Postul Adormirii Maicii Domnului e unul dintre cele mai importante posturi pe care creștinii ortodocși trebuie să le țină de-a lungul anului, pregătindu-i pentru două praznice extrem de importante: Schimbarea la Față din 6 august și Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare marcată în calendar la 15 august. Se spune că acest post este ”rupt” din Postul Paștelui. În acest an, lăsata secului este pe 30 iulie, iar Postul Sântei Mării începe pe 31 iulie. Dezlegare la pește este doar la Probejenie sau Schimbarea la Față, praznic marcat în calendar pe 6 august.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este atât de important în lumea creștină, încât multe țări creștine au stabilit 15 august zi nelucrătoare, țări precum Germania, Austria, Franța, Italia, Belgia, Spania ș.a.
În primul mileniu de creștinism, durata acestui post era diferită de la țară la țară. Dacă cei din Antiohia obișnuiau să postească doar o zi, pe 6 august, creștinii din Ierusalim posteau vreme de opt zile. Alții obișnuiau să postească întreaga lună august, în vreme ce o parte posteau în luna septembrie.
Fixarea datei și a duratei Postului Sântei Mării s-a petrecut în veacul al XII-lea, în cadrul Sinodului din Constantinopol din anul 1166. Cu acest prilej, s-a hotărât ca postul să înceapă din 1 august și să ia sfârșit două săptămâni mai târziu, la 15 august, când Biserica Creștină prăznuiește Adormirea Sfintei Fecioare Maria.
* Credințe și superstiții în post
Printre credințele vechi populare din Neamț, una pare a fi mai răspândită printre bunicii și străbunicii care mai sunt în viață. Aceștia povestesc că ziua de luni este a Sfinților Voivozi, Arhanghelii Mihail și Gavriil. Lunea este bine să se postească, fiindcă, atunci când moare omul, vin Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care iau sufletul, cu blândețe, iar nu mânioși.
Se credea că femeile care nu au copii și postesc lunea vor rămâne grele. Pentru a rămâne însărcinate, femeile de altădată făceau lumânări, cât ele de înalte, și le aprindeau la icoana Maicii Domnului. Mergeau la mănăstiri și plăteau acatiste și liturghii. Înconjurau biserica și îngenuncheau sub Daruri, când trecea preotul cu ele prin biserică la Sfânta Liturghie. Țineau posturile, și cu deosebire Vinerile mari și zilele de luni de peste an.
Se spunea că, în zilele de post în care cad ouăle din cuibar, trebuie să scuipi în ele.
Cine vroia să scape de ploșnițe trebuia să văruiască sub Lună Nouă, în zile de post. Iar când dădea cu var, cel care văruia trebuia să mestece ceva, precum coji de pâine, mămăligă etc.
În zilele de post nu se umplea borș; spuneau babele din sat că femeii care face asta îi ies bube pe trup. Buboaiele se vindecau dacă, într-o zi de post, se lua apă neîncepută și se punea în ea piele de la un ciur părăsit, să mocnească. Iar apoi se spălau cu acea apă.
Coșul casei să nu se mătura în zilele de post, crezându-se că este pericol de incendiu.
