Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului poartă numele de Procoavă în Calendarul popular. În multe zone din Moldova, fetele se roagă de Procoave și Maicii Domnului, pentru a le ”înveli” cât mai curând cu vălul imaculat de mireasă. Se povestește că, în această zi, Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului plutind în văzduh, cu mâinile întinse, rugându-i-se lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, iar de atunci oamenii o roagă, la rândul lor, să îi acopere cu milă sa și să-i păzească de toate relele.
În lumea satelor de altădată, prima zi a lui Brumărel, așa cum este cunoscută luna octombrie în popor, era consacrată unui sfânt aproape necunoscut acum românilor, Sfântul Procoavă.
Despre Procoavă se spunea că a fost un pustnic ce s-a sfințit și care locuia pe vârful unui stâlp. Oamenii povesteau că, atâta timp cât a stat Procoavă pe stâlp, el n-a fost plouat, nici nins, nici înghețat, iar pământul din jurul stâlpului era păzit de toate. Procoavă este ”un sfânt sfințit de Dumnezeu printre cei dintâi”, spuneau unii dintre bătrânii satelor.
Denumirea populară a sărbătorii – Pocroavă, Pocroave, Procoave etc.- provine de la cuvântul ”pocrov”, din slavonă, care se traducea prin ”acoperământ al pământului”, cu brumă sau cu zăpadă.
La origini, Procoave era o sărbătoare precreștină, cu dată fixă la 1 octombrie. Oamenii țineau această zi în cinstea unei divinități meteorologice responsabile de acoperirea pământului cu brumă. Se crede că rădăcinile sărbătorii Procoave ajung până la perioada agriculturii primitive. În era creștină, biserica a adaptat la ziua aceasta o sărbătoare religioasă cu sens apropiat, Acoperământul Maicii Domnului.
* Procoavă și Acoperământul Maicii Domnului
Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului își ia originea din Bizanț. În anul 911 d.H., oamenilor care se rugau în Biserica din Vlaherne le-a apărut ”Împărăteasa Cerului, Apărătoarea întregii lumi, Preasfânta Fecioară de Dumnezeu Născătoare”. La ora patru dimineața, Sfânta Fecioară Maria a apărut înaintea credincioșilor, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ținut în mâini, deasupra capetelor credincioșilor. În jurul ei, se aflau apostolii, sfinții și mucenicii. Dintre toți sfinții, doi erau mai elevați spiritual: Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Apostol Ioan. Printre martorii acestui miracol, a fost și Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, care este prăznuit pe 2 octombrie în Calendarul creștin-ortodox.
Martorii au descris că Acoperământul strălucea ”mai mult ca soarele”. Miracolul apariției Sfintei Fecioare Maria în Biserica din Vlaherne a fost considerat de Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine ca fiind deosebit de important și s-a hotărât să fie consemnat în Calendarul creștin sub denumirea Acoperământul Maicii Domnului.
* Tradiții, credințe și superstiții de Procoavă
Sărbătoarea era considerată una a femeilor. Fetele care nu prea aveau podoabă capilară se rugau Sfântului Procoavă, pentru a le acoperi capul cu păr bogat și frumos. Ele credeau că, în acest fel, vor deveni mai atrăgătoare pentru flăcăi și se vor mărita mai repede. Această credință s-a dezvoltat în sute de ani, făcându-se asocierea între acoperirea pământului cu brumă și acoperirea capului fetelor mari, respectiv îmbroboditul la nuntă, adică măritișul.
Părul lung era un însemn al puterii și Sfântul Procoavă se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dăruindu-le păr frumos și ajutându-le, astfel, să-și găsească ursitul mai repede.
Bătrânele de la sate povesteau nepoatelor că, dacă se tund în această zi, părul rămâne în legătură cu corpul. Din acest motiv, părul nu trebuie aruncat și nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece. El trebuia păstrat într-un loc tainic din casă.
În unele zone din țară, de Procoave, credincioșii țineau post, considerând că, astfel, vor fi protejați de boli, nu vor muri înecați sau de mari supărări.
În alte sate, printre tinerele fete, exista credința că, dacă se îmbodolesc în această zi ca pentru nuntă, vor avea parte de o căsnicie lungă și fericită.
Musafirii erau întâmpinați în această zi cu plăcinte de post, umplute cu mere sau cu dovleci.
În mai toate satele, de Procoave, vitele erau sunt stropite cu apă sfințită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.
Potrivit tradiției populare, după Acoperământul Maicii Domnului se poate începe pregătirea ogoarelor pentru sezonul rece, deoarece pământul va fi acoperit cu brumă.
