Despre sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului nu se găsesc informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii Creștine. Sfântul Arsenie Boca a pictat icoana ”Adormirea Maicii Domnului” și a scris un cuvânt scurt, pe 15 august 1949, la Arad: ”Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Ea e prevăzută de Providență îndată după căderea omului. Deci pomenirea Ei pune, din plin, problema refacerii omului. Primul om refăcut e Iisus, Fiul Ei, și toți ucenicii lui Iisus, deci Ea e și Maica Bisericii. A fost instituită, chiar de Iisus, când era pe cruce, ca maică a creștinătății, când i-a dat pe Ioan de fiu și lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maică. Dacă viața noastră s-ar reduce numai la viața aceasta, cea între leagăn și mormânt, toată zdroaba vieții ar fi fără sens. Dar viața noastră nu e numai atâta. Știm de la Iisus că vom purta și chipul pe care ni l-a arătat El, schimbându-Se la față. Aceasta, însă, când se va naște în noi Iisus, așa cum s-a născut în Sfânta Fecioară. Prin asceză și iubire, sufletul nostru trebuie să ajungă la curăția sufletului fecioară, în care se va naște chipul nostru veșnic”.

În Panteonul românesc, Sfânta Fecioară Maria este identificată în mai multe ipostaze: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie). Importanța calendaristică a Sântămăriei Mari este subliniată de postul care o prefațează, care ține două săptămâni, între 1-14 august. În Moldova, Sântămăria Mare este considerată o sărbătoare a celor plecați dintre noi pe cea lume, aceștia fiind pomeniți la biserică. Pe 8 septembrie, de Sântămăria Mică, sunt serbați cei care poartă numele Maria sau derivate din acesta. Tot pe 15 august se sărbătorește și ziua Marinei, Sfânta Fecioară Maria fiind considerată protectoarea marinarilor. Dacă înfloresc trandafirii pe la Sfânta Maria, toamna va fi lungă.

Încă din anul 1297, printr-un edict al împăratului Andronic II Paleologul, în Imperiul Bizantin, luna august a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria Născătoarea de Dumnezeu.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu există referințe istorice sau biblice.Tradiția Bisericii și câțiva teologi vorbesc despre petrecerea ei din lumea aceasta și ridicarea la Ceruri. Conform tradiției creștine, Sfânta Fecioară Maria a fost născută miraculos. Părinții ei, Sfântul Ioachim – descendent al unui neam împărătesc – și Sfânta Ana – descendentă din neamul lui David – erau defăimați și huliți, pentru că nu aveau copii. Sfântul Ioachim s-a rugat lui Dumnezeu în munți, pentru a le dărui un prunc. După unele tradiții populare, Sfânta Ana ar fi rămas însărcinată mirosind sau sărutând o frunză de păr sau o floare. Se crede că din această legendă a apărut sintagma ”copil din flori”. După alte tradiții, s-ar fi născut din durere de inimă, dintr-o mamă de șaptesprezece ani și un tata de șaptezeci și șapte. Pruncul Iisus, el însuși zămislit miraculos, din sărutul unei icoane găsite într-o fântână, este născut de Maica Domnului în grajdul Moșului Crăciun.

Venirea Fiului lui Dumnezeu prin naștere semnifica, în credințele străbunilor, plecarea (moartea) Moșului. Maica Domnului binecuvântează boii, vacile, oile și porcii, pentru că au încălzit-o și hrănit-o în timpul nașterii, rândunelele, pentru că au dat vestea că va învia Iisus, ciocârlanul șchiop, pentru că l-a văzut pe Mântuitor răstignit, el însuși fiind lovit cu o piatră. În schimb, se spunea că a blestemat calul, pentru că a ronțăit și tropăit în timpul nașterii sau că a mâncat fânul în care a fost ascuns Pruncul, păianjenul, pentru că a întrecut-o la tors, lemnarul, pentru că i-a făcut lui Iisus crucea grea, iar pe feciorul agresiv, numit Năvalnicul, care a speriat-o când mergea la molifta de la 40 de zile de la naștere, l-a transformat în buruiana folosită în farmecele de dragoste.

Tradiții creștine de Adormirea Maicii Domnului

Cu ocazia acestei mari sărbători religioase, în bisericile creștine se oficiază Sfânta Liturghie. Totodată, sunt pomeniți cei care au părăsit această lume. În această zi, femeile obișnuiesc să împartă struguri de la soiurile văratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, așa-numita ”coliva de pomană” sau ”colivă de struguri”, prune și faguri de miere pentru sufletul celor care au plecat pe lumea cealaltă. În unele zone, după slujbă, se merge în cimitir și se tămâiază mormintele celor dragi.

Tradițiile populare mai vorbesc despre un alt post care putea fi ținut în orice interval al anului și era destinat invocării Sfintei Fecioare ”pentru îndeplinirea tuturor dorințelor” – ”Postul Maicii Domnului” – care consta în abstinența totală de la hrană în zilele săptămânii, începând cu lunea din cea dintâi și continuând, succesiv, cu celelalte, indiferent de prescripțiile calendarului.

Obiceiuri populare de Sântămărie

Perioada dintre cele două Sântămării, numită Între Sântămării, se considera timp optim pentru semănaturile de toamnă. Era determinată de  bătrâni, prin observarea evoluției pe cer a constelației Găinușei, începând cu noaptea de Sânziene, 23/24 iunie.

Și astăzi, Sântămăria Mare este, poate, cea mai îndrăgită sărbătoare pentru fetele tinere, care se roagă în această zi pentru grăbirea căsătoriei, în vreme ce femeile grele se roagă pentru ușurarea nașterii.

În popor, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este considerată a fi și hotarul dintre lunile călduroase și cele răcoroase. Este ziua care ne anunță că vara este pe sfârșite.

Obiceiul vestimentar îi obliga pe bărbații de altădată să poarte căciulă între Sântămărie și Sângiorz și era respectat pretutindeni. Cei care uitau să-și schimbe pălăria cu căciula la această dată era atenționați prin zicala: ”A venit Sântămărie,/ Te-ai… în pălărie!”

În ceea privește rosturile agrare, se spunea că între Sântă Mării se seamănă grâul.

Leacuri și descântece de Sântămărie

La Sfânta Măria Mare se culegeau flori și se puneau la icoana Preacuratei. După aceasta, se considera că sunt bune de leac.

În aceastăzi, se culegea năvalnicul, o plantă care crește în păduri, în locuri ascunse, cunoscute doar de femeile vârstnice. Năvalnicul, cunoscut și sub denumirea de limba cerbului, nu este numai o plantă de leac, ci și una magică, de dragoste.

De Sântămăria Mare, fete și flăcăi de altădată, ducând în mână zahăr și însoțiți de o bătrână din sat, îmbrăcată într-o cămașă albă, curată, mergeau dis-de-dimineață să culeagă năprasnic, buruiana de dragoste.

* Superstiții marinărești

Superstițiile ”operează” în cele mai variate domenii și situații. Nu-i de mirare că nici breasla marinărească nu scapă de ele.

Printre marinari se știe că un rechin care urmărește nava este un semn de moarte inevitabilă.

Delfinii care înoată în jurul navei sunt considerați un semn bun.

Păsările marine sunt considerate purtătoare ale sufletelor marinarilor morți și se consideră ghinion să omori una.

Vineri – zi cu ghinion

Se spune că ziua de vineri este, pentru marinari, purtătoare de ghinion și că nu e bine să urci pe navă cu piciorul stâng ori să pleci pe mare într-o zi de vineri. Tocmai pentru a dovedi că superstiția cu ziua de vineri este o teamă prostească și fără temei, pe la 1800, în Anglia, a fost echipată o navă, numită ”HMS – Vineri”, cu un echipaj selectat într-o zi de vineri și cu un căpitan numit James Friday (vineri), care a plecat în croazieră într-o… vineri.

Din nefericire, nava nu s-a mai întors niciodată în port și nici nu s-a mai auzit, niciodată, nimic despre ea, dispărând în mod misterios, parcă pentru a întări superstiția.

Zile ”navigabile”

Printre marinari, se vorbește că nu e bine de navigat în zilele de joi, vineri, prima zi de luni din aprilie sau a doua zi de luni din august.

Vinerea a fost considerată de mult timp greșită, probabil pentru că Isus Hristos a fost răstignit vineri.

Zilele de joi sunt rele pentru navigație, deoarece este ziua lui Thor, zeul tunetelor și al furtunilor.

Prima zi de luni din aprilie este ziua în care Cain a fost ucis pe Abel, deci… parâma la mal!

A doua zi de luni a lui august este ziua în care au fost distruse regatele Sodomei și Gomorei. Astăzi stăm în port, la fete.

Supraviețuitorii marinari consideră că singura zi bună de a naviga este duminica.

Femei la bord

Din vremuri pierdute, există superstiția că femeile îmbarcate la bordul unei nave aduc ghinion.

O altă superstiție spune că nu trebuie să schimbi niciodată numele unei nave, pentru că este un semn rău, de mare ghinion.

Destul de amuzant, totuși, femeile topless la bord erau binevenite. Asta pentru că se credea că acestea ”calmează marea”. Acesta este motivul pentru care navele au avut, în mod obișnuit, o figură a unei femei topless, cocoțată pe arcul navei.

Cu toate acestea…

Prima femeie-ofițer în Marina Comercială Română a fost Irina Constantziu-Vlassopol. Ea a navigat împreună cu soțul ei destul de mult timp, pe cargoul ”Ing. N. Vlassopol”, botezat astfel în cinstea socrului ei.

Pisica neagră

Pisica neagră îi aduce aduce acasă în siguranță pe pescari și marinari. Superstiția este atât de cunoscută, încât s-a dezvoltat un comerț înfloritor cu pisici negre în zona porturilor. Acestea sunt cumpărate de nevestele marinarilor.

Se știe că aduce noroc dacă pe navă există marinari tatuați. Dar este cu ghinion să navighezi pe o navă verde!

Dacă fluieri pe vas, se spune că chemi furtuna, deci e semn rău.

Toți marinarii povestesc despre fantome și activități paranormale care se petrec pe nave, mai ales după ce a avut loc un eveniment nefericit la bord. Se spune că spiritele celor care și-au pierdut viața pe nave rămân acolo mult timp. În cazul în care au avut loc la bord mai multe accidente sau nereguli, se spune că nava este blestemată și de vină sunt fantomele care bântuie nava.