”Se dau numai pedepse cu suspendare pentru braconaj simplu și, în ritmul ăsta, vom rămâne numai cu vrăbii!”/ Interviu cu inspectorul șef al ANCBP

Asociația Națională de Combatere a Braconajului și Poluării (ANCBP), filiala Neamț constă într-o mână de voluntari, cam 16 la număr, cu tot cu inspectorul șef Irinel Escariu. Un om care, de fapt, muncește la o firmă de pază și, în timpul liber, calculează câtă benzină îi trebuie ca să facă o acțiune pe Lacul Izvorul Muntelui. Totuși, cu implicarea celorlalți, reușește să afle informații și să combată un fenomen care afectează echilibrul piscicol și cinegetic al întregului județ. Ce a aflat în decurs de doar trei ani și jumătate, de când este inspector șef, merită cunoscut. Și a povestit într-un interviu care merită citit.

– În afară de membrii asociației și de cei cu care mergeți în acțiuni, nu știu cât vă știe lumea. Vă știu braconierii, cred.

– Ne știu, în general, pescarii, pentru că noi am făcut, timp de vreo 3 ani, o campanie de informare. S-au schimbat niște regulamente, s-au schimbat administratorii fondurilor piscicole, iar noi am mers și i-am informat, ca să știe când sunt pasibili de amendă, să știe de unde-și pot procura permisul și, mai ales, să știe care sunt dimensiunile peștilor pe care-i pot pescui. Suntem un ONG, toți membrii suntem voluntari. Eu sunt în acest ONG de 3 ani și jumătate, dar sunt pescar de la 4 ani. Am făcut un stagiu când am devenit vânător, în 2011-2012, și asociația pentru care am optat deținea și o bucată de lac.

– Ce dotare aveți? Bărci?

– Ale mele, personale. Și fac lucru ăsta pentru că aș vrea ca și băiatul meu, care are 6 ani, să pescuiască. O barcă mi-a fost scufundată, am aflat ulterior cine a făcut asta. E pe fundul lacului, cred. Și era o șalupă chiar faină, mare. Ancheta e în desfășurare la Poliția Transporturi, de vreo 5 luni. Și se știu persoanele care au scufundat-o, dar încă nu li s-a întâmplat nimic, iar eu am rămas cu paguba.

– Pentru mine, de exemplu, un om care nu merge la pescuit, e greu de înțeles de ce se întâmplă astfel de lucruri și de ce există atâta zbatere. Cât poate câștiga un braconier?

– Să vă spun un caz concret. Se merge foarte mult pe informare. Doi oameni stau împreună, la o bere. La un moment dat, unul din ei mă sună, pentru că celălalt a ieșit afară, pentru că un colaborator de-al lui nu găsea plasa, deși îi spusese în dreptul cărui copac este. Și celălalt mă sună, să-mi spună că, dacă am pe cineva în zonă, îi poate prinde în fapt. Cel care m-a sunat pe mine plătea permisul cam 300 de lei pe an, iar el, când se duce la pescuit, nu prinde nimic, pentru că celălalt pune o mare plasă în lac. Într-o singură noapte, un om din Bistricioara, cu dosar penal făcut acum vreo doi ani, a prins 170 de kilograme de plătică. Omul cu asta se ocupă zilnic, nu muncește nicăieri. Iar plătica aia se vinde pe la pensiuni, pe la oameni, cu 10 lei kilogramul. Deci el a făcut 1.700 de lei într-o noapte. Doar n-o fi prost să meargă să lucreze la pădure pe 2.000 de lei pe lună! Și cu asta se ocupă tot timpul, avea vreo două-trei dosare penale dinainte.

– Și finalitatea acestor dosare penale care este?

– Finalitatea nu prea este. Se are în vedere prejudiciul foarte mic, pentru că așa e considerat, nu se ia în calcul continuitatea infracțiunilor și se merge doar pe constatarea din momentul respectiv. El spune că nu a mai făcut niciodată braconaj, chiar dacă eu și alți 20 de pe lângă mine afirmăm contrariul. Plus că, la vreo 16 kg de plătică, i s-a stabilit prejudiciul la vreo 300 de lei. Nimica toată.

– Dar, totuși, peștele din lac este în gestiunea cuiva.

– Este în gestiunea AJVPS acum. Când administra o parte din lac Asociația ”Lupul Cenușiu”, a lui Raul Papalicef, cu care am avut o foarte bună colaborare, în sensul că, dacă la 2 noaptea făceam acțiune pe lac, acțiunea era secretă, altfel stăteau lucrurile. AJVPS a preluat tot lacul de acum mai bine de doi ani, dar nu are paznici de pescuit, nu are paznici de vânătoare și hrănitorile sunt goale pe timp de iarnă.

– Adică nu se ocupă deloc?

– Absolut deloc. Asociația are 12 fonduri de pescuit și doi paznici, nu au cum să le acopere. Acum vreo doi ani, m-a abordat, prin cineva, directorul de acolo și, când am vrut să mă duc să mă întâlnesc cu el, mi-a spus să nu-l caut la sediu, că nu vrea să știe colegii lui. Noi nu avem sediu, că nu ne permitem, dar nici nu sunt de principiul că trebuie să mă întâlnesc în gară cu colaboratorii.

– Deci, practic, averea dvs., ca organizație, constă în două bărci care vă aparțin și probabil niște mașini, că sediu nu aveți?

– Am două mașini personale, însă doar una o folosesc pentru această activitate și toți mergem cu mașinile noastre 4×4. Și, în rest, avem voință.

– Dacă ne referim la luciul de apă, lacul este tentația nr. 1 pentru braconieri?

– Lacul este tentația nr. 1 pentru că de acolo se câștigă bani. Este foarte mult pește și diversificat. Fiind atât de variat pescuitul pe lac, se adună foarte multă lume și încasările sunt foarte mari. Dacă ai 2.000 de pescari, ori 310 lei permisul pe sezon, vorbim despre niște sume. Iarna, numai în zona Ceahlău, unde este apa mai mică, se adună cel puțin 150 de persoane duminica! Și, după lac, vine, ca tentație, cursul Bistriței, unde se laudă oamenii de la sate că au prins câte 50 de kilograme de pește, la o ieșire. Se pun plase și pe Bistriță. Diferența este că nu se prea face comerț. Dacă prinde unul 30 kg de pește, îl împarte cu rudele, că, pe o uliță, sunt 20 de frați și verișori.

– Din punctul dvs. de vedere, este o problemă braconajul în județul Neamț?

– Este o mare problemă, care nu se rezolvă în niciun fel, pentru că lucrurile astea, pe care le facem noi, ar trebui să le facă niște instituții. Noi nu avem niciun instrument. Dacă l-am prins pe Gheorghe la braconaj și el vrea să-mi dea în cap, eu trebuie să pun bază pe cei 8 ani de box. Noi nu avem dreptul să legitimăm pe cineva și, de aceea, trebuie să luăm în acțiune un reprezentant al poliției sau al jandarmeriei. Dacă s-ar implica instituțiile care ar trebui să se canalizeze pe combaterea braconajului, altfel ar sta lucrurile. Noi cred că am diminuat fenomenul undeva la 60%, în cei câțiva ani în care am alergat. Am pornit de la momentul în care mergeai la pescuit și prima oară când dădeai cu bățul în baltă scoteai o plasă. Până a luat ”Lupul cenușiu” jumătate de lac, era debandadă totală. Am găsit o dată 1.500 de metri de plasă! Și oamenii întreabă de ce nu așteptăm până dimineață să-i prindem, când vin să scoată plasele. Răspunsul e simplu: o plasă scoasă peste o oră are 2 kg de pește, dar dimineața n-o mai poți ridica, să o pui în barcă. Poate să aibă 150-200 kg de pește, dar peștele ăla e mort tot. Nu este niciun pește care să trăiască în plasă. Carasul sau crapul pot trăi 5-6 ore, dar restul peștelui atât se zbate, încât într-o oră moare. M-aș bucura mai mult să ajut instituțiile abilitate decât să mă duc eu să cer ajutorul lor, adică să fim solicitați pentru experiența noastră în domeniu, pentru experiența cunoașterii terenului. Pentru că plasele astea nu se montează oriunde, trebuie să știi cât de cât cum arată fundul lacului. Nu poți să te duci deodată, că ești mare polițist în combaterea braconajului, dacă nu știi ce să cauți. Vezi numai ce e deasupra. Adică apă. Sunt locuri unde pe stânga e stâncă, dar în partea cealaltă e un platou, pe care braconierul îl știe, tu n-ai cum să-l știi. Adică ei sunt crescuți acolo, noi suntem un fel de musafiri.

– Vă ocupați numai cu combaterea braconajului piscicol?

– Nu, combatem și braconajul cinegetic. Iar fondurile de vânătoare se duc până în gardul omului. Și omul își face gardul numai din beton și țevi, de nu trece nici musca, dar își lasă trei găuri, unde pune tot felul de sârme și de capcane și prinde animalul care vine în grădină să mănânce patru cartofi. În general, mistrețul. Carnea fără colesterol e bună. Braconierii se știu, în general, doar că e un pas între a-i ști și a-i prinde. La cinegetic, ideea este să-i prinzi doar o dată, pentru că mulți fac braconaj cu arme clandestine și se încadrează la deținere ilegală de armament. Și-i liniștește pe viață. Pe când, la pescuit, i-a luat plasa, deși plasa aia e mai scumpă decât o pușcă, și a scăpat. Am avut informații că, la braconieri, ajung plase direct de la Căpitănia Portului Galați. Iar la arme, dacă unul are pușcă, o împrumută și la 5 prieteni, ca și cum le-ar da bricheta.

– La vânătoare, ca la pescuit, cele mai multe fonduri sunt ale AJVPS?

– Da. Și merg din inerție. În vreme ce alte asociații au tot interesul să populeze, ca să atragă membri, AJVPS nu face nimic, pentru că asociația este cea mai veche, iar lumea știe de ani de zile de ”Vânătorul și Pescarul” și acolo se duce. Este asociația care făcea membri pescari, când nu avea fond de pescuit. Avea 700 de membri plătitori și nu avea fond. Eram cu paznicul în barcă, în zona Baicu, și a văzut doi oameni care pescuiau pe fondul Asociației ”Lupul cenușiu”. Ei aveau permise de la AJVPS și au sunat la asociație, le-a răspuns cineva și le-a spus ”Nu-l băga în seamă, că e un prost!”. Asta a fost recomandarea pentru un om care a plătit permisul de pescuit! Se încasează niște sume mari, ăsta este interesul. Au deja doi ani jumătate de când administrează lacul, nu au făcut nici măcar o populare. Una singură! Când avea Raul fondul, făcea 3-4 populări pe an. Și el nu este proprietarul asociației, este doar administrator, dar Raul a făcut și lucruri din banii lui, că așa e el. Se implică.

– Legea ar trebui să fie un pic mai aspră?

– Un pic mai mult. Că se dau numai pedepse cu suspendare pentru braconaj simplu, dacă nu este vorba și despre regimul armelor și munițiilor, și, în ritmul ăsta, vom rămâne numai cu vrăbii, dacă nu vin italienii să le împuște și pe alea. Și, de multe ori, este vorba doar despre plăcerea de a trage după ceva care mișcă.

Cristina MIRCEA