1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind începutul anului nou bisericesc. Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction, începând cu prima zi de toamnă, vine din Antichitate. După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii şi, în acelaşi timp, momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.
Pe tot parcursul anului bisericesc, cu cele trei mari perioade ale sale, stabilite de Sfinții Părinți Creștini, credincioşii pot retrăi intens viaţa lui Hristos. Perioada Triodului (de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica Paştilor), perioada Penticostarului (de la Duminica Paştilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor) și perioada Octoihului (ţine tot restul anului) reamintesc creștinilor viața lui Iisus Hristos și, mai ales, etapele și lecțiile spirituale pe care acesta le-a predat întregii omeniri.
De amintit și faptul că, la 1 septembrie, Biserica creștin-ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul. Datorită acestui sfânt afirmăm astăzi că ne aflăm în anul 2019 ”după Hristos”. El a propus numărarea anilor începând cu anul Întrupării Domnului.
* Sfinții trăitori între cer și pământ – Stâlpnicii
Tradiția sfinților trăitori pe stâlp are o vechime de aproape 2.000 de ani. Considerat inițiator al viețuirii pe stâlp, Sfântul Părinte Simion ”Stâlpnicul” (390-459 d.H.) este prăznuit la 1 septembrie. S-a născut într-o familie de păstori, dintr-un sat din Capadocia, la frontiera Siriei cu Cilicia. A ales din tinereţe drumul pustniciei extreme. A doua parte a vieţii, Sfântul şi-a petrecut-o pe un stâlp înălţat chiar de el. Acolo a vieţuit peste 37 de ani, în post şi rugăciune, fiind întâiul ”Părinte Stâlpnic”, tămăduitor şi îndrumător a mii de credincioşi. Suspendat între cer şi pământ, Sfântul Simion ”Stâplnicul” apare în zeci de poveşti ale românilor.
În calendarul creștin-ortodox sunt prăznuiți trei ”stâlpnici”, Cuviosul Daniil Stâlpnicul, Cuviosul Alipie Stâlpnicul și Simion Stâlpnicul, dar cu siguranță numărul sfinților necunoscuți care s-au nevoit în acest mod este cu mult mai mare. În Ghetsimani, există o mănăstire de acest fel, ce număra aproape 100 de coloane, pe care se nevoiau trăitori cu Dumnezeu.
Prin satele de altădată, se spunea că, de Stâlpnicul, vrăbiile fură pâine de prin gospodării și îi duc acestuia. De aceea, în ziua de Sfântul Simion, nu găsești nicio vrabie.
Unii țărani țineau ziua sfântului pentru ca pământul să le ”dea roadă bogată”.
Mulți credeau că, atunci când nu e serbată ziua, se pot produce cutremure și țineau ziua Stâlpnicului ca să nu li se dărâme casele din temelie.
Se ținea pentru ca oamenii să nu șchiopăteze sau să sufere de amețeli, iar femeile să fie ”ferite de boale femeiești” și, mai ales, să nu nască ființe supranaturale.
