Participarea la un eveniment precum Topul Firmelor Nemțene, în care prezența politicienilor a fost ca și inexistentă ( cei care n-au venit aveau probabil motive ca să nu dea ochii cu “beneficiarii” muncii lor legislative, care mai au curajul de a concura locurile călduțe de muncă din administrație, împănate cu lipitori de afișe sau oameni pliabili pe toate dorințele șefilor, iar cei prezenți s-au simțit stingheri pentru că e greu să stai față în față cu cei care îți plătesc salariile și pe care tu încerci să-i convigi că fără tine nu se poate ) este reconfortantă, indiferent din ce postură o faci. Ca reporter, observi an de an, că pe lângă numele consacrate din Neamț apar firme noi, dinamice, care încearcă să creeze locuri de muncă și profit într-un mediu total ostil din punctul de vedere al facilităților și sprijinului oferit de autorități. Este reconfortant să vezi că oameni care plătesc impozite, crează locuri de muncă, se luptă să le mențină, au prilejul să stea în aceeași locație, să fie onorați ( nu atât cât merită) și aici este meritul Camerei de Comerț și Industrie Neamț și a conducerii acesteia. Președintele Mihai Apopii și echipa de organizare au ales locația perfectă – gazda de la BalaDor s-a ridicat la înățimea evenimentului – au adus invitati de marcă pentru a menține atmosfera – iar marea majoritate a participanților au fost mulțumiți.
Ca parte a celor care au primit un premiu pentru o clasare în primele trei locuri la o anumită categorie, sentimentul de apartenență la o comunitate este și mai reconfortant. Pentru că vorbim de o comunitate activă, care produce și nu așteaptă doar ziua viramentelor de la buget pentru salariul de bugetar în administrație sau Parlament. Ei sunt cei care virează la buget banii pentru aceste salarii deloc neglijabile, ca să nu le spunem nesimțite.
Valentin Bălănescu
PS : Mai multe despre acest eveniment, în ediția scrisă din Mesagerul de Neamț.
Un comentariu
La inceputul anilor ’90, unul dintre argumentele folosite pentru atragerea investitorilor externi, a fost costul redus al fortei de munca si existenta fortei de munca calificate. De atunci a inceput cel mare exod din istoria Romaniei si a Europei: peste 3 milioane de romani au luat drumul pribegiei.