Publicitatea profesionistă ajunge deseori, din păcate, subiect de șuetă animat de tot felul de neica-nimeni în domeniu, posesori de gură mare și iute furnizori de consultanță despre închipuirile lor. Pasul până la manipulare și dezinformare, susținut cu elemente speculative atrăgătoare, tinde să devină o rutină toxică din partea celor care perseverează în a impune publicului confuzii de proporții, în genul celei între fotbalul românesc și educația prin sport.
Meciurile de tenis de câmp de la Australian Open, transmise în direct pe Eurosport la ore grozav de matinale, dar reluate peste zi, conțin și două lecții exemplare. Pe lângă cea predată de Simona Halep, aflată în luptă cu ea însăși pentru a obține în sfârșit certificarea dată de câștigarea unui turneu de Mare Șlem, descoperim o lecție de profesionalism în gestionarea publicității. Spoturile din pauzele publicitare, pentru un produs ce poartă o marcă nemțeană arhicunoscută, au reușit o asociere puternică între puterea transmisă de Halep și puterea brandului în cauză. O aplicație de manual, cum se spune. Este, dacă vreți, mesajul potrivit, în locul potrivit, la momentul potrivit, adresându-se unui public, evident, potrivit. Orice comentarii colaterale legate de cotele de audiență, datorită orelor de difuzare, pălesc tocmai în fața acelei asocieri puternice.
Cine urmărește meciurile, știe deja despre ce brand este vorba. Pentru cine le-a scăpat, o provocare: un industriaș autentic s-a priceput să dea putere culorii și dă „Zertifikat”.
Indiscutabil, acest „plasament” de publicitate are costuri pe măsură. Numai că una e să aplaudăm eficiența cheltuirii banilor privați și altceva să ne minunăm de banii publici aruncați pe niște meciuri prăpădite, culmea!, tot de tenis de câmp, primite cu fală în refugiu la Piatra Neamț.
(Viorel COSMA)
