Bunavestire este prăznuită de Biserica Creștin-Ortodoxă pe 25 martie. Popular Blagoveștenia, este praznicul în amintirea zilei în care Sfânta Fecioară Maria a fost vizitată de Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a transmis că va naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Bunavestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data de 25 martie s-a generalizat, probabil după ce sărbătoarea Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V-lea d.H.
Bunavestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica Creștin-Ortodoxă acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.
Mai peste tot prin țară, se credea că este o sărbătoare tot atât de mare ca și Paștele, pentru că, dacă nu ar fi Bunavestire, nu ar fi nici Paștele. Se spunea că păcatul celui care lucrează astăzi este așa de mare, încât ”numai dacă face mămăligă și o dă la pești, aceștia nu o mănâncă”. ”Iar de ia mălai și îl presară pe ramurile unui pom, aceștia nu mai rodesc și chiar se usucă, dacă presară făină râșnită astăzi”.
Prin multe zone, oamenii spuneau că vremea din ziua de Bunavestire se va repeta și în ziua de Paște. Se credea că, începând din această zi, vremea va fi bună. Ciobanii se suiau pe un stog de fân și amenințau cu toporul iarna, ca să fugă, să poată scoate turmele la păscut.
Tot în dimineața acestei zile, femeile făceau foc în fața ușilor și puneau alături pâine și sare, precum și o cofă cu apă, ca să se încălzească îngerii, după care pâinea și sarea le dădeau de pomană.
În unele sate, femeile strângeau în această zi zăpadă, crezând că apa rezultată este bună de leac pentru durerile de cap și cele ale articulațiilor. Bolnavul se spăla cu această apă și postea trei miercuri, respectiv miercurea întâia din Postul Paștelui, când se crede că se împrăștie ielele, apoi miercurea întâia după Paște și, în fine, miercurea întâia după Duminica Mare sau Rusalii. De aici datina să se bea apă cu o frunză de brusture, în semn că a dat căldura primăverii.
În seara de ajun a zilei de Blagoveștenii și dimineața, o femeie din familie aprindea o pânză și afuma cu ea casa și acareturile, ”ca să nu se încuibeze șerpii în ele”. Unele femei aprindeau în acest scop cârpele folosite la spălatul vaselor la intrarea în Postul Paștelui, cârpe care mai erau păstrate în casă și pentru a fi afumați copiii împotriva spaimei. Tot acum se scoteau vitele din grajduri și erau lăsate la soare, spre a fi sănătoase tot anul. De la unele case se scotea la aer și hainele, cojoacele și alte straie, să se curețe de mirosurile iernii, după care se așezau bine, să nu mucezească.
Prin unele zone, se scoteau din nou stupii, ca și la Alexii, dar nu înainte ca un copil în pielea goală, să umble în jurul lor cu o lumânare rămasă de la Paștele trecut, pentru a le merge bine. În zorii zilei, se înconjura casa cu tămâie aprinsă, să nu se apropie șerpii de ea. Se mai făceau și focuri prin livezi, tot ca la Alexii, dar mai rar, pentru ca pomii să rodească
* Superstiții de Bagloveștenie
Se spunea că ziua este atât de sfântă, încât ”puiul ieșit din ou astăzi nu este bun de nimic”. Nici ouăle făcute în această zi de găini, rațe sau gâște nu erau bune de pus la clocit, pentru că nu ieșeau din ele pui normali, chiar puteau să iasă niște ”monștri”, adică pui cu două capete.
Din același motiv, nu erau duse vacile la montă, pentru că vițeii vor fi ”calici”. Deși recomandările spun că în această zi începe semănatul porumbului, unii consideră că nu vor avea spor la treabă și amână această activitate pentru a doua zi; se ia, totuși, o balegă și se lipește de coșarul cu păpușoi, pentru ca el să fie spornic peste an.
Femeile nu trebuiau să înșire mărgele pe apă, să-și împletească părul sau să se spele, deoarece exista credința că, încălcând datina, șerpii vor veni și li se vor înfășura pe mâini sau peste cap și le vor mușca.
Alte motive pentru care femeile țineau ziua erau ca să fie curate la față sau să nu li se calicească pruncii.
În unele sate, exista obiceiul ca toți cei din casă să își spele trupul cu apă din zăpadă, ca măsură de protecție împotriva puricilor. Se mai credea că, începând cu această zi, vin berzele și rândunelele. Cine vede numai o rândunică, acela va fi mai mult singur peste vară, iar de vede mai multe deodată nu trebuie să ducă grijă de prieteni.
Unii, mai creduli, ziceau că, peste iarnă, cucul a fost uliu, iar pe 25 martie se preface din nou în cuc. Din această cauză, oamenii considerau ziua de Blagoveștenie și ca zi a cucului. Ca să nu-i prindă cântatul cucului nepregătiți, oamenii îngrijeau din timp ca ziua aceasta să-i găsească având ceva bani în pungă sau în buzunar, să fie mâncăi și veseli. În caz contrar, se credea că vor trăi tot anul în lipsuri, vor fi flămânzi și triști.
* Ziua cucului
Ziua se mai numește și ”Ziua cucului”, pentru că, în această zi, se spunea că se dezleagă limba cucului, el începând din nou să cânte. Și o face fie până la Sânziene (24 iunie), fie până la Sânpetru (29 iunie). Unii ziceau că, de Sânpetru, cucul se îneacă cu orez și amuțește ori s-ar transforma în uliu. Cântecul lui din ziua de Bagloveștenie are, însă, o dublă semnificație: vestește, pe de o parte, revenirea lui la forma inițială, de pasăre cântătoare, iar, pe de alta, vestește sosirea primăverii.
Fetele aflate la vârsta căsătoriei ascultau cântecul cucului, pentru a afla peste câți ani se vor mărita, după câte sunete caracteristice scoate pasărea.
Unii, ca să le meargă bine peste an, credeau că trebuie să întâmpine cântecul cucului îmbrăcați în haine curate și având asupra lor bani sau boabe de porumb.
Cei mai prăpăstioși ziceau că, dacă pasărea cânta prima dată în spatele sau în stânga celui care îl aude, acestuia îi va merge rău. Și îi va merge bine, dacă îi cântă în față sau în dreapta.
