Una dintre lansările notabile de carte de la Târgul ”Libris”, la care autorul nu va fi prezent din motive obiective, este cea a volumului de versuri ”Negustorul de aripi”, al lui Teodor Sandu. Polițist cu ani mulți de judiciar în spate, detașat în ultima vreme la București, la Direcția de Permise și Înmatriculări, Teodor Sandu surprinde, din nou, prin finețea observației și acurateațea cu care transmite mesajul poetic.
Fostul său profesor, poetul Adrian Alui Gheorghe, notează: ”Teodor Sandu scrie o poezie a stărilor reflexiv-contemplative, cuvintele sublimează afecte, e un spectacol al sinelui care se petrece de la text la text. Multe texte sunt concluzii jurnaliere cu acea încărcătură de trăire care nu se lasă răpită de ameţitoarea trecere a clipei, de asta versul e ca o zgîrietură pe retina memoriei. Observator atent şi empatic al lumii ce se perindă dinspre niciunde spre nicăieri, Teodor Sandu încearcă să dea un sens incoerenţelor existenţei: «cred că/ cel mai bine ar trebui/ să fim două pisici verzi cu pete albe/ și negre/ să discutăm tot timpul artistic/ despre culoarea oamenilor/ și să schimbăm metafizic/ replici miorlăite/ pe toate rețelele de socializare/ și să ne desfătăm cu imagini de carne crudă …». Expresia clasică ”eu sunt altul” are la Teodor Sandu şi înţelesul de ”lumea sunt eu”, o stare de alteritate subiectivă, dar cu atât mai poetică”.
Din actualul volum, am ales nu poemul care dă titlul cărții, ci un altul, cu nimic mai prejos:
ți-am promis
ți-am promis că o să mor
într-o bună zi
dimineața
după răsăritul soarelui
aici pe marginea străzii de la capătul podului
luat de ape
unde te-am sărutat prima dată
până ce mi s-au năruit picioarele
pentru a fi sigur că
așteptându-te
tu o să vii de fiecare dată
când mi se va face dor de tine
…………………………………………………
…………………………………………………
și-ți
mai promit că
atât cât eternitatea
va mai avea
în fiecare zi
câte o oră în plus
după același răsărit al soarelui
eu
am să fiu tot acolo
pe aceeași stradă de la capătul podului
acela de peste toate apele lumii
unde te-am sărutat prima dată
și
mă voi sprijini cu toată existența mea stingheră
de pământul
pietruit cu pașii noștri
pentru a uni
prima dată
cu ultima oară…