Nu știm dacă știți, dar noi (și-n special ăsta den dreapta) știm de ce nu merg treburile la telegondola de deasupra municipiului: n-are șăf. O nefericită boală l-o răpit pe cel cunoscut de noi (Odihnească-se în pace!) și … fără șăf, nu merge, frate! C-o auzit musiu dom cumătru ăsta, cum că, deja, e sete de șăfi la telegondolă, adică la firma care păstorește agregatu’, firmă care, o dat-o cotită când era vorba de dat bani, pe cale de consecință s-o dat defectă, a se ceti insolvenție. Din ce-mi zice cumătru din stânga, după ce o dat în cafeli, instituția de facem vorghire are un fel de șăf, numai că mnealui e pus ca să dea muștele afară sau să nu zice, dacă vine vreun control, că Perla e orfană. Evident că, virgulă, treaba asta nu poate să dureze, pentru că, jocurile de gleznă pentru un post de tăiat nutreț la mamifere sunt în facere. DE zici că unii se pregătesc de maratonul de la olimpiadă, unde dacă, virgulă, câștigi, ești asigurat viager.
Bun și cine o să fie? „Cum cine? Eu, zice ăsta den dreapta, că-s apolitic și apoi cine poate să vază treburile de sus fără elicopteri? A? “ I-am zis să steie calm, că dom premare (să trăiț’) are grijă. Că este cadre fleașcă de competențe, cu doftoratul luat în tratarea filoxerei la gândacul auriu cu tracțiune pe fată, plus un buluc de referințe date la urechea internă, ca să nu mai povestim de fruntași politici, gata să deie cu statutul partidului de cernoziom pentru propășirea urbei și-a patriei cinstire, amin.
Cumătru den stânga, mai filozof în exerciț, zice: „Bun, bun, ar vrea mnealui dom premare, numai că are niște mici probleme. Una ar fi că nu-i treaba lui, soțietatea este într-o cocoșabilă insolvență și până la ieșirea din beteșug, legea zice că trebe un administrator, pe care-l numește o instanță, că nu degeaba-i zice judiciar.“
Așa că, dacă apasă legea supt birău și scoate cu penseta un competent cu carnet de partid, înseamnă că are un interes. Ori treaba asta nu-i chiar cușheră, că domnia sa ar face mai bine să-i cerceteze intim pe cei ce o făcut creditoiu și-o împovărat visteria târgului, că acuma se dau bani cu găleata îndărăt și din gondolă picură ca din altă găleată … uitată pe un colț de etajerăăă (citat din Mirabela Dauer). Pe cale de urmare, deci consecutiv, pe motiv de neperformanță, mnealor ar trebui să aducă banu gros, să-și ambaleze măgăoaia și să facă ce știu cu ea, că nu-i de mare folos.
Însă, realitatea pare a fi un deja vu, la modul că se dorește o tergiversare aidoma unei ciorbe lungi până la genunche, un fel de insolvență istorică, în care cel ce trebe ia o simbrie, hai să zicem mișteaux, adică instituția se transformă în parcare pentru „oamenii noștri“, fără să facă performanță, pentru că nimeni nu cere. Singura zbârnă, pe cartea de vizită o să scrie supt nume, ma-na-ger.
Un comentariu
Bani aruncati pe fereastra. Daca imi amintesc bine, profesorul Constantin Savinescu, fie-i tarana usoara, inainte de demararea lucrarilor la aceasta investitie, a batut pe la usile decidentilor locali cu un memoriu prin care proba eroarea amplasarii pistei de schi pe acel versant al Cozlei…