Pe 25 martie, creștinii ortodocși sărbătoresc unul dintre marile praznice închinate Sfântului Arhanghel Gavriil. În Calendarul tradițional, acest praznic avea a doua zi o continuare, cel puțin la fel de importantă: Ziua Blagoveşnicului sau Gavril Blagoveşnicul, de fapt Soborul Arhanghelului Gavriil.
Se spunea că, în această zi, ”pământul este blagoslovit: înviază insectele şi creşte iarba, sosesc rândunelele şi cântă cucul”.
Este şi un moment încărcat de energii și forțe care dau tonul pentru tot restul anului, în funcție de cum serbezi ziua. Se spunea că, în această zi, să n-ai buzunarele goale, să nu fii flămând, nici supărat, să nu dormi când cântă cucul, căci rămâi somnoros toată vara.
Buna Vestire sau, popular, Blagoveștenia, termen slav, este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Este prima sărbătoare confirmată cu documente dintre sărbătorile Maicii Domnului. Este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre cele pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea.
* Tradiții de Gavril Blagoveșnicul sau Blagoveștenia țiganilor
Sărbătoarea este, de fapt, Soborul Arhanghelului Gavriil, prăznuită pe 26 martie, a doua zi după Buna Vestire. E o veche sărbătoare, păstrată la Ierusalim în cinstea ”arhistrategului şi voievodului cetelor îngereşti”.
Tradiția spunea despre Sfântul Arhanghel Gavriil că e unul din sfinţii care n-au fost de faţă la ”aşezarea sărbătorilor”, drept pentru care li s-au hărăzit altele, ”care să se ţină întru amintirea lor şi au ameninţat cu primejdii pe cei ce nu le vor ţine”. Chiar dacă în Calendarul creștin-ortodox, de Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil este menționat ”zi de post”, în Calendarul popular este dezlegare să se mănânce pește.
Ziua era sărbătorită în special de femei, nelucrându-se prin casă, drept mulțumire pentru Arhanghelul Gavriil, care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea mare. Femeile spuneau că, de Gavriil, trebuie să fie curate la față. Țineau sărbătoarea să nu li se calicească pruncii, iar vitele să nu fie atacate de animalele sălbatice. Era considerată o zi primejdioasă de tifos.
* Legenda zilei de Blagoveștenie
O legendă din vechime povestea că, într-un an, Paștele a căzut în ziua de Blagoveștenie. După cum este datina, s-a dus lumea la biserică unde s-a citit Liturghia Paștelui, însă despre Buna-Vestire nu s-a spus nimic. După ce au fost rostite rugăciunile Învierii, lumea aștepta să se facă ziuă, dar se aștepta în zadar, pentru că zorile nu mai apăreau.
Stând oamenii pe gânduri, și-au adus aminte că în ziua aceea nu este doar Paștele, ci și Buna-Vestire, pentru care nu au făcut slujbă.
Preotul a luat Slujba de la început și, cum au săvârșit și aceste rugăciuni, s-a ridicat întunericul, s-a înseninat și s-a făcut ziuă. Dar, spre marea lor mirare, oamenii văzură că nu este dimineață, ci soarele se află la amiază.
De atunci, se spune, Paștele nu mai cade niciodată deodată cu Buna-Vestire, ci mai apoi.
Se mai spune că Soarele este totdeauna supărat și doar de două ori pe an este vesel: la Blagoveștenie și la Paște, zile când este luminos și joacă de parcă ar fi trei sori. Prin unele sate, se mai credea că Soarele ar fi vesel și de Sânziene, pe 24 iunie.
* Credințe populare de Buna Vestire
Stuparii de altădată practicau un ritual de Blagoveștenie, ca albinele lor să facă miere multă, să devină rele, chiar să omoare albinele vecinilor și să le fure mierea. Lăsau roiul să iasă din stup printr-un gâtlej de lup, în ziua de Buna-Vestire.
Prin unele sate, Blagoveștenia era considerată o sărbătoare tot atât de mare ca Paștele. Oamenii ziceau că, dacă nu ar fi fost Bunavestire, nu ar fi nici Paștele. Păcatul celui care lucrează astăzi este așa de mare, încât dacă face mămăligă și o dă la pești, aceștia nu o mănâncă, iar de ia mălai și îl presară pe ramurile unui pom, aceștia nu mai rodesc și chiar se usucă.
Se spunea chiar că ziua este atât de sfântă, încât puiul ieșit din ou nu este bun de nimic. Nici ouăle făcute în această zi de găini, rațe sau gâște nu sunt bune de pus la clocit, pentru că nu ies din ele pui normali, chiar pot să iasă niște ”monștri”, pui cu două capete.
Se prezicea și vremea. Bătrânii spuneau că precum va fi vremea în ziua de Bunavestire, tot așa va fi și în ziua de Paște.
Deoarece se credea că, începând din această zi vremea, avea să fie bună, ciobanii se suiau pe un stog de fân și amenințau iarna cu toporul, să fugă, pentru că iarba era deja înverzită și puteau scoate turmele la păscut.
Tot în dimineața acestei zile, femeile făceau foc în fața ușilor și puneau alături pâine și sare, precum și o cofă cu apă, ”ca să se încălzească îngerii”, după care pâinea și sarea le dădeau de pomană.
În unele sate, femeile strângeau în această zi zăpadă, crezând că apa din această zăpadă este bună de leac pentru durerile de cap, dar și pentru cele ale articulațiilor.
Pentru a se însănătoși, bolnavul se spăla cu această apă și postea trei miercuri: miercurea întâia din Postul Paștelui, când se credea că se împrăștie ielele, apoi miercurea întâia după Paște și, în fine, miercurea întâia după Duminica Mare sau Rusalii.
* Hramul Bunei Vestiri în Neamț
- Schitul Horăicioara
În apropierea Mănăstirii Horaiţa, la câteva sute de metri, pe un drum în urcuş, se află Schitul Horăicioara sau Horaiţa Veche.
În anul 1480, arhimandritul Chiriac, la porunca Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, ridica, din lemn, prima biserică a acestui așezământ monahal, cu hramul ”Buna Vestire”. După mai bine de 400 de ani, la Schit, se construiește o biserică din piatră prin anul 1868. Astăzi, locul Sfintei Mese a bisericii de la 1480 este marcat de o lespede de piatră, așezată în anul 1937, cu cheltuiala soților Epifanie și Aglaia Curcut, din satul Mitocu Bălan, comuna Crăcăoani.
Aici se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Unul dintre miracolele ce i se atribuie acestei icoane este apariția izvorului din apropierea bisericii, considerat a avea apă tămăduitoare.
- Mănăstirea Durău
La Mănăstirea Durău se sărbătorește Hramul Bunavestire pe 25 martie. Biserica actuală a fost construită între anii 1832-1835, pe locul unei vechi biserici de lemn. Câțiva călugări de la Mănăstirile Neamț și Secu au fost cei care au pus temelia acestei mănăstiri, ajutați de schimonahia Safta Brâncoveanu și de trei negustori din Piatra Neamț. Mănăstirea Durău a fost ridicată pe locul unui vechi schit. Istoria locului descrie existența acestui schit de prin anul 1600, dar prima atestare documentară datează din 1779.
Biserica având hramul ”Buna Vestire” datează din 1835 și ascunde între zidurile sale o catapeteasmă deosebită, din lemn de tei, poleită cu aur, pictată la Constantinopol, în 1835. Cu lucrări de o mare desfășurare picturală, cu personaje şi elemente preluate din peisajul locului, din portul şi tipologia umană locală, parcă fără a mai respecta vechile canoane iconografice, Nicolae Tonitza şi ucenicii săi şi-au lăsat aici amprenta, spre admirația vizitatorilor.
Tot aici se află o raclă cu părticele de la Sfântul Pantelimon şi Sfântul Simeon de la Muntele Athos și Icoana Maicii Domnului, considerată Făcătoare de minuni.
- Mănăstirea Bisericani
Biserica voievodală a Mănăstirii Bisericani are Hramul Buna Vestire. Cu credință în suflet, sperăm că, și în acest an, Sfânta Liturghie va fi oficiată cu ocazia acestei sărbători deosebite, mai ales că Hramul Bunei Vestiri de la Mănăstirea Bisericani are o tradiţie de peste 500 de ani, de când Sfântul Cuvios Iosif a întemeiat această aşezare monahală, în jurul anului 1470.
Denumirea Bisericani se datorează vredniciei monahilor din secolele XIV-XV, când urmau modelul de rugăciune de la Sfântul Mormânt. Ucenicii Cuviosului Iosif slujeau şi se rugau fără întrerupere, veghind de două ori pe săptămână, în nopțile de miercuri spre joi şi sâmbătă spre duminică. Datorită acestui obicei, oamenii i-ar fi denumit ”bisericoși” sau ”bisericani”.
La începutul secolului al XVIII-lea, Mănăstirea Bisericani continua să rămână unul dintre cele mai importante așezăminte monahale din Moldova. Pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir, printre puţinele obiective consemnate pe valea Bistriței, figurează şi Mănăstirea Bisericani.
Sperăm că Mănăstirea Bisericani și biserica vor fi amintite și în viitor, mai ales că acele locuri binecuvântate nu și-au dezvăluit încă toate comorile spirituale.
