Cu ocazia sărbătorii Nașterea Maicii Domnului, Mesagerul de Neamț urează tuturor celor care poartă numele Maria, Marin, Mari, Meri, Mărioara, Măriuța, Marița, Mara, Mariana, Marilena, Marina, Marinela, Marusia, Măriuca, Maricica, Mia, Mioara, Marian la mulți ani!
Începutul Anului bisericesc nu reprezintă doar o dată religioasă în istoria județului Neamț. Spiritul de sărbătoare duhovnicească este adus și de hramurile Mănăstirii Pângărați – 7 septembrie, când este praznicul Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați, de hramurile Mănăstirii Tazlău – 8 septembrie, la Nașterea Maicii Domnului, și la 9 septembrie, când este praznicul Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău. Amintim Mănăstirile Sihăstria, Dumbrăvele, Tărcuța, Schitul Icoana Veche și numeroasele biserici de mir, care își serbează hramul pe 8 septembrie, de sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului.
* Hram la Pângărați – 7 septembrie
În această zi, Mănăstirea Pângărați îmbracă straie spirituale de sărbătoare. Își serbează unii dintre ocrotitori, pe Sfinții Cuvioși Amfilohie și Simeon. După istoricul Nicolae Iorga, denumirea Pângăraţi provine de la un posibil călugăr Pangratie, care ”se pare, a fost un pustnic de demult, dând numele pârâului din apropiere”. Marele istoric spune că numele de Pângăraţi nu are ”nici un amestec unei idei de pângărire”.
Mănăstirea Pângărați își are începuturile în veacul al XV-lea. Tradiția locului amintește de anul 1460, când Cuviosul Simeon Sihastru, unul din sfetnicii lui Ștefan cel Mare, a construit aici prima biserica din lemn cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. În anul 1560, voievodul Alexandru Lăpușneanu transformă schitul în mănăstire și zidește o biserică de piatră, cu arhitectură unică, care a rezistat până astăzi. Mănăstirea Pângărați este legată de viața trăitorilor cu Hristos, Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie.
Sfântul Cuviosul Părintele nostru Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în 1487, în partea de nord a Moldovei. Viaţa monahală şi-a început-o de foarte tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa. La Pângărați a ajuns în anul 1508 și a fost ales stareț al obștii, cârmuind cu înțelepciune vreme de 56 de ani. În 1570, aflând de la Sfânta Treime ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace sufletul său în braţele Domnului nostru Iisus Hristos, la 7 septembrie, la şapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod.
Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit ca sfânt încă din viaţă, îndată după mutarea sa din trup, părinţii celor două mănăstiri, Moldoviţa şi Pângăraţi, îl prăznuiau anual la data săvârşirii sale.
Sfântul Cuviosul Părintele nostru Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Încă din tinereţe, şi-a arătat dragostea şi râvna pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. Când a fost hirotonit preot, Simeon a devenit primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit, până în 1508, ”Schitul lui Simeon”. Cuviosul Simeon era cunoscut că manifesta Darul vindecării și Darul Înaintevederii. Pentru aceea, veneau la chilia sa mulţi suferinzi şi se făceau sănătoşi cu rugăciunea lui. Veneau încă şi credincioşi din sate şi chiar dregători din sfatul ţării ca să ceară binecuvântare şi cuvânt de folos, căci era iscusit rugător şi povăţuitor de suflete. Domnitorul Ştefan cel Mare și Sfânt îl iubea şi, adeseori, îi cerea sfatul şi rugăciunea pentru el şi pentru ţară.
Sfinţenia Cuviosului Simeon a fost recunoscută şi după moarte. Moaștele sale au fost cinstite de Ştefan cel Mare și Sfânt.
* Hram la Tazlău
Pe 8 septembrie, Mănăstirea Tazlău își serbează hramul Nașterea Maicii Domnului, iar pe 9 septembrie își serbează alt ocrotitor, pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău. Așezământul monahal de la Tazlău apare menționat pentru prima dată într-un document din 30 octombrie 1458, când Ștefan cel Mare și Sfânt întărește hotarele braniștei Mănăstirii Tazlău. Între anii 1496 și 1497 are loc construcția bisericii de zid ”Nașterea Maicii Domnului” de la Tazlău, pe locul vechii biserici de lemn. Este considerată una dintre cele mai monumentale ctitorii ale voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Mesagerul de Neamț urează la mulți ani tuturor celor care poartă numele Ana, Anca, Anișoara, Anuța, Anita, Anica, Ana-Maria și Ioachim, cu ocazia sărbătorii Sf. şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana din 9 septembrie!
Pe aceste plaiuri binecuvântate au viețuit numeroși isihaști. Cel mai cunoscut oamenilor este Sfântul Cuvios Chiriac, prăznuit în calendarul creștin-ortodox pe 9 septembrie. A fost și este unul dintre marii sfinţi ai neamului românesc. S-a născut la începutul secolului al XVII-lea, într-o familie de credincioşi din satul Mesteacăn. De copil, fiind luat de părinţi la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a simţit că sufletul i se ”întraripează cu dumnezeiescul dor” și, din fragedă tinereţe, a intrat în obştea Mănăstirii Tazlău, unde a deprins viaţa monahală, apoi a primit îngerescul chip al călugăriei. Sfântul Chiriac a rămas cunoscut în spiritualitatea Tazlăului ca purtător al Darului rugăciunii curate, al Darului vindecării bolilor şi al Darului izgonirii demonilor. Era foarte căutat de călugări şi credincioşi, dornici să se împărtăşească din sfinţenia vieţii sale și să primească ajutor și vindecare de la Sfânta Treime.
Sufletul său a urcat la Domnul în jurul anului 1660, fiind înmormântat în pridvorul bisericii Mănăstirii Tazlău.
* Hram la Mănăstirea Sihăstria
În ziua praznicului Nașterea Maicii Domnului, Mănăstirea Sihăstria își serbează hramul, devenind centrul spiritual al plaiurilor nemțene. Ca orice așezământ spiritual cu vechime, Sihăstria a fost și ea ridicată de trăitori cu Dumnezeu. În tradiția locului, sunt amintiți sihaștrii Iosif, Partenie și Pavel, cu ucenicii lor, ca întemeietori ai mănăstirii. În anul 1655, şapte ieroschimonahi bătrâni cu metania la Mănăstirea Neamţ, ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, s-au sfătuit să întemeieze un schit de lemn în ”Poiana lui Aftănas”, în cinstea Maicii Domnului. Locul a fost ales după legile străvechi: priveghere de toată noaptea şi post. Au pus icoana Maicii Domnului într-un brad şi, îngenunchind în faţa ei, i-au cerut ajutor şi binecuvântare de începerea lucrului. Apoi s-au rugat Preasfintei Fecioare să fie ocrotitoarea acestui sfânt lăcaş şi a tuturor sihaştrilor ce se vor nevoi aici în plăcere de Dumnezeu, izbăvindu-i cu rugăciunile ei de foc, de primejdie, de dezbinare şi de toate ispitele diavolului. La urmă au pus acest legământ: ”Să nu îngăduie Maica Domnului în locul acesta pe cei ce vor săvârşi păcate trupeşti, pe cei ce vor avea pungă osebită şi pe cei ce vor îndrăzni să mănânce carne în acest schit!”.