Joierelele sau Joile Mari, cuprinse între Paști și Rusalii, erau considerate zile de temut în vremurile de altădată. Oamenii de atunci considerau că aceste zile trebuie serbate prin evitarea anumitor activități, deoarece erau ”zile mânioase”, care pot aduce furtuni, grindină și mană, căci ”vremea nu e încă așezată”, după cum spuneau bătrânii.
A treia joi după Paști se ținea de tunete, trăsnete, grindină și vifore. Se serba cu nelucrare. A treia joi după Paști are puterea de a feri pe om de farmece și vrăji, dacă e serbată conform datinilor străbune.
În cadrul acelorași ritualuri pentru aducerea ploii, atât de necesare culturilor în această perioadă, sunt amintite și cele două ritualuri distincte, Paparudele și Caloianul, care au fost apropiate uneori în tradițiile populare.
Pe lângă alaiul fetelor-dansatoare, obiceiul presupunea ca necesară udarea cu apă, făcută de toți membrii colectivității, indiferent de vârstă și sex – cel mai adesea, se face referire exclusiv la femei -, și, eventual, confecționarea unei păpuși care întruchipează Caloianul.
Caloianul a fost un ritual de inițiere, probabil de sorginte tracă, peste care s-a suprapus, ulterior, sărbătoarea romană de primăvară Robigalia, închinată lui Jupiter Pluvius, transformându-l într-un ritual al aducerii/ alungării ploilor. De altfel, mai multe studii etnologice comparate demonstrează că, inițial, Caloianul și Paparudele s-au numărat printre ritualurile de inițiere pentru tinerele fete, transformându-se, în timp, în ceremoniale agrare de primăvară.
* Obiceiuri și tradiții de Caloian și Paparude
Ca localizare temporală, Paparudele se țineau într-una din cele nouă joi după Paști. Cine lucra în acea zi era urât de întreg satul, căci se spunea că face lucruri contra ploii.
În unele zone, Paparudele țineau trei zile și mai ales de oamenii care lucrau cu plugul și de femeile în casă. În alte zone, se lucra până la amiază, când, întorcându-se de la arat, se udau boii de la plug, pentru a invoca ploile.
Băieți, fete și femeile grele se udau cu apă unii pe alții, având credința că vor urma ploi regulate.
Aceste sărbători erau ținute mai ales de femeile care, în mare parte, umblau din casă în casă, cu găleți cu apă, udau pe ai casei ca să plouă și, cu banii strânși, chefuiau toată ziua. În această zi, bărbații n-au drept să le zică nimic.
* Superstiții de Paparude și Caloian
Ritualul Paparudelor presupune o mască vegetală, purtată de personaje pure, în special copii, care, prin diverse forme de manifestare ceremonială, invocă ploaia.
Caloianul oprește și, deopotrivă, aduce ploaia. Era invocat prin confecționarea unei figurine din lut sau lemn, împodobită cu coji de ouă roșii sau cu elemente vegetale, în funcție de zona unde era serbat.
Se spunea că, dacă se lucra în aceste zile, nu avea să plouă, era rău de secetă. Cine lucra în această zi era avertizat de bătrânii de altădată că i se usucă țarina cu porumb ori grâu.
Prin alte zone, cine nu serba această zi era supus pagubei.
În funcție de satul unde jucau Paparudele, cine nu primea alaiul aducător de ploaie se zicea că nu va avea noroc în acel an.
Existau și superstiții dure. Astfel, cine lucra de zilele Paparudelor se spunea că înnebunește și se învârtește ca Paparudele.
Joia Mânioasă se ținea ca oamenii să fie feriți de boale de ochi.
* Leacurile Paparudei
Babele tămăduitoare cunoșteau faptul că frunzișul cu care se îmbracă Paparuda e bun de leac, dar numai până la Ziua Paparudei. După ce trece Ziua Paparudei, buruienile de leac nu mai au niciun efect.
Până-n această zi, se spunea că frunzele și buruienile nu sunt atacate de nicio boală. A doua zi dimineața, însă, ele încep a se pișca și găuri, pierzându-și, astfel, din putere.
