Sfântul și Marele Post, care se mai numește și postul patruzecimii, Păresimile, Postul Paștilor, este rânduit pentru curățirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine. El închipuiește postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Ține șapte săptămâni. Stă în legătură cu Paștile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an.
În acest post, nu mâncăm: carne, ouă, brânză. De asemenea, postim de pește, vin și untdelemn. Mâncăm, deci, numai bucate fără unsoare (ULEI), legume și poame.
MÂNCĂM UNTDELEMN ȘI DEZLEGĂM LA VIN: Sâmbăta și Duminica, în ziua de aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la Sfinții 40 de Mucenici, la Buna-Vestire, când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor.
MÂNCĂM PEȘTE: Buna-Vestire – 25 Martie și în Duminica Floriilor.
Cu deosebită evlavie, se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare și în săptămâna Patimilor.
Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post: Luni și Marți se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine și apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi, când facem două mese, se mănâncă la fel, Vineri și Sâmbătă e post desăvârșit.
Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn și să bea vin în Postul Mare.
Postul Paștelui nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru noi, postul este un prilej de bucurie, de liniște, de fericire. În perioada postului Paștelui, nu trebuie să fim triști, letargici sau singuri, în post trebuie să învățăm să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară, să învățăm să iubim florile, natura în general, oamenii… Și să așteptăm cu emoție minunea de la sfârșitul postului și anume Învierea Domnului.
Postul Paștelui trebuie să fie și un bun prilej de iertare. Dacă nu iertăm pe aproapele nostru, Bunul Dumnezeu cum să ne ierte pe noi? Postul trebuie să fie înstrăinarea de toate deșertăciunile acestei lumi, înfrânarea limbii, depărtarea de toate poftele, de clevetire, de minciună și de toate relele. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? Dacă vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; o femeie frumoasă, întoarceți capul; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura, ci și stomacul vostru să postească și ochii și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru.”
Cum învie și omul în Postul Paștelui?
În primul rând, începe să-și purifice organismul prin alimentație. Apoi se preocupă și de suflet. Merge la biserică, se roagă, face milostenie și toate acestea fac din omul obișnuit un om curat, pur, care poate primi lumina Învierii.
În post este bine să vorbim mai puțin cu cei din jurul nostru, pentru ca și păcatele să fie mai puține. Gândul nostru să fie mai mult la rugăciune și la Iisus. Putem rosti de sute de ori pe zi această rugăciune: ”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Nici nu știți ce mult ajută!
Mântuitorul însuși a ținut post timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 și Luca 4, 2). Bunul Iisus ne învață cum să postim și ne arată că diavolul nu poate fi izgonit decât prin post și rugăciune. Dar nu doar Mântuitorul postea, post țineau și Sfinții Apostoli și ucenicii lor, ei rânduind de altfel postul pentru tot neamul creștinesc.
La sfârșitul postului, să mergem la duhovnic și să ne spovedim și, dacă preotul ne dă dezlegare, să ne și împărtășim. Degeaba am ținut post dacă nu mergem la duhovnic să ne spovedim, măcar în cele patru posturi de peste an. Sufletul trebuie curățat de păcate, pentru că altfel se îmbolnăvește și trupul.
Mergeți și împărtășiți-vă pruncii în Postul Mare! Până la 7 ani, copiii se împărtășesc fără spovedanie, dar după șapte ani trebuie spovediți.
În post, trebuie făcută milostenie și multe fapte bune. Căci fără fapte bune și rugăciune, Postul Paștelui rămâne doar o dietă de detoxifiere a organismului, iar sufletul nu folosește nimic din asta.
