Rezidentul ortoped, Alexandru Purcel are 29 de ani şi este de loc din Târgu Neamţ. De aproape 1 an de zile face naveta de la Iaşi la spitalul din Târgu Neamţ, pentru a face echipă cu dr. Alexandru Pătraşcu, singurul medic ortoped din spital.
Paradoxal, chiar dacă a absolvit liceul „Ştefan cel Mare”, profilul matematică-informatică, şi el şi mulţi colegi din clasa lui au optat spre ramura medicală. Alexandru a urmat şase ani de la facultate la UMF Iaşi, iar acum este în anul V de rezidenţiat, specialitatea ortopedie-traumatologie. De altfel, anul acesta, mai exact la sfârşitul lunii octombrie va susţine şi examenul de rezidenţiat. Şi-ar dori ca după examenul de retidenţiat să rămână şi să practice ortopedia la Târgu Neamţ, asta dacă s-ar scoate un post la concurs. Dacă nu, nu-i rămâne decât să dea curs celor două oferte din Franţa, de a-şi continua rezidenţiatul şi de a profesa acolo.
Sunt un copil al spitalului din Târgu Neamţ
Alexandru a fost mereu am fost înclinat spre ortopedie. De fapt a fost singura materie din facultate care i-a plăcut şi l-a impresionat: „În această specialitate poţi ajuta omul şi asta se vede imediat. Adică omul vine pe cârje şi pleacă din spital pe picioarele lui. Asta contează mult pentru mine. Iniţial am vrut să mă fac pompier, tot din scopul de a ajuta semenii, dar datorită unor probleme de sănătate am renunţat. Sunt familiarizat cu acest spital de mic copil având în vedere că părinţii mei lucrează în acest spital de peste 30 de ani. Sincer să fiu la început nu am dorit să practic aici meseria, mai ales în perioada când nu existau dotări la ortopedie şi nici nu era vreun medic ortoped. Dar am ajuns în acest spital datorită colegului meu, dr. Alexandru Pătraşcu, cau care am fost coleg în echipa de la rezidenţiat, eu fiind în anul I şi el în anul IV de rezidenţiat. Am nimerit în aceeaşi echipă la Spitalul Clinic de Recuperare din Iaşi şi am menţinut colaborarea. La rugămintea lui am venit să-l ajut în acest spital ca să îmbunătăţim ortopedia de la Târgu Neamţ. Aici fac voluntariat în afara orelor de program. După-amiaza vin de la Iaşi. De multe ori mi-am luat concediu şi zile libere, tocmai în ideea să-l ajut pe dr. Pătraşcu. Aş rămâne aici să profesez, dacă s-ar scoate la concurs un post de ortoped. Altfel, nu am cum rămâne. Aici chiar facă echipă bună cu dr. Pătraşcu. Şi vă pot spune că am fost primit foarte bine aici şi nici nu am avut probleme de adaptare, având în vedere că practic am copilărit aici, în acest spital. Pot spune că sunt un copil al spitalului. Acum fac naveta în fiecare dimineaţă. Uneori vin cu maxi-taxi sau cu maşina mea personală din Iaşi”.
Ortopedia la Târgu Neamţ s-a dezvoltat foarte mult
Chiar dacă a primit două oferte din Franţa de a-şi continua acolo rezidenţiatul Alexandru a ales să facă echipă cu dr. Pătraşcu la Târgu Neamţ: „Ai mei, mereu au fost de părere să merg într-un centru universitar şi să profesez, pentru că aş avea mai multe oportunităţi. De exemplu, anul trecut am primit două oferte din Franţa, pentru a merge şi să-mi continui acolo rezidenţiatul. Însă eu sunt un om de cuvânt şi o dată ce am vorbit cu dr. Pătraşcu o chestiune nu îmi place să-mi încalc cuvântul. Un coleg comun de-al meu şi de-al dr. Pătraşcu mi-a făcut oferta să merg în Franţa, unde puteam face echipă bună şi cu dr. Cozma. Dar deja vorbind cu dr- Pătraşcu nu am putut să joc la două capete. Această specialitate a suferit un mare boom la spitalul din Târgu Neamţ, în ultima perioadă. Dacă înainte nu era nici măcar un cabinet de ortopedie, acum prin intermediul dr. Pătraşcu şi al conducerii spitalului şi primăriei s-au făcut multe investiţii. Au fost aduse aparate de ultimă generaţie, s-au fpcut achiziţii şi în ceea ce priveşte implanturile necesare intervenţiilor chirurgicale. Ortopedia la Târgu Neamţ s-a dezvoltat foarte mult şi asta este doar meritul dr. Pătraşcu şi a conducerii spitalului şi primăriei. Şi ortopedia la Târgu Neamţ este în continuă dezvoltare”.
Pacienţii îl percep ca pe un medic calm, respectuos, profesionist, cald: „Fac tot posibilul să ajut pacientul, pentru că el nu vine la noi de plăcere. Încerc să-l fac să se simtă cât mai confortabil. Comunicarea este importantă. În ziua de azi, datorită fluxului mare de pacienţi nu prea ai timp să vorbeşti cu ei, dar eu încerc să vorbesc cu fiecare şi să-l înţeleg. Încerc să mă feresc de terminii medicali, atunci când vorbesc cu pacientul. Îi explic pe înţelesul lui. Cea mai dificilă intervenţie la care am participat alături de dr. Pătraşcu este proteza de şold, care de obicei se face în clinici dotate din Iaşi sau Bucureşti. Dar noi am reuşit să facem această intervenţie şi la un spital dintr-un orăşel cum e Târgu Neamţ. Intervenţia chirurgicală care m-a marcat în toţi aceşti ani de rezidenţiat a fost atunci când, o doamnă de 82 de ani, victima unui accident rutier a fost spulberată pe trecerea de pietoni de un autovehicul. A ajuns la spital în stare foarte gravă şi a fost operată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf. Spiridon din Iaşi. Funcţiile vitale erau la pământ, s-a încercat resucitarea, s-au introdus nouă pungi de sânge în ea, dar din păcate nu a mai putut fi salvată. Am avut un sentiment de neputinţă”.
Îmi doresc să continui colaborarea cu dr. Pătraşcu
Alexandru consideră că un medic ortoped trebuie să aibă anumite calităţi. Şi anume, să fie comunicativ, receptiv faţă de nevoile pacientului, profesionist, să caute să meargă permanent la cursuri de perfecţionare, să fie serios şi un colaborator cu ceilaţi medici de alte specialităţi.
În foarte puţinul timp liber pe care-l are, lui Alexandru îi place să joace tenis de masă şi volei: „În general fac foarte mult sport. Iar o dată la şase luni de zile fac şi o partidă de pescuit. Îmi place să citesc cărţi psihologice şi multe cărţi de medicină, pentru a fi la curent cu noile tehnici apărute”.
Nu ştiu exact ce îi rezervă viitorul, dar ştie sigur că-şi doreşte să continue colaborarea cu dr. Pătraşcu şi chiar să facă echipă cu acesta: „Fiind singur la părinţi, tata şi mama îmi dau sfaturi cu privire al viitorul meu, aşa cum e şi normal. Eu sincer aş dori să continui colaborarea cu dr. Pătraşcu aici, dar dacă nu se poate cu siguranţă voi găsi un loc în altă parte. Probabil voi da curs invitaţiei colegului nostru din Franţa”.
Alexandru este responsabil şi bine pregătit
Conferenţiar doctor Alexandru Pătraşcu: „Pe Alexandru îl cunosc din anul IV de rezidenţiat de la Spitalul de Recuperare Iaşi. Eram în aceeaşi echipă. De atunci am încercat să avem o relaţie de colegialitate cât mai bună, pentru că eu merg pe principiul, că în orice specialitate contează să existe o echipă închegată care să tragă în aceeaşi direcţie. Sunt patru ani de când îl cunosc şi l-aş putea caracteriza prin două cuvinte: un medic responsabil şi bine pregătit. Este curajos, mai are de învăţat, dar deşi fiind rezident în anul V a decis să vină aici, să-şi sacrifice din timpul lui, pentru a parctica această meserie, pentru a învăţa, pentru a căpăta experienţă. Asta arată că într-adevăr îi place ceea ce face. Ceea ce apreciez la el este faptul că este un om de cuvânt. Este un medic bun şi ne completăm perfect. Conducerea spitalului ar trebuie să se gândească dacă aducerea unui al doilea medic ortoped ar dezvolta această ramură. Ramură prin care spitalul şi-ar putea creşte veniturile. Am depus deja o solicitare către concucerea spitalului de a ni se suplimenta încă cinci paturi şi de a se scoate la concurs un post pentru un al doilea medic ortped. Trebuie neapărat şi un al doilea medic ortoped, pentru a face echipă cu medicul existent. Adică cu mine. Până acum, prin implicarea mea, a managerului spitalului, dr. Apostoae şi al domnului primar Harpa s-au relizat multe şi s-au făcut multe investiţii la Ortopedie. Acest coleg rezident, care face cu mine acum echipă m-a ajutat foarte mult. Deja pot spune că suntem o echipă închegată şi colaborăm foarte bine. Nu poţi face intervenţii chirurgicale cu un alt medic chirurg de o altă specialitate. Eu nu pot pune o proteză de unul singur. De aceea trebuie cel puţin încă un medic ortoped la spitalul din Târgu Neamţ. Şi dacă ar veni patru ortopezi tot ar fi de lucru pentru toţi patru”.
Ciprian Traian STURZU
N.R.: Articol apărut în ediția print a săptămânalului Mesagerul de Neamț
Un comentariu
La ciolan neamuleeee