Un spital județean de urgență ar trebui să fie un reper. Vrând-nevrând, el este o carte de vizită, care poate – sau nu – să ofere certificatul de membru în lumea civilizată. Din 1996 încoace, toți cei care au condus județul s-au bătut cu pumnii în piept când a venit vorba de sănătate și de Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț. Nu a existat campanie electorală în care să nu fie făcute promisiuni faraonice despre investiții, spitale noi, condiții ultra-mega-zbenga pentru tot poporul plătitor de contribuții la sănătate și posibilitatea de a trata orice la Piatra Neamț. Ni s-au vânturat povești despre un spital nou la ieșirea spre Roman, despre o clinică de oncologie pe Cârloman, despre un spital nou în curtea spitalului – venit tot pe filiera APEL – și, mai nou, o clinică de oncologie cu ciclotron de tip PSD. Plus o modernizare radicală la UPU, necesară și dorită de toată lumea, dar împotmolită, ca de obicei, în perioada ultimelor interimate de la Spital.
Realitatea este alta și e cruntă. Dând deoparte oamenii care își fac treaba cu devotament – de multe ori doar cu devotament, fiindcă dotările sunt mult sub nevoi – Spitalul Județean a devenit un ghem al intereselor de tot felul, pentru politicieni, pentru cei care-l conduc, pentru cei care se ocupă cu aprovizionarea, pentru cei care, din umbră, girează investițiile. Iar o mână de șmecheri au transformat părți din spital în SRL-uri speciale, în care baza materială a instituției e folosită în interes propriu. Exact de la acești șmecheri – care au ceva în comun cu măcelarii: halatul alb – pornesc toate nenorocirile. În acest sistem, singurii care pierd sunt pacienții. Ceilalți funcționează doar win-win. Adică salarii, șpăgi, plus onorarii la cabinet. Avantaj serviciu e că, la Piatra Neamț, singurele care simt creșterea economică sunt firmele de pompe funebre. Materie primă – din belșug.
* Impotența de a administra
De ani buni, Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț dă impresia unui loc în care fiecare face ce vrea. Unde nimeni nu răspunde dacă face vreo greșeală, fie ea administrativă, fie medicală, fie, de ce nu, umană. Dacă se află despre greșeală, singura grijă e ca mușamalizarea să fie făcută cât mai profesionist.
În privința greșelilor medicale – care, într-o țară funcțională, nu defectă, se numește malpraxis și se tratează ca atare -, la noi, Colegiul Medicilor s-a dovedit un Cerber bine instruit, care nu-l are pe Măria Sa Pacientul nici măcar în declarații. Atitudinea Colegiului este să trateze medicul ca pe un mic dumnezeu, chiar dacă la picioare are un morman de greșeli. Și, spre deosebire de cofetărie, unde erorile se pot îmbrăca în frișcă sau ciocolată, în Medicină erorile, de regulă, se îmbracă în pansamente sau, în ultimă instanță, în giulgiu.
Sigur, explicații se pot găsi, unele perfect valabile. Doctorii sunt și ei oameni, au program infernal, se adună oboseala, sunt supraaglomerați, n-au dotări, n-au medicamente… Problema este, însă, cu cei care nu au nicio treabă cu meseria și abia aici ar trebui să intervină forul profesional, măcar ca mijloc de autoapărare, dacă nu de protejare a ”materiei prime”.
Cazul lui Alexandru Băiașu, ajuns în Belgia pentru operație după ce a suferit arsuri profunde în explozia de la Piatra Neamț, arată cam toate hibele din sistem. Tânărul a fost ținut câteva ore în Piatra Neamț, deși toată lumea spunea că trebuie să ajungă într-o clinică specializată. Bâlbâielile au fost patetice – ba s-a vorbit cu ministrul Sănătății, ba s-a vorbit cu Raed Arafat – și cert e un singur lucru: a fost o bulibășeală generală și generalizată. O cauză este și bicefalismul din conducerea spitalului: lângă managerul care dădea telefoane după telefoane stătea acest factotum Bărbuleț Tărăntuș, din partea conducerii politice. Deși, toată lumea știe, în situații de criză esențial e ca decizia să fie într-un singur loc. Și, la fel știe toată lumea, decât să te-ajute cineva, mai bine nu te-ncurcă.
Acum, la o săptămână distanță de explozia care l-a ars pe Alexandru, se știe sigur că acesta a ajuns în Belgia nu doar cu arsuri, ci și cu două infecții nosocomiale, Acinetobacter şi Klebsiella. Nu se știe, dar se verifică acum, într-un control oficial inexistent și neoficial recunoscut de toată lumea, dacă nosocomialele au fost luate la pachet de la Piatra Neamț, la pachet de la Iași sau una de la Piatra, una de la Iași. Un detaliu care poate părea insignifiant acum, când mult mai importantă este salvarea lui Alexandru. Totuși, problemele grave de la spitalul județean stau și în detalii. Și nimeni nu s-a obosit să ia atitudine în privința asta. Probabil este mult mai importantă o șușanea de genul Galei Ambasadorilor Nemțeni, deși, la rigoare vorbind, Alexandru Gabriel Băiașu este, în prezent, un ambasador al neputinței locale și naționale. Și centenare.
* Rușinea numită ”Cazul Sechel”
Se face imediat un an de când Geanina Sechel a murit cu zile în Spitalul Județean, după ce a stat câteva ore cu puls 212, în vreme ce ginecologul Cosmin Rugină așteapta cardiologul Lucia Chetreanu, care a dat tratament prin telefon! Nici în ziua de azi nimeni nu ne-a spus dacă Lucia Chetreanu era în spital, dacă avea cu adevărat vreo intervenție la UPU, dacă-și făcea manichiura sau se coafa sau dacă, din primul moment, a început mușamalizarea. Abia pe 10 octombrie, după 10 luni, soțul Geaninei Sechel a primit o adresă de la DSP Neamț, în care i s-a adus la cunoștință că… trebuie să pregătească bani pentru expertize. Asta după ce, cu sfântă nesimțire, expertiza medico-legală de la Iași a fost ținută la sertar vreo șase-șapte luni, din motive necunoascute. Abia acum aflăm că, pentru expertiza cardiologică, patru specialiști ”s-au recuzat, pe rând, de la analiza cazului și întocmirea raportului”. Adică o nouă tergiversare. Nemaivorbind că expertizele costă și bun de plată este cel care vrea să afle de ce i-a murit soția în mâinile medicilor. Și nu costă decât vreo 6.000 de lei, cât o lună proastă de consultații la cabinetul privat. Sau o gravidă jumătate, tot la cabinetul privat.
Acesta este Spitalul Județean Neamț. Cu politicieni și politruci care-l împing, încet și sigur, pe marginea prăpastiei. Cu planuri faraonice și contracte dodoloațe, cu bani mulți pe hârtie, dar fără aspirine, seringi și spirt, fără lenjerie curată și mâncare decentă. Cu mult interes în a obține funcții, pentru ei și pentru ai lor, cu multă preocupare în a înlătura rivalii, a schimba șefi de secții, a da paturi, a lua paturi în funcție de interese. Cazul sălilor de operații arată cât de penală este toată activitatea din zonă, că nici măcar când există bani nu se poate construi ceva. Din cauza prostiei și a încrengăturilor. Din cauza unora, malefici până-n măduva oaselor, care, fără se se mai ascundă, vin și dau ordine, se laudă cu legături în masonerie, justiție, servicii, politică etc.
Nu se mai pune problema unor vinovați sau nevinovați la Spitalul Județean. Pentru că toți cei care știu ce se întâmplă și tac devin complici. Inclusiv la faptul că, acum, spitalul de la Piatra Neamț e mai mult unul de tranzit spre Iași, Târgu Mureș sau, mai rău, Bacău ori, azi-mâine, Târgu Neamț. (Valentin BĂLĂNESCU)
Model de minciună electorală: Minciuna cu spitalul oncologic și de arși are picioare… rupte
O poveste seducătoare de prin 2012, îmbrăcată în haine de proiect nemaivăzut pe altarul sănătății publice din Neamț și Piatra Neamț, avea să se dovdească a fi o minciună sinistră, de proporții. Se întâmpla înainte de alegerile locale, când combinația politică numită APEL amețea lumea cu un spital pentru bolnavii de cancer, cu aproximativ 350 paturi, ce urma să se ridice imediat, dar imediat!, undeva mai sus de Cimitirul Eternitatea, pe Cârloman, cam pe lângă o linie electrică de înaltă tensiune. Se vorbea de o investiție de 100 milioane euro, în parteneriat public-privat, cu investitori italieni. Obiectivul avea și nume oficial: Spitalul Specializat de Excelență ”Ștefan cel Mare”. În declarații, Ștefan cel Tare al vremurilor, primarul de Piatra, chiar plusa fără ezitare: ”Va fi un spital oncologic și de arși cum nu mai există în România. Este o investiție majoră, iar Primăria Piatra Neamț nu poate decât să susțină acest proiect atât de important”.
Astăzi pare cu totul neverosimil câți se bucurau în avans de locurile de muncă anunțate, potrivit planului investitorilor italieni: peste 700, din care 400-450 sigur pentru persoane specializate în domeniul sanitar! Anunțată a fi un proiect anvangardist, clădirea urma să aibă demisol, parter și patru etaje. Iată ce consemna, de exemplu, Ziarul de Roman: ”La demisol va funcționa secția de diagnosticare pe bază de imagini, cu echipamente de ultimă generație, precum și metode de diagnosticare prin medicină nucleară. La parter va fi ambulatoriul, iar la etajele unu și doi vor fi saloane pentru bolnavi, cu o capacitate totală de 100 de locuri pe fiecare etaj. Alte 100 de saloane vor fi amenajate la etajul al treilea al clădirii, acolo unde va fi oncologia pediatrică. La etajul patru va funcționa un bloc operator, dar și o secție de chirurgie plastică și o secție pentru arși. Conform planurilor de construcție, spitalul va avea amenajat un heliport, o parcare spațioasă și multe spații verzi pentru plimbare”.
Spitalul nu s-a făcut, exact cum au prezis câțiva oameni cu mintea acasă din Piatra Neamț și din țară. Orice aluzie la povestea tulburătoare cu Centrul de Excelență în Oncologie, care se va ridica imediat, dar imediat!, în curtea spitalului județean, este prematură, deși inevitabilă. (Viorel COSMA)
