Mesagerul de Neamț urează viață lungă, prosperă, cu multe bucurii alături de cei dragi, tuturor celor care își serbează onomastica în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir!
Pe 26 octombrie, țăranii de altădată serbau Ajunul Sfântului Dumitru, praznic în care erau pomeniți cei plecați dintre vii. Pomenirile, precum și rugurile aprinse cu această ocazie, alături de veghea rituală, trimit la un ceremonial ce are în vedere câștigarea bunăvoinței strămoșilor, pentru a asigura recolte la fel de bune în anul care vine.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir este unul dintre cei mai importanți sfinți creștini, sfânt militar, care a trăit în cetatea Tesalonic, în veacul al III-lea d.H. A fost martirizat în anul 306 d.H. Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Creștin-Ortodoxă, cât și în Biserica Creștină Catolică, de rit bizantin și cea de rit roman, unde se sărbătorește pe 26 octombrie.
* Gromovnic de Sânmedru
Dacă este Lună Plină și senin în noaptea dinspre Sfântul Dumitru, iarna va fi bună și caldă, iar ”dacă este nor, ploaie sau zăpadă este semn de iarnă grea”.
Se spunea că Sâmedru închide cerul, lăsând frigul liber până la Sfântul Gheorghe.
Dacă în noaptea de Sâmedru oile erau observate că se culcă grămadă, însemna că avea să fie iarnă grea. Iar dacă oile dormeau răsfirate, se așteapta o iarnă blândă. Iarna grea mai era prevestită și de abundența nucilor sau a gutuilor.
Era ziua în care se credea că se împerechează oile, de aceea sărbătoarea mai poartă denumirea de ”Năpustirea berbecilor”, ”Nunta arieților” sau ”Nunta oilor”.
* Focul lui Sânmedru
În noaptea spre Sânmedru se aprindeau focuri din resturi de cânepă, erau dați de pomană colaci în formă de cruce și grâu fiert amestecat cu lapte sau brânză.
”Focul lui Sânmedru” este o tradiție de 2.000 ani, după cum atestă unii etnologi și folcloriști români. În noaptea de 25 spre 26 octombrie, focurile se aprindeau pe dealuri, pentru a fi observate de la distanță. Existau tot felul de jocuri ritualice cu această ocazie. Copiii sărea peste foc, crezând că, astfel, vor fi sănătoși tot anul, iar tinerii care reușeau să treacă prin flăcări credeau că se vor căsători în decursul anului. Femeile împărțeau seara, la lumina focului, nuci, mere, struguri, prune uscate, uneori chiar vin. Când focul era aproape stins, fiecare participant lua câte un tăciune, care era aruncat mai apoi în livadă, pentru ca pomii să rodească și în anul ce vine. Prin unele sate, focul era făcut chiar prin livezi.