În mod normal, la alegeri, cetățenii aleg fie persoane carismatice, fie programe de guvernare care promit să le facă viața mai bună. În decembrie 2016, la parlamentare, nu a fost votată carisma dlui Dragnea și nici n-a fost înaintat un nume de prim-ministru pentru a putea fi judecat de alegători. A fost ales un program de guvernare, al PSD, care nu promitea doar creșterea clasei de mijloc și viață mai bună pentru (cam) toți românii, ci venea chiar cu termene clare pentru măsurile promise. Și în campanie, și după victoria din alegeri, și după instalarea la guvernare, mesajul de la vârful PSD a fost același: programul de guvernare este sfânt.
* ”Tot ce am promis și am prezentat, fără excepții, în timpul campaniei electorale, va fi respectat la virgulă, orice măsură, orice cifră, orice acțiune care a fost prezentată și care a fost prinsă în programul nostru de guvernare va fi respectată fără niciun fel de ezitare” – Liviu Dragnea, 15 decembrie 2016.
Cu Guvernul Dragnea 1.0 și Sorin Grindeanu pe post de premier, s-a purces la guvernare. Mai cu sughițuri – OUG 13 și legea salarizării, care a reușit să-i supere inclusiv pe (unii) bugetari -, mai cu poticneli, PSD a ajuns în punctul în care a constatat că multe, foarte multe din programul său dau cu virgulă. Auto-evaluarea a arătat că, din 393 de măsuri obligatoriu de implementat, au fost 50 îndeplinite, 107 realizate parțial și 236 neîndeplinite, adică 60%.
Guvernul și o parte din PSD și-au dat seama că nu sunt bani pentru toate promisiunile electorale. Dl. Grindeanu a fost sacrificat public pe altarul guvernării, dl. Dragnea nu l-a scos din incompetent și nepriceput, iar toți miniștri au fost făcuți cu ou și cu oțet, că n-au fost în stare să-și facă treaba. Circul cu moțiunea de cenzură prin care PSD și-a explodat propriul guvern e binecunoscut, nu are sens pomenirea lui. La fel, întrebarea ”l-au dat jos pe Grindeanu că nu implementa programul de guvernare și acum schimbă programul?” rămâne fără un răspuns clar și probabil numai dl. Dragnea știe dacă era prost guvernul sau programul.
Între timp, miniștrii dați jos pe motiv de realizări 0 (zero) se regăsesc, în mare parte, în Guvernul Dragnea 2.0, cu Mihai Tudose în frunte.
* Prost ministru pentru Economie, bun prim-ministru pentru țară
Mihai Tudose a fost ministrul Economiei în guvernul Grindeanu. Acum este premier. Asta în ciuda faptului că, potrivit evaluării făcute de PSD, dl. Tudose avea 2 măsuri parțial îndeplinite și 17 neîndeplinite. Din 19 de toate.
Noul premier a venit cu un nou Guvern și, surpriză, cu un nou program de guvernare, chiar dacă domnii Dragnea și Tudose au anunțat doar mici modificări, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale.
Din ce a scăpat în spațiul public, a fost de ajuns pentru a zgudui temelia economică. Și noul Guvern nici măcar nu depusese jurământul!
O primă măsură controversată e eliminarea impozitului pe profit și introducerea impozitului pe venit: ”Vom introduce impozitarea veniturilor pentru toate companiile din România (impozit pe cifra de afaceri) începând cu 1 ianuarie 2018. Acest impozit va înlocui impozitul pe profit și va avea două sau trei trepte de impozitare”.
În prezent, firmele achită 16% impozit pe profit, la care se adaugă 5% dacă profitul e scos sub forma dividendelor. Fără a se ști care ar urma să fie valoarea impozitului pe cifra de afaceri, dacă el se va aplica diferențiat și, dacă da, care vor fi criteriile, e foarte greu de spus cum va afecta această măsură firmele. Pare, însă, evident că dezavantajate vor fi societățile care au venituri mari, dar marje de profit scăzute.
* ”Impozitul pe cifra de afaceri nu este permis de Directiva 112/2005 privind TVA, ar face inaplicabile prevederile unor directive, precum Directiva 96/2011(Parent Subsidiary), Directiva 49/2003 (Redevențe și dobânzi), dar și o bună parte din prevederile celor peste 90 de Convenții privind evitarea dublei impuneri și combaterea evaziunii fiscale pe care România le-a încheiat cu statele lumii” – cursdeguvernare.ro
Se vorbește despre nevoia de predictibilitate în mediul economic, dar, la mai puțin de 6 luni înainte de implementarea unei modificări fiscale majore, nu se știu elemente de bază despre această schimbare. Deci, previziunile și planurile firmelor pentru anul următor vor trebui să mai aștepte.
* Motorul gripat al economiei
Al doilea angajament al PSD care a stârnit reacții a fost creșterea salariului minim pe economie. După noul program, salariul minim ”va crește o dată pe an, așa cum se întâmplă în toată țările dezvoltate din Europa… Nivelul salariului minim brut în România, în următorii 4 ani, va fi de 2.000 lei în 2018, 2.200 lei în 2019 și 2.400 de lei în 2020. Pentru cei cu studii superioare, salariul minim va fi de 2.300 lei în 2018, 2.640 lei în 2019 și 3.000 lei în 2020”.
Aparent, este o veste bună pentru cei care sunt plătiți cu salariul minim, deși n-a trecut mult de la precedenta majorare și nu sunt foarte mulți care pot spune că au mai mulți bani acum, devreme ce toate costurile suplimentare cu salariile au trecut la angajat. La cei care mai sunt angajați, fiindcă măsura a fost atât de împovărătoare pentru firme, încât multe din ele au preferat să trimită oamenii acasă.
* Aproape 60% din companiile românești nu vor face față dărilor către stat și una din trei ar putea intra în insolvență. Asta în timp ce șomajul e în creștere, unul din motive fiind și creșterea salariului minim.
Noile scadențe pentru majorarea salariului minim lovesc tot în firme, care trebuie să le achite, în general firmele de dimensiuni mai mici și cele din sectoarele productive. Adică acelea puține, care mai sunt și mai merg. Se pune problema dacă acestea vor putea plăti diferența sau vor alege să își închidă porțile. Sau, de ce nu, să aplice tehnici de ”guvernare” autonomă și să fenteze prevederile legale, crescând astfel munca la negru sau la gri.
Deși așteptată cu interes de mediul de afaceri, reducerea TVA de la 19 la 18%, a fost amânată până la 1 ianuarie 2019. Codul Economic al României, promis inițial pentru 1 iulie 2017, s-a decalat cu un an. Plata online a tuturor taxelor a fost amânat pentru 2019. Salarizarea unitară a intrat în vigoare, dar bugetarii nu vor primi toate majorările promise până anul viitor.
Va fi introdusă o taxă de solidaritate pentru cei care care câștigă mai mult de 10 salarii minime pe economie, dar nu se știe cât va fi și cui va folosi.
* Reacții la cald
Dacă programul de guvernare prezentat în decembrie 2016 a fost bine primit de alegători și cu speranță așteptat de mediul privat, recentele măsuri vehiculate au stârnit îngrijorare. Mediul de afaceri din România a reacționat imediat, atrăgând atenția că asemenea propuneri cresc semnificativ nivelul de risc, ceea ce se concretizează în diminuarea investițiilor private, românești și străine, iar de aici la indicatori economico-sociali făcuți praf nu mai e decât cale de un pix, acela cu care se va semna intrarea în vigoare a acestor măsuri.
Un fel de experiment în acest sens a fost declarația noului ministru de Finanțe, Ionuț Mișa, care, neinițiat (oare?) și neinspirat (sigur!), a anunțat desființarea pilonului II de pensii și întoarcerea banilor la beneficiari, pentru ca aceștia să îi dea fie la pilonul III (pensii private), fie statului (pensiile publice). Două ore după declarația lui Mișa, Liviu Dragnea comenta că ”este o prostie”. A fost poate pentru prima dată când nimeni n-a vrut să-l contrazică. Aceasta fiind linia trasată de la partid, premierul Tudose a ieșit și el cu o negație, iar la aproape cinci ore de la fatidicul anunț, Ionuț Mișa a retractat, motivând neînțelegeri de comunicare.
Dacă măsura chiar era planificată sau doar a vorbit gura fără ministru, nu putem ști. Dar astfel de situații de incertitudine au consecințe reale. Conform Business Report, aproximativ 3 miliarde de lei au dispărut de pe Bursa de Valori București, cele mai valoroase 20 de companii listate pe bursa locală au pierdut 3,04 miliarde lei.
* ”Stimați PSD-iști, ALDE-iști, UDMR-iști, în numele românilor, vă rog să terminați cu această țopăială fiscal-bugetară!” – Klaus Iohannis, Președintele României, 29 iunie 2017.
Încă departe de momentul unor concluzii, se poate spune, totuși, că România are un nou Guvern, un nou program de guvernare, dar aceeași conducere. Dincolo de toate, realitatea este că PSD s-a bucurat de o majoritate confortabilă în Parlament, de un Guvern propriu și o opoziție inexistentă. Singurii care s-au opus în anumite cazuri au fost oamenii – vezi OUG 13 – și președintele Iohannis.
Bref, PSD a avut tot ce îi trebuia pentru a-și pune programul în practică. După 6 luni, se vede nevoit să recunoască rezultatele, mult sub așteptări, și, deși l-a stabilit pe Grindeanu țap ispășitor și pare dornic s-o ia de la capăt, poate cineva din PSD să garanteze că, peste alte 6 luni, nu va avea alt țap ispășitor, alte certuri, altă moțiune? Deja lui Mihai Tudose i s-a anunțat evaluarea. În aceste condiții, până la alegerile din 2020, nu vă supărați: mai guvernează cineva?
Dr. Vlad BĂLĂNESCU
P.S.: Mai multe despre îngrijorarea mediului de afaceri, puteți afla aici.
