde a pus-o cu mîinile lui în seif, cheile rămînînd la el. A doua zi, dimineața devreme, lucrătorii de la drumuri au văzut din nou Sfînta Iconiță în stejar. Peste vreo cîteva ceasuri a venit și IMS-ul activistului de partid, care s-a dat jos, a privit icoana din stejar și a rămas încremenit, fără să poată să scoată un cuvînt. A plecat apoi și nu după mult timp s-a creștinat (el fiind evreu de origine) și a plecat în… Țara Sfîntă.

• Schitul evlavioșilor

Schitul Cuviosului Iosif s-a numit Schitul Bisericani, „al evlavioșilor“, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi și mulți se vindecau de boli cu rugăciunea și binecuvîntarea Cuviosului Iosif.

*†  Sfîntul Chiriac de la Bisericani

Preacuviosul Părintele nostru Chiriac de la Bisericani este numărat printre cei mai mari asceți și cuvioși ai Bisericii Ortodoxe Române. El s-a nevoit la începutul secolului al XVII-lea în obștea Mănăstirii Bisericani. Apoi, aprinzîndu-se de dumnezeiescul Dor, s-a retras la pustie într-o peșteră din Muntele lui Simon și acolo s-a nevoit singur în cea mai aspră osteneală zeci de ani.

• Antrenamentul spiritual al Sfîntului Chiriac: vara și iarna petrecea pe munte cu trupul gol, în rugăciune curată. Slăvea neîncetat pe Dumnezeu și a biruit cu Darul lui Hristos, neputințele firii și ispitele diavolului.

• Mitropolitul Dosoftei și Sfîntul Chiriac: Pe acest mare sihastru și purtător de Dumnezeu l-a cunoscut încă din viață mitropolitul Dosoftei, căruia mai tîrziu i-a sărutat și sfintele moaște, precum însuși scrie: „Apucat-am în zilele noastre părinți înalți la bunătăți și podvig (nevoință) și plecați la smerenie adîncă: pe părintele Chiriac de Bisericani, gol (petrecînd) și ticăloșit în munte 60 de ani…”.

Sfîntul Chiriac de la Bisericani a ajuns cu nevoința pe marii sihaștri din pustiul Egiptului și în special pe Cuviosul Onufrie, a cărui petrecere s-a ostenit s-o urmeze. Trupul său gol a fost împodobit de Dumnezeu cu peri de sus pînă jos și umbrit de darul Duhului Sfînt, încît nici frigul, nici foamea, nici diavolii nu-l vătămau. El este unul din cei mai mari sihaștri din Carpați, care aduce la noi o asemenea îngerească nevoință: trăirea în desăvîrșită lepădare de sine și în neîncetată rugăciune.