Cu toate că numai drama Bazei Hipice din Piatra Neamț adună suficiente elemente pentru a conduce la dorita cercetare aprofundată a dezmățului local centrat pe jongleriile cu patrimoniul public și privat al municipiului, oficial nu se mișcă nimic. Din fragmentele adunate de la martori incredibil de temători și din puținele documente publice nedosite rezultă că aceste jonglerii sunt de fapt o constantă a administrației personificate de Gheorghe Ștefan și fidelul său Vasile Vișan, fost secretar oficial al urbei, recuperat (cu activ și pasiv) de la fostul primar Ion Rotaru. Orice s-a scris explicit, orice s-a dovedit cu acte, n-a deranjat absolut deloc „ordinea” locală. Baza Hipică este unul dintre capitole, unul cu mare vizibilitate.
Constituția României explică în termeni specifici (vezi caseta alăturată) cum vine socoteala structurală, de principiu cu proprietatea publică și privată. După dicționar, este de natură publică ceea ce aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate, care privește pe toți, la care participă toți. Din 1998 încoace avem o lege specifică. Are numărul 213, a fost modificată în repetate rânduri, referindu-se la prorprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Definește domeniul public prin trimitere la Consituție și anexele legii, împărțindu-l în domeniu public al statului, al județelor și al comunelor, orașelor și municipiilor. (Domeniul privat, foarte simplu, e reprezentat de bunurile care nu fac parte din domeniul public.) Anexa din lege e subțirică, dar e dezvoltată în HG nr. 548 din 8 iulie 1999, „privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alăcutuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor”. Anexa nr. 3 cuprinde lista orientativă a bunurilor care ne interesează, anume cele aplicabile unui municipiu. Printre acestea, la litera (g), regăsim bazele sportive. Ca o paranteză, având în vedere disputele născute la Piatra Neamț de-a lungul anilor, se cuvine precizat că în listă figurează piețele agroalimentare, târgurile, oboarele, parcurile, zonele de agrement, ștrandurile și parcările.
Legiuitorul a prevăzut de la bun început calea de trecere din „public” în „privat”, ce-i de făcut și cum se votează, cum se certifică. Astfel, în privința „trecerilor” în interiorul hotarelor unei localității lucrurile sunt clare: e nevoie de hotărâre de consiliu local. Dacă nu e atacată în instanța de Contencios administrativ, rămâne cum s-a votat și produce efecte. Acesta e punctul în care, până acum, s-au oprit toate documentările, hotărârile de consiliu fiind acceptate ca o fatalitate.
În Legea 213 sunt însă o serie de prevederi care pot arunca în aer lanțul de complicități consolidat între Consiliul municipal, cel județean și Instituția prefectului. Astfel, la lege scrie cum se constituie comisii speciale de inventariere, cine le conduce (primari și președinți de consilii județene, în teritoriu), cum se întocmește inventarul bunurilor din domeniul public și ce se face cu el. Formularea oficială este că aceste inventare, însușite prin hotărâre a autorității locale deliberative, se centralizeză la Consiliul județean, se mai însușesc o dată împreună cu Prefectul și se trimit la Guvern „pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniului public județean sau de interes local” (art. 21, al. 3).
La Piatra Neamț, inventarul de referință a fost însușit prin HCL nr. 146 din 19 august 1999. Procedurile făceau să nu poți râvni la Hotărâre de Guvern înainte de a aduna inventarele pentru toate localitățile dintr-un județ. Practic, fiecare e cu hotărârea lui. În prima anexă se găsește patrimoniul public al județului, urmând apoi localitățile, după rang și alfabetic. Hotărârea pentru Neamț are numărul 1.356 și datează din 27 decembrie 2001. Anexa 2 e pentru Piatra Neamț. Baza Hipică nu figurează. Încă o dată: nu e trecută nici în inventarul însușit prin HCL, nici în HG care certifică domeniul public! Teoretic, județul sau o altă localitate din județ poate deține bunuri publice pe teritoriul altei localități. Din examinarea anexelor, Baza Hipică nu e înregistrată în județ! Dacă, prin absurd, era trecută prin domeniul public al statului, n-au decât s-o caute avocații… Ușor de găsit, în schimb, e ștrandul, care apare cu 11,2 ha de teren și o valoare de 11,2 miliarde lei din 1999.
De la lege, există obligația revizuirii periodice a acestor inventare. Cum faci inventarul, cum votezi hotărâre de consiliu și o trimiți pe același traseu spre Guvern pentru modificarea anexei localității prin altă HG. De la publicare, HG 1.356/2001 a județului, inclusiv pe fondul apariției de noi localități, a fost completată succesiv prin alte 14 hotărâri. De exemplu, ultima (HG 574/2014) se referă la comuna Bâra. De la prima dintre ele (HG 1.717/2005) și până astăzi, niciuna nu a revizuit domeniul public al municipiului Piatra Neamț.
Neoficial, la nivelul specialiștilor de la CJ Neamț (simpli executanți, căci deciziile-s peste capul lor) există un fel de resemnare în fața practicilor cunoscute și recunoscute ale celor de la municipiu. Conducerile județene succesive, atât pe partea aleasă, cât și pe cea numită de Guvern, au închis ochii. Piatra Neamț s-a acoperit succesiv prin hotărâri de consiliu. Cândva, Baza Hipică trebuie să fi apărut în inventarul domeniului public și de acolo s-a plimbat în funcție de interese, fără a fi fost vreodată atestată. E normal, e legal? Legea 213 nu prevede sancțiuni, dar asta nu înseamnă că nu găsim încadrările potrivite în altă parte. Cert este că toți dau din colț în colț. De reținut mai este că terenul poartă un număr cadastral. Nefiind atestat, nu putea fi decât unul provizoriu. Să fi scăpat acest amănunt celor de la ANAF? Sau nu are nicio importanță?
Revenind la autoritățile județene, bâlciul cel mare e la Instituția prefectului. Acolo e răspunderea controlului legalității actelor administrative. Chiar nu a observat nimeni fenta cu patrimoniul public de la Piatra Neamț? Actualul prefect a aflat abia în cursul zilei de luni, 11 august. A spus că verifică și dă un răspuns. La rigoare, verificarea îl costa un telefon, iar răspunsul dura cinci minute. Probabil încă evaluează efectele răspunsului, indiferent care ar fi acesta.
Pentru ca încurcătura să fie deplină, de-o altă evaluare are parte situația Clubului Sportiv Ecvestru din Piatra Neamț. Apare înregistrat pe 5 aprilie 1996, deține un act de autorizare din 4 aprilie 2006, dar nu este afiliat la Federația Ecvestră Română și, în baza de date actualizată până la 20 septembrie 2013, nu-l regăsim nici în Registrul Sportiv ca deținător de Certificat de Identitate Sportivă.
CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
TITLUL IV – Economia și finanțele publice
ARTICOLUL 136
(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.
Viorel COSMA
