Credincioșii din Dochia și ispitele „cretane”, în Postul Paștelui

În plin Postul Paștelui, credincioșii din Dochia (Neamț) sunt greu încercați de un eveniment ce seamănă din multe puncte de vedere cu cele petrecute la Mănăstirea Văratec și Schitul Rădeni, unde preoți slujitori, călugări, călugărițe și credincioși au luat decizia de a nu mai pomeni și de a nu mai participa la slujbele unde este pomenit Înaltpreasfințitul Teofan. Iar prezența unui domn care voia el să dea declarații în numele părintelui Savin, care nu a intrat în biserică decât pentru a-și explica atitudinea,  pare să dea apă la moară celor care vorbesc despre amplificarea voită a evenimentelor. Motivul este acela că Mitropolitul și-a pus semnătura pe documentele adoptate la Sinodul din Creta. Un sinod intens contestat de o parte dintre creștinii ortodocși care cer mitropolitului dezicerea de lucrările adunării sinodului. După ce preotul Savin, de la Dochia, a fost destituit din funcție (detalii, aici ), la slujba de duminică, 12 martie, slujitorul Domnului a refuzat să intre și să slujească Sfânta Liturghie alături de noul preot paroh și reprezentanții Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (vicar administrativ, inspector) și ai Protopopiatului Piatra-Neamț (protopop și secretar). Afară, pe durata Sfintei Liturghii, alături de preotul Savin au fost credincioși atât din parohie, cât și din afara ei (printre aceștia, o parte dintre maicile alungate de la Mănăstirea Văratec, plus alte persoane venite special pentru să promoveze antiecumenismul). După slujbă, părintele Marian Timofte, vicarul administrativ al MMB a explicat credincioșilor că părintele Savin nu este cercetat disciplinar, pedepsit, alungat sau îndepărtat de parohie. „În urma unei solicitări venite de la părintele Vasile Savin, cu câțiva ani în urmă, în mod insistent a cerut să fie înființat un post de «preot II» și el să fie numit în «postul II». A recomandat atunci să fie numit în postul de «preot paroh», dacă ar fi posibil, părintele Andrei Todirașcu de la parohia Bălușești. De asemenea, părintele Vasile Savin, în anul 2011, în septembrie, a înaintat o cerere de demisie din postul de preot al parohiei Dochia. Atunci, Înaltpresfințitul Mitropolit Teofan a insistat ca părintele să rămână și să nu plece din postul de preot. Atunci, nu a dorit să asculte; părintele protopop, de asemenea, a purtat noi discuții cu părintele. A refuzat și apoi, în final, în urma unor discuții și cu părintele vicar de la momentul respectiv a acceptat să rămână ca preot. După vreo 2 ani a solicitat această punere în lucrare a deciziei care s-a luat săptămâna aceasta. Părintele nu este sancționat, nu i s-au adus niciun fel de acuzații, ci pentru intensificarea vieții duhovnicești din parohie a fost luată în calcul propunerea făcută chiar, cum spunem, de părintele. Este numit în postul de preot II la Parohia Dochia. Nu este destituit, nu a fost dat afară, nu a fost condamnat sau cercetat disciplinar. Poate sluji în continuare. Cu regret, însă, am constatat că părintele nu dorește să slujească. A preferat, a luat decizia de a sta în afara bisericii cu credincioși, care probabil nu sunt din această parohie. Am luat aminte de faptul că părintele a subliniat răspicat că nu va dori să slujească cu noul preot paroh pe care l-a dorit pentru că ar fi ecumenist. Părintele nu mai are cheile de la biserică. Poate veni oricând și în colaborare cu noul preot paroh poate să se bucure de toate drepturile preoției, dacă dorește”, a declarat pr. Marian Timofte, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. La rândul său, preotul Savin a adresat credincioșilor din biserică o cuvântare în care a motivat gestul său de a nu participa la slujbă, însă nu înainte de a mulțumi celor pe care i-a păstorit vreme de 19 ani, spunându-le, în același timp, că pentru el a fost vremea semănatului și acum este vremea secerișului. Despre relația cu superiorii, pe cale ierarhică bisericească, părintele a mărturisit că i-a iubit și îi iubește indiferent de condiții. Redăm aici, parțial, cele declarate de preotul Savin. „M-am supus întru totul regulilor bisericești. Din păcate, în ultima vreme m-am confruntat direct cu două probleme foarte serioase: introducerea actelor biometrice și, pe plan strict bisericesc, așa-numitului ecumenism. Ecumenismul este lucrarea care trebuie să ducă la amestecul Bisericii Ortodoxe cu celelalte culte. Atât față de prima, cât și față de a doua eu am avut o poziție mai verticală, de respingere a lor și am acționat și acționez pe față pentru că acestea două slăbesc credința în mod și-l pot duce la depărtarea de Hristos. Numai din aceste motive am ajuns atunci și acum, să spunem așa, în conflinct cu autoritățile bisericești. Întotdeauna am acționat ca un om liber. Gândesc și acționez liber și conștient. (…) Biserica este una, iar aceasta este ortodoxă. Celelalte culte nu sunt biserici, ci doar niște adunări de oameni care, potrivit cuvintelor Sfinților părinți, nu au harul sfințitor, nu au sfinte taine. De aceea, a crede și a dori că Biserica Ortodoxă trebuie să se unească cu celelalte adunări: catolice, protestante ș.a.m.d., este o mare hulă adresată lui Hristos. Eu nu primesc această învățătură, că nu-i de la Dumnezeu. Pentru că nu sunt de acord cu cei care spun altfel, în seara zilei de 8 martie, ziua mea de naștere, am primit acest «cadou», schimbarea mea ca preot paroh. Pentru asta nu le mulțumesc din câteva motive: nu a fost din partea mea vreo cerere, dacă a fost scrisă să se prezinte; destituirea mea nu s-a făcut la lumina zilei, ci noaptea fără a mi se spune ce anume am greșit. Nu s-a făcut absolut nicio cercetare în care să mi se aducă vreo acuzație. E vorba de un abuz. (…) Sunt ortodox după credință, iar credința ortodoxă este cea dreaptă și singura mântuitoare. Ecumenismul și Sinodul din Creta mărturisesc altceva: contrariul. Dacă Mitropolia și parohia mă vrea ecumenist eu răspund răspicat: NU!. Nu slujesc la doi domni. Constantin Brâncoveanu cel sfânt nu s-a turcit, iar dacă se turcea, dacă se făcea musulman, noi, cei de azi, nu eram creștin ortodocși.”

Ruperea fostului paroh, voită sau forțată de împrejurări, față de parohie pare una iremediabilă în condițiile în care reprezentanților MMB nu le cade bine îngroșarea rândurilor celor care s-au dezis de învățăturile Sinodului de la Creta, alegând să nu-și mai pomenească chiriarhul. Preotul Savin nu pare dispus să „coabiteze” cu „pomenitorii”, iar în acest context, reprezentanții Mitropoliei vor face, așa cum este de așteptat, pasul de a-l mustra, avertiza și opri, în primă fază, de la slujirea preoțească. Credincioșii sunt și ei împărțiți în opinii, o parte alegând să meargă după pr. Savin  iar alții, speriați de scandalul în care s-au văzut târâți, își doresc să participe la slujbe fără jandarmi, ultrași sau…presă.

Între timp, o parte dintre imobilele care aparțin bisericii din Dochia au sigilii pe ele, pe motiv că nu se dorește ca persoane străine să intre în ele.  (V.B.)