Societatea Publiserv SA, unde acționar de bază este municipiul Piatra Neamț, a fost înființată în 19 ianuarie 1997, avându-l ca naș pe Ion Rotaru. Ca orice naș, acesta a înzestrat nou-născutul cu ce a putut, inclusiv cu o stație de asfalt adusă din Ucraina, plus mai multe terenuri, sedii și alte spații. Pornită în ideea de a oferi municipiului și locuitorilor acestuia servicii mai ieftine decât ale unor firme private, Publiserv a ajuns în ultimii ani să țină prima pagină a presei. Dincolo de serviciile prestate, percepția generală este că, la Publiserv, se pompează banii orașului, fără să-și fi făcut cineva vreun plan pe termen lung de retehnologizare a societății în folosul acesteia și al orașului, nu în folosul unor persoane sau grupuri de interese. Din contră, senzația care persistă este că multă lume s-ar bucura să pună mâna pe spațiile societății și pe portofoliul de comenzi sigure care vin de la Primărie. Se vorbește chiar despre firme private care au căpușat Publiserv și acum stau la pândă, să-i ia locul.
În acest moment, Publiserv, trecut prin experiența managerului Valentin Ciobanu, pare să nu se simtă foarte bine, iar plata oalelor sparte și acoperirea greșelilor de management pare să cadă în sarcina noului manager, Gheorghe Triboi, căruia i-ar trebui vreo duzină de contabili pentru a se repara ce au stricat alții, înaintea lui.
* Probleme care vin din trecutul mai îndepărtat
Problemele la Publiserv vin din trecut, asta este foarte clar. Totuși, nici deciziile manageriale luate în timpul lui Valentin Ciobanu nu au fost foarte fericite. Exemple ar fi, cu nemiluita din prima categorie și destule din a doua.
Am scris despre împrumutul pentru ieșirea din insolvență, luat de la o instituție nebancară, cu o dobândă uriașă, bani care au ajuns, în mare măsură, în conturile lichidatorului judiciar. Am scris despre primele încasate de echipa de conducere după ce Adrian Niță, acum purtător de cuvânt la Prefectură și la PSD Piatra Neamț, un apropiat de șefii PSD Neamț, a fost parașutat ca director la Publiserv. După ce a trimis oameni în concediu fără plată și a forțat mâna Primăriei să dea bani, a doua zi s-au acordat prime substanțiale conducerii, de exemplu 15.000 de lei pentru manager. Nemaivorbind de banii dați la final de an, pentru îndeplinirea obiectivelor manageriale și a criteriilor de performanță, bani care au mers până la echivalentul a 12 salarii lunar. Același Adrian Niță, de exemplu, a beneficiat de 4 astfel de bonificații/ salarii, pentru simplul motiv că a fost trimis director în luna septembrie.
Tot din trecut și probabil acum se caută soluții vine și gaura de aproximativ 100.000 de lei, depistată în registrul de casă al societății. Cum a reușit o persoană, care, pare-se, n-ar mai fi acum în țară, care se ocupa și de resurse umane, și de caserie, și de concedierea personalului, să facă dispăruți atâția bani la o societate plină de auditori interni și externi, fără să se prindă conducerea executivă, consiliul de administrație, AGA etc. este greu de înțeles. După cum este greu de înțeles cum o parte din cele constatate de Finanțe sau Curtea de Conturi, bani care ar fi trebuit recuperați, au rămas undeva în sarcina societății, pentru că datoriile s-au prescris și, de exemplu, doamna Corneliea Tudorancea nu mai are grija celor 1.500 de lei pe care ar fi trebuit să-i justifice lunar. S-a scris, de asemenea, despre achizițiile cu totul păguboase, făcute de la o firmă a familiei Panaite, acea familie care a dat județului un primar la Dragomirești, un prefect – acum fost – și un viitor candidat la funcția de primar al Pietrei, toate într-o singură persoană fizică.
* Probleme care vin din trecutul mai apropiat
Cam de pe vremea lui Adrian Ciobanu. Acesta are meritul de a fi rupt, direct sau prin interpuși, niște lanțuri de iubire de la Publiserv, însă, din dorința de a sări peste niște etape sau de a servi diverse grupuri de interese, a luat o serie de decizii cel puțin discutabile.
În primul rând, a fost politica de personal. Se vorbește despre venirea unor oameni, aparent foarte bine pregătiți, care nici în acest moment nu au atribuții foarte clare și doar îngroașă personalul TESA, deja prea numeros. De ce au fost aduși, pe ce criterii și la cererea cui sunt întrebări legitime pe care ar trebui să și le pună cei din AGA, dacă-i interesează, cei din Consiliul de Administrație, dacă știu despre ce este vorba, și, eventual, managerul în exercițiu.
Nu poate fi ocolită politica de achiziții. După ce, pe bună dreptate, a fost prezentată public măgăria cu achiziția utilajelor care nu puteau fi folosite, s-a trecut în altă extremă, achiziția de utilaje noi și scumpe. Așa s-au luat două camioane noi, al căror cost final este pe la vreo 400.000 Euro. Prețul de achiziție e, de fapt, 270.000, dar diferența vine din cheltuielile cu dobânzile și asigurările, care nu pot fi controlate în niciun fel. În prezent, rata lunară pentru leasing-ul celor două vehicule este de 30.000, iar, împărțind suma la numărul zilelor lucrătoare dintr-o lună, se ajunge la cheltuieli directe de 1.500 lei/zi, adică 750 lei/ mașină. La asta se adaugă, desigur, perfect normal, salariul șoferului, motorina, alte cheltuieli specifice, amortizarea, etc.
Un camion similar poate fi închiriat cu 500 lei/zi, cu tot cu șofer și cu combustibilul drept singură grijă. Dezavantajul aici ar fi că, după 5 ani, nu devii proprietarul unei mașini deja obosite.
Indiferent de discuțiile privind necesitatea unei asemenea achiziții, un lucru e sigur: la câți angajați are și la măririle din zona personalului TESA, la portofoliul de comenzi, Publiserv cu greu își putea permite asemenea camioane. Mai degrabă nu.
Cu doar jumătate din suma antamată pentru cele două vehicule, se putea face o dotare decentă, avizată de specialiști, cu utilaje aduse din afară, la mâna a doua, dar cu garanție și fără comisioane suplimentare, care să acopere și alte necesități ale societății. Sau se puteau accesa linii de finanțare pe programe de dotare, care ar fi rezolvat problema. Sigur, condiția ar fi fost să caute cineva și să persevereze.
Fără să confime valabilitatea datelor pe baza cărora am realizat acest material, actualul manager al societății a dat un răspuns care confirmă informațiile noastre: ”Situația noastră financiară nu este una ușoară, niciodată nu a fost în istoria societății, iar dacă au fost erori la nivelul deciziei, vom încerca să le îndreptăm. Nu se pune problema de a discuta despre extreme, insolvență sau faliment, dar nici nu ne putem culca pe o ureche și să așteptăm să pice soluțiile din cer. Este greu cu plata ratelor. Vom vedea ce economii putem face la nivelul personalului indirect productiv. Cine nu-și găsește locul și nu-și justifică banii luați va pleca, dar aici trebuie să luăm decizii împreună cu toți factorii responsabili. Va trebui să evităm deciziile luate în viteză, care să nu fie fezabile pe termen lung. Sunt sigur că ne vom descurca, mai ales dacă va continua colaborarea bună cu Primăria”, ne-a declarat Gheorghe Triboi.
* Probleme dintotdeauna
La Publiserv există și probleme de fond, care nu se știe dacă au fost rezolvate până-n prezent. Mai degrabă nu.
Există un circuit care funcționa poate mai funcționează și-n ziua de azi -, care putea ascunde în documente câteva mii de tone de asfalt. Unii ar fi înclinați să protesteze, spunând că e o cantitate imensă. Am spune că nu-i așa greu de crezut.
La un moment dat, s-a constatat că, din camioanele care aduceau agregate la lucrări, lipseau 4-5 tone. De asemenea, era greu de pus cap la cap cantitatea de materiale care intrau în producerea asfaltului cu cantitatea rezultată la stație și cu cea folosită la lucrări sau vândută. Gurile rele vorbesc că, atunci când se cumpăra asfalt, mașinile plecau cu 2-3 tone în plus. Poate ca să compenseze prețul mai mare de la Publiserv, față de cel al altor producători. La fel când se pleca la lucrările proprii. Cert este că lanțul format de cei de la stația de asfalt, condusă de Vasile Chirilă, care trecea prin zona celor care făceau consumurile și ajungea la execuție, în zona condusă de Augustin Corfu a funcționat foarte bine până la venirea unei doamne aduse de Valentin Ciobanu, care mai lucrase și înainte la Publiserv. Care doamnă a refuzat să mai accepte situații care nu corespundeau cu realitatea lucrărilor din teren. Și așa se ajunge la o problemă gravă, care ar trebui să-i dea de gândit și primarului, evident dacă vrea s-o rezolve.
Este vorba de modul cum corespund lucrările executate de Publiserv în teren cu facturile trimise Primăriei. Nu e niciun secret că au fost momente când Publiserv executa lucrarea, făcea și măsurătoarea, iar cei din primărie acceptau fără discuții situația de lucrări și factura. Mai ales dacă era ordin de la stăpânire sau dacă directorul era ”de-al nostru”, de încredere, și mai avea de acoperit și alte nevoi, pe la alții sau pe la partid. Dacă s-ar fi controlat asta, dacă Primăria ar fi fost minim riguroasă la recepțiile lucrărilor, dacă ar fi existat oameni care să verifice fiecare camion cu agregate și fiecare mașină cu bitum, probabil că n-ar mai fi dispărut 100.000 de lei din casă. Și nici n-ar mai fi fost dezmembrată și scoasă pe bucăți din firmă o mașină de marcat, cumpărată cu 80.000 de euro pe când era director celebrul Paul Vătăjelu.
Dacă angajații Primăriei ar fi recepționat cu adevărat lucrările, dacă și-ar fi făcut treaba și cei de la controlul intern, cu greu ar mai fi putut un responsabil cu circulația să jongleze cu sute de kilograme de vopsea, care a ajuns pe drumuri din județ sau în afara județului, aplicată sâmbăta, cu utilaje de la Publiserv.
* Minciuna din buget
Poate cea mai gravă problemă vine din modul cum a fost făcut bugetul pentru 2018. Au fost prognozate venituri totale de 15.086.000 lei, în condițiile unei cifre de afaceri – practic, dată de comenzile reale ale primăriei – de doar 11.151.000 lei! Se observă cam 4 milioane de lei care nu prea bat și care, probabil, acum dau bătăi de cap conducerii. Ca să se ajungă la 15 milioane, s-a prins în buget o ”producție în curs de execuție” de 3.820.000 lei, greu de găsit în teren și greu de cuantificat cumva. De ce a fost nevoie de acest artificiu?
O explicație de la un specialist spune așa: ”Un buget mărit în acest fel permite justificarea unor posibile achiziții și mărirea salariilor, fără să-ți bați prea mullt capul. Probelemele apar spre sfârșitul anului, când te trezești că ești în gaură și, deși ai realizat cifra de afaceri, ești pe minus. Așa că trebuie să mergi mai departe și în anul următor, dacă nu cumva încerci să vezi care a fost scopul unei asemenea manevre și să-i tragi la răspundere pe cei care au făcut-o!”.
La 30 septembrie, față de prognoza din buget pentru această dată, Publiserv avea doar 75% grad de realizare! Din cifra de afaceri prognozată pentru tot anul, mai trebuie facturate lucrări de peste 2,4 milioane lei. Totalul cheltuielilor depășește binișor prognoza: capitolul datorii la furnizori vorbește de peste 1,5 milioane lei, sumă nu foarte mare, dar nici mică, în condițiile în care producție nu prea se mai face și, pe piața lucrărilor de la primărie, există și concurență acerbă.
Tot la 30 septembrie, la capitolul salarii, cheltuielile deja făcute erau de peste 95%, în condițiile în care mai sunt trei luni de plătit. Sunt aspecte asupra cărora vom reveni, pentru că și aici este vorba de decizii manageriale care pot fi considerate greșite. Care vor fi decontate, cum spuneam, de actuala conducere.
Valentin BĂLĂNESCU
