Unitatea spitalicească de la Bisericani se află în administrarea Primăriei și a Consiliului Local Alexandru cel Bun din 2010. Până atunci, spitalul a fost în patrimoniul Ministerului Sănătății, instituție care, de foarte multe ori, uita de acest obiectiv. Însă, preluarea sa de către administrația locală, condusă și atunci și acum de primarul Ion Rotaru, a schimbat radical datele problemei. Au fost efectuate numeroase investiții, care au oferit condiții și mai bune bolnavilor și cadrelor medicale. De asemenea, toate aceste investiții au avut darul de a dovedi că se poate, chiar dacă spitalul este în brațele unei comune cu o putere financiară limitată. Asta în condițiile în care Spitalul de Pneumoftiziologie Bisericani este ca mărime și dotare aproape de nivelul Spitalului „Marius Nasta” din București. La Bisericani există, însă, o echipă de coordonare și conducere a spitalului, în frunte cu primarul, care a reușit de fiecare dată să treacă peste problemele ivite. Mai trebuie remarcată și deschiderea celor din Consiliul Local la toate cerințele spitalului.
Interviu cu primarul Ion ROTARU
– Domnule primar, cum ați susținut spitalul de la Bisericani în ultimele luni?
Am ajutat spitalul cu multe. În primul rând, împreună cu membrii Consiliului Local Alexandru cel Bun, am căutat să asigurăm baza materială și tot ceea ce a fost nevoie pentru funcționarea spitalului de la Bisericani, în condiții foarte bune. Au fost achiziționate, în prima fază, măști și echipamente de protecție pentru bolnavi, cadre medicale și personalul administrativ, dezinfectanți, dar și alte materiale, vreo 36 la număr. Apoi, au fost amenajate spațiile în care urmau să fie aduși pacienții bolnavi de COVID19, iar toată această cheltuială a costat bugetul local circa trei miliarde de lei vechi. Nu am nicio speranță că vor fi recuperați în curând acești bani de la Ministerul Sănătății, însă ne-am făcut datoria așa cum trebuie.
– Ce măsuri au fost luate în comună, pentru preîntâmpinarea unor eventuale infectări?
În primul rând, am dezinfectat toată comuna, toate ulițele și străzile, apoi au fost oferite circa 3.000 de măști de protecție locuitorilor comunei. Toată activitatea din primărie a fost atent urmărită, fiind folosiți dezinfectanți și toate celelalte. A fost un examen greu și pentru noi, cei din primărie, dar și pentru cadrele medicale și personalul de la Bisericani. De aceea spun cu toată tăria, omenește, am făcut tot ceea ce s-a putut face. Am colaborat foarte bine cu actuala conducere a Spitalului de Pneumoftiziologie, la fel și cu Direcția de Sănătate Publică Neamț, care ne-a informat zilnic despre numărul persoanelor infectate de acest virus. Sunt conștient că lucrurile nu s-au liniștit, că este posibil ca oricând să apară noi focare de infecție, însă acum avem experiența și mai ales priceperea de a gestiona totul. Să nu se uite că Spitalul de la Bisericani este în administrarea comunei. În fond, este o unitate administrativ-teritorială rurală de mărime mijlocie, și nu un oraș cu o populație de cel puțin 50.000 de locuitori. Dorim din toată inima să nu mai avem parte de pandemie, să nu se mai repete necazurile din ultimele trei luni și să fim mult mai atenți în privința sănătății individuale, dar și a familiilor noastre. Sper din toată inima ca testările elevilor de clasa a VIII-a, în primul rând, să decurgă normal, iar la 15 septembrie să înceapă școala, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți. Unitățile de la Vaduri și Bistrița sunt pregătite pentru demararea unui nou an școlar. Și acolo au fost dezinfectate spațiile, iar la sfârșitul săptămânii trecute, Inspectoratul Școlar al Județului Neamț a oferit măști de protecție la toate unitățile școlare din județ.
600 de porții de pizza
– Zilele trecute au fost oferite 600 de porții de pizza unor sărmani din comuna dvs…
Așa este. Gestul aparține Fundației „Împreună pentru Solidaritate Socială” Neamț, căreia îi mulțumesc din toată inima, și mă bucură acest lucru. Cele 600 de porții au fost oferite la 300 de familii, unele dintre ele nici măcar nu consumaseră vreodată acest produs al bucătăriei italiene, binecunoscut pe toate meridianele. În fața acestor gesturi, cred că orice om cu suflet, cu dragoste creștinească pentru semeni, poate să ofere o fărâmă din rezervele sale financiare și materiale celor care au o situație materială modestă. Au fost și oameni care au mulțumit public pentru gestul fundației: Mironescu Mihai, Faifer Rodica, Harpa Margareta și alții.
– Credeți că oamenii darnici sunt făcuți dintr-un anumit aluat?
D
e-a lungul vieții am avut parte să văd și să cunosc oameni de tot felul. Tatăl meu îmi spunea că oricât de mulți bani ai avea, dacă nu-i împarți și cu ceilalți, ești mai sărac în suflet decât toți ceilalți, care n-au banii tăi. Viața a demonstrat că oamenii strângători, care nu ar da o firimitură cuiva, nu au statut de om. Nu am fost un mare cercetător al înțelesurilor biblice, pentru că timpul nu mi-a îngăduit prea mult, dar știu că Iisus, prin toate pildele sale, ne-a învățat ce înseamnă milostenia, ce înseamnă să împarți din avutul tău și celorlalți și, ce este și mai important, că nimeni nu trebuie să treacă indiferent pe lângă suferințele altora. Iar nerecunoștința, aici este un alt capitol greu, pentru că tot am pomenit de scrierile biblice, este cel mai greu păcat. În viață nu trebuie să uiți niciodată de oamenii care, în anumite momente, ți-au oferit ajutor. În fața lui Dumnezeu, până și crima se prescrie, se iartă, dar nerecunoștința niciodată.
– Ați ajutat mulți oameni în viață?
Nu știu. Dacă am făcut vreun gest față de unii, asta înseamnă că așa trebuia să fac în acel moment. Nu m-am gândit niciodată că trebuie neapărat ca în fața lui Dumnezeu să am un anume palmares. Totul a venit firesc, fără nici o opreliște. Dacă am putut, am ajutat, iar dacă nu am putut, înseamnă că se încălca o lege și nu era bine. Ca primar, în fiecare zi ai momente delicate, cărora trebuie să le găsești rezolvare. De aceea, în instituția primăriei trebuie să fie oameni capabili, specialiști în multe domenii. Spun asta, pentru că oricât de bine ai fi pregătit, tot mai apar momente aparent fără rezolvare.
Daruri pentru sărmani
– Totuși, în fiecare an, de Crăciun, 8 Martie, Paște, 1 Iunie și cu alte prilejuri oferiți daruri…
Evident, și în acest an, ca și în cei trecuți, am reușit, cu ajutorul unor oameni de suflet, dintre care îl reamintesc pe domnul Ion Țiriac, să oferim daruri de Crăciun și Paște la cei nevoiași. Ar fi vrut și alții, dar nu trebuie să uităm că de fiecare dată găsim în preajmă un om mai sărac, mai trist decât noi. De aceea, cu mâna pe inimă spun, dacă aș fi avut posibilități să oferim mai mult, o făceam cu drag. Au fost și voci care au criticat gesturile, dar să nu uite că orice gând negativ împotriva semenilor se contabilizează undeva și se întoarce apoi spre cel cu spusele.
– Astfel de reacții vă afectează?
Nu. Este opinia unora, iar eu cât voi fi în fruntea comunei sau voi avea posibilități, voi face la fel. Am ajutat oameni care au avut nevoie de intervenții chirurgicale la ochi, iar acum văd. Alții nu aveau bani să ajungă la operații la Iași sau Târgu Mureș și multe, multe alte necazuri. Din păcate, sunt inși care văd doar negru în fața ochilor și lovesc ori de câte ori au prilejul. Probabil, nu suportă ideea că unii pot face gesturi frumoase în fața semenilor, iar ei nu.
– Revenind la Bisericani, de Paște ați pregătit, împreună cu administrația spitalului, meniuri speciale.
Așa se procedează de când sunt primar și mai ales de când primăria a preluat administrarea spitalului. Nu sunt eforturi mari, dar toate pot schimba cât de cât viața celui aflat pe patul de spital. Acolo trăiești cele mai grele momente, acolo ai nevoie de ajutor.
– Ce vă doriți acum, la finalul unui nou mandat?
Vreau să reintrăm în normalitate, să nu ne mai temem de COVID-19, să putem merge oriunde în această țară și să putem trăi ca înainte. Desigur, au apărut multe schimbări în mentalul oamenilor, vom căuta să fim mai prudenți, mai ponderați în multe momente ale vieții, nu o să ne expunem ca înainte. Mai clar spus, fiecare trebuie să aibă grijă de sănătatea lui, pentru că este tare greu în momentele de cumpănă. Au pierit oameni de diferite vârste, cadre medicale, care voiau să facă bine celor aflați în spitale, dar uneori destinul este dur și nemilos.
A consemnat Pavel DAMIAN
