Acum vreo douăzeci de ani, Piatra Neamț nu avea telegondolă, nici pîrtie de ski, nici măcar parcuri modernizate ca acum. Avea, în schimb, cinematografe. Trei de toate. Care erau mereu pline. Pietrenii nu aveau alte mijloace la îndemînă ca să vadă un film bun. Sălile de cinema atrăgeau nu numai prin peliculele prezentate, cît prin idee în sine. Erau locul în care porneau, timid, idile ce aveau să se transforme în căsnicii. Erau locul iubirilor veșnice (declarate), locul în care se curtau domnișoarele vremii, locul în care prieteniile se cimentau prin împărtășirea experiențelor. Ele, în sine, erau o experiență. Pe atunci nu era internetul la putere, filmele nu se descărcau de pe torrente. Era fiorul, plăcerea de a urmări o poveste, plăcerea de a mînca niște semințe sau floricele de porumb în timp ce pe ecran se împușcau cowboy sau se derulau cu rapiditate drame. Cozile, reminiscență a Epocii de Aur, erau o reală plăcere pentru că așteptarea era răsplătită în final cu biletele la film.
Astăzi, din cele trei cinematografe, doar unul mai e în viață, și acela la terapie intensivă. Cozla este defunct, dar nu îngropat, Pietricica s-a (răs)transformat sub imperiul capitalismului de tranziție, iar Dacia Panoramic a rămas, solitar, să răspundă prezent la apelul cinefililor.
Cozla, mărire și decădere
Cinematograful Cozla a fost într-o vreme cel mai modern din Piatra Neamț. Democrația i-a fost însă fatală. Clădirea este o ruină. Ani de zile a fost sursă de aprovizionare pentru hoții de fier, de cărămizi, de dale, chiar de pietre banale. S-a furat pe rupte tot ce s-a putut. N-a rămas nici urmă de cabluri, de geamuri, de nimic din strălucirea de altădată. Cînd n-a mai fost nimic de furat, Cozla a devenit budă publică pentru toți boschetarii, bețivanii și găștile de cartier, care l-au exploatat după cum le-au fost necesitățile.
Acum e o biată clădire în paragină. Nu-s trei ani de cînd s-au făcut demersuri oficiale pentru ca imobilul să treacă de la RADEF în administrarea autorităților. A fost chiar bătaie pe el, între județ și municipiu. Într-un final l-a cîștigat municipiul, dar între timp se pierduseră toate oportunitățile financiare care ar fi putut să-l ridice din bălării. Acum doar stă. E obiect de inventar în patrimoniul Pietrei. Primăria caută parteneri dispuși la colaborare public-privată pentru modernizarea Cozlei și păstrarea destinației de cinema. S-a depus chiar un studiu de fezabilitate la Compania Națională de Investiții. Oficial, după aprobarea finanțării, se vor amenaja două săli de cinema cu echipamente profesionale care să poată fi utilizate și pentru organizări de spectacole și conferințe. Așa spune și speră primăria. Promisiunile însă nu au schimbat cu nimic fața Cozlei pînă acum, iar rezervele față de realizarea practică a tuturor planurilor sînt mai mult decît întemeiate.
Pietricica, ce-a fost și ce-a ajuns…
Cinematograful Pietricica a ocupat și el cîndva un loc important în viața cultural-socială a pietrenilor. Acum, e viu doar în memoria celor care i-au trecut pragul, care și-au trăit primele iubiri în fața ecranului panoramic, sub privirile indiferente ale actorilor care-și jucau reprezentațiile. Nimic din clădirea fostului cinema nu mai trădează existența acestuia. Exteriorul clădirii a suferit modificări de structură și culoare, care-l fac de nerecunoscut în comparație cu ce era acolo odată. Pietricica a fost printre primele “victime” ale privatizării post-revoluționare. Intrat în mîinile pricepute ale micilor întreprinzători mari, cinematograful a devenit discotecă (de succes într-o vreme), apoi crîșmă cu alură de pizzerie, apoi crîșmă cu alură de bistro, iar în ultima vreme a căpătat și accente de terasă, că pietrenii sînt dornici de lîncezit la aer pe timp de vară.
A mai fost o vreme în care fosta sală de proiecții găzduia evenimente importante, mari, de genul lansărilor sau întrunirilor politice ori electorale. Sau spectacole de mică anvergură, recitaluri ale unor trupe de moment. Ori baluri de boboci liceeni. S-au dus și astea…
A rămas doar o mențiune într-un act al primăriei Pietrene, mențiune ce va tulbura probabil somnul cîtorva din reprezentanții economiei locale: “Conform unei Ordonanțe de Guvern din mai 2011, cinematografele nu mai pot trece în proprietatea primăriilor. Cinematograful Cozla va rămîne însă la Primărie. Iar din cauza unei erori în actele de vînzare, o suprafață de 152 de metri pătrați de la Cinematograful Pietricica va trebui retrocedată către RADEF”.
Dacia, comunism fețuit cu capitalism
Singur rămas în picioare, cinematograful Dacia Panoramic se zbate să trăiască. Are același aer comunist de altă dată, dar măcar au mai fost făcute ceva “cîrpeli”, așa cum le zice Victor Purice, directorul de cinema. Acum nu mai sînt găuri în tavan, nu mai este mucegai. Nu pentru că ar fi picat finanțări din senin, ci pentru că a găzduit în această vară festivalul “Punguța cu doi bani”, iar organizatorii au fost nevoiți să repare uși, ferestre, scaune și să dea o bidinea de var pe pereți. Dar tot nu e de ajuns.
“Cinematograful va fi transformat total pînă în luna mai a anului ce vine. Inițial era prevăzut un proiect cu trei săli, două mai mici de 60 de locuri și una mare unde se va putea juca și teatru. Dar pentru că ar fi fost foarte costisitor s-a ajuns la o singură sală. Una, dar ultra modernă. Toată sala va fi capitonată în pluș și va fi utilată cu o instalație de ultimă generație 3D care costă 700.000 de euro. Pînă și porțiunea dintre scaune va fi de un relaxant metru și zece centimetri. Aici se va putea juca și teatru pînă se vor termina lucrările la Teatrul Tineretului. Iar la etaj se va face o sală de conferințe și întîlniri culturale. Noul cinematograf se va numi Draga Olteanu Matei. Momentan sînt planuri, proiecte și promisiuni care sperăm că vor fi duse la îndeplinire. Trebuie să mai rezistăm și iarna asta pentru că n-avem încotro. Dar odată ce va fi gata, filmul nou care va intra la mall, va intra și la noi. Pietrenii nu se vor mai duce la Bacău să vadă un film. Peste 3-4 ani mallurile își vor schimba destinația”, spune Victor Purice.
Public este
Vlad este din Piatra Neamț și se declară mare amator de filme. Rar ratează o premieră la un film cu recenzii bune. “Aproape în fiecare weekend merg cu soția și fetița la Bacău să vedem un film. Mai nou ne-am dat pe animații, dar orice film de familie este bun. Le-am putea vedea la calculator, ar fi mult mai simplu și mai puțin costisitor, dar nu ar avea același farmec. Dacă am avea și noi un cinematograf acceptabil în Piatra Neamț, n-am mai face 80 de km dus-întors Bacău și banii de benzină i-am da pe bilete”, spune Vlad.
Singurii care mai calcă pragul unicului cinematograf din Piatra Neamț sînt adolescenții. Nu pentru că nu ar avea destule filme în “downloads”, ci pentru că își pot petrece timpul liber în grupul de prieteni. Alina are 15 ani și a venit, împreună cu cinci colegi de clasă, să vadă Harry Potter. “Pe noi nu ne interesează cum arată, chiar dacă s-ar putea și mai bine. Dar ne-am dori tare mult un 3D în Piatra Neamț. Pentru că așa am veni mai des să vedem un film, nu ca ceilalți colegi de-ai noștri care stau toată ziua în fața calculatorului. E altfel cînd vii la cinema”, spune adolescenta.
“De 10 ani n-am mai pupat plăcerea de a sta într-un scaun la film, cu o pungă de popcorn în mînă, să mai strig la cîte unul să stea jos, să aud sonerii de telefon”, spune un alt tînăr.
(Oana IOSUB-TOMA)
