În premieră, șefi de promoție la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț sunt, anul acesta, doi băieți. Andrei Nicu Dandu-Pop este cel mai bun la profilul umanist-filologie, cu media generală 9,93, iar Vlad Nicolae Gubendreanu, de la profilul real-științele naturii, a obţinut media generală 9,90.
Andrei Nicu Dandu-Pop (profil umanist): „Focalizarea educaţiei ar trebui să fie real asupra elevului, asupra talentelor lui”
De loc din Bicaz Chei, Andrei Nicu Dandu-Pop numără cele câteva zile rămase până la Bacalaureat și care-l mai despart de drumul pe care la ales de când era copil. Coronița din fiecare an a fost ceva obișnuit și aceasta a făcut ca la admiterea la liceu să fie la doar două sutimi diferență de locul I în ierarhia județului. Cu media 9,96 a intrat exact acolo unde a vrut și pasul către „Calistrat Hogaș” a fost încă unul, important, din cei care-l așteaptă. Fără efort inutil consumat într-o luptă cu mentalitatea pe care unii profesori din școala de la Bicaz Chei o afișau, vizavi de imaginea unui copil de la țară ajuns într-o școală bună de la oraș, Andrei a mers mai departe. Părinții lui, mama care lucrează la fabrica de îmbuteliere a apei din Bicaz Chei și tatăl la stația din Bicaz a companiei Apa Serv, au făcut totul pentru a-i fi ușor.
– Andrei, cum este să vii de la țară și să înveți la oraș?
Unii profesori din gimnaziu ne spuneau să nu ne așteptăm să fim bine văzuți ca cei de la oraș, dar ei vorbeau din ce trăiseră ei. Cred că era o concepție învechită. Eu nu am avut nici o problemă de acest gen, fiindcă eu nu am simțit vreo diferență. Chiar am fost și sunt mândru de comuna mea natală, fiindcă avem o zonă atât de frumoasă, sunt Cheile Bicazului aici, sunt oameni gospodari și niciodată nu m-am ferit să spun de unde sunt. Pe undeva, cred că uităm că foarte mulți oameni capabili provin de mediul rural.
– Unde ai locuit în cei patru ani de liceu, ai stat la cămin?
Nu am stat la cămin, fiindcă nu prea sunt condiții, nu știi ce colegi de cameră poți să ai, cât respectă spațiul tău și nevoia ta de liniște, ca să poți învăța. Am locuit în chirie, tot timpul. E o tradiție pentru noi, cei din Bicaz Chei, care învățăm la oraș.
„N-am făcut o oră de meditații”
– Ai făcut pregătire suplimentară în acești ani?
Eu am fost premiant în fiecare an, din clasa I și până într-a VIII-a. Pasiunea mea a fost matematica și diriginta mea din gimnaziu, doamna profesoară de matematică Lilioara Matei, a fost cea care mereu m-a îndrumat să merg mai departe, pe real. Doamna dirigintă este unul din oamenii care m-a influențat și o respect. Profesorul meu de geografie, domnul Aurel Găină, este un alt om care a avut impact în viața mea: el m-a făcut să devin pasionat de geografie și, mai presus de toate, mi-a fost și îmi este un prieten, nu doar profesor. În afară de etapele județene ale olimpiadelor și concursurilor de fizică, chimie, limba română, geografie – unde am câștigat premiul special al Societății Române de Geografie – și concursurilor sportive, am mai participat la etapa națională a Olimpiadei de matematică, unde am obținut mențiune. Nu pot să spun că m-am pregătit temeinic, pentru că, la momentul respectiv, nu știam ce înseamnă cu adevărat o etapă națională. Dar, știam că la Hogaș nivelul este foarte ridicat, de aceea îmi propusesem, la începutul liceului, să mă mențin în primii patru cei mai buni din clasă. Mereu începutul este mai dificil, până te acomodezi cu noul mediu. Iar eu, cel de zi cu zi, sunt o persoană emotivă, nu sunt genul care să se afirme din start și sunt destul de retras în prezența persoanelor pe care nu le cunosc. Cred că soarta și, până la urmă, eu, prin puterile mele, deoarece nu am făcut în acești patru ani nici măcar o oră de meditații, au făcut să fiu cel care a rămas pe locul I și aici, la Hogaș. Nu neapărat cel mai bun, toți colegii mei sunt buni, fiecare excelează într-un anumit domeniu, fiecare e talentat la ceva și fiecare dintre noi avem puncte slabe.
– Cât de importante au fost olimpiadele pentru tine?Cât contează aceste competiții pentru elevi, în general? Îi ajută?
Da. Eu susțin cu tărie participarea la olimpiade sau concursuri. Chiar dacă nu ajungi neapărat până la ultima etapă, cred că e o bună metodă de fixare a cunoștințelor. În plus, întâlnești oameni și legi prietenii care vor dura mult timp și vorbesc din propria experiență. Iar acel sentiment, atmosfera, competitivitatea, e ceva ce mereu mi-a plăcut să simt.
– Este o trăsătură de familie?
Cred că da. Datorită părinților mei, bunicilor mei, a modului în care am fost crescut și educat, a familiei mele lărgite, am devenit persoana care sunt. Consider că toți avem plusuri și minusuri, așa că încerc să iau ca model ce e mai bun de la fiecare persoană pe care o întâlnesc și să îmi creez eu propriul fel de a fi, un fel de om ideal format dintr-o multitudine de calități spre care tind. Chiar dacă acest ideal e doar în conștiința mea și pe undeva știu că nu ar putea exista în realitate.
„Mai mult de jumătate din elevii de la Hogaș provin din mediul rural”
– Până acum, acest principiu te-a ajutat, ai ales o școală bună, ai rămas cel mai bun. Ce n-ai făcut și regreți? Te-a marcat ceva în mod deosebit? Ai chiulit, ai copiat?
Liceul a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea și asta cred că spune totul. Am îmbinat armonios viața de elev cu cea socială și nu am regrete. Am avut timp și de pasiunile mele – fotbalul, pe care evident îl practic din plăcere și animația, mai exact tehnica de realizare a desenelor animate și a filmelor animate, domeniu care mă atrage mult, pentru că este un proces interesant și mai dificil decât în cazul filmelor obișnuite. Cred că fiecare întâmplare și-a avut rostul ei, și, chiar dacă aș putea schimba acum ceva din trecut, nu aș schimba nimic.Ca orice elev, am copiat și eu, am chiulit și eu, ce-i drept, nu de multe ori, pentru că nu a fost nevoie, participând la etape județene și naționale ale concursurilor și olimpiadelor, mă bucuram de săptămâni întregi în care puteam să nu să vin la școală, fără să primesc absent. Ca absolvent de Hogaș, pot spune că este un liceu care îți oferă foarte multe oportunități, îți deschide multe căi în viață, îți șlefuieste personalitatea și te ajută în mod real să îți valorifici talentele și abilitățile. Nu m-am simțit niciodată marginalizat, nici eu, nici colegii mei – mai mult de jumătate provenim din mediul rural. Timpul, mentalitățile, caracterele elevilor, rezultatele la învățătură au arătat că cei din rural și cei din urban sunt perfect egali.
– În perioada pandemiei, cum a fost învățatul online? Ai avut probleme cu internetul, acasă?
Am făcut ore doar la materiile de Bacalaureat, eu voi da la română, istorie și geografie. Ceilalți profesori au fost înțelegători. Acum, în clasa a XII-a, timpul e foarte prețios.
N-avem probleme, aici, cu internetul, nici cel prin cablu, nici pe telefon. Am păstrat mereu legătura și cu colegii mai apropiați.
O viziune asupra Cheilor Bicazului
– Apropos de Cheile Bicazului, este procesul acesta cu Harghita, care a obținut printr-o primă hotărâre judecătorească vreo 32 de kilometri din județul Neamț. Cum crezi că se va termina acest proces?
Probabil sunt chestiuni politice, care pe mine mă depășesc. Cum a fost în vremea pandemiei, când era cât pe ce să devenim ținut secuiesc. Zona noastră e și o zonă turistică, vin foarte mulți turiști aici. Dar, nu știu exact ce se urmărește cu acest conflict. Eu știu că, în zona comercială de lângă stațiunea Lacu Roșu, sunt oamenii care au afaceri cu suveniruri și o parte sunt din Bicaz Chei și plătesc impozite în comună. Imediat, alături, o parte sunt din Gheorgheni și plătesc impozite acolo. Acești oameni sunt liniștiți, niciodată nu s-au certat, cunosc câțiva din oamenii care fac comerț acolo. În zonă noastră sunt multe păduri, la noi sunt mulți oameni care trăiesc din exploatarea lemnului. Și cei din Harghita probabil că ar vrea pădure de aici. Poate asta ar fi miza acestui conflict, fiecare hectar contează.
„Nu cred că elevii trebuie să învețe din toate, ca să ai aibă „de unde să aleagă”
– Ce părere ai de cum se va schimba învățământul, din toamnă, cu ore parțial online, mai multe schimburi pe zi pentru ca elevii să păstreze distanța fizică?
Chiar dacă sunt măsuri drastice, dacă cei care sunt în cunoștință de cauză au hotărât că asta trebuie să facem pentru a ne fie nouă și familiilor noastre bine, trebuie să le respectăm ca atare. Învățământul românesc e departe de a fi așa cum ar trebui să fie, ca de exemplu cel din țările nordice. Dar, evit exprimări de genul “sistemul românesc de învățământ e la pământ”. Cred că multe lucruri nu își au rostul, că focalizarea ar trebui să fie real asupra elevului, asupra talentelor lui, pasiunilor, abilităților. Nu ar trebui să învețe de toate, ca după să aibă “de unde să aleagă”. Decât să studiezi din toate, cel puțin nu la nivel de aprofundare, ci pentru o cultură generală bogată, mai bine să studiezi foarte bine ceea ce îți place și ceea ce îți e folositor și necesar pentru drumul pe care l-ai ales în viață.
– Tu ce-ai ales?
Academia de Poliție. Vreau să fiu polițist încă de când eram la grădiniță. Am ales „Hogașul” și pentru că aici se studiază exact materiile de care am nevoie la examen. Este o facultate la care concurența este de 10-15 pe loc, una din puținele la care se dă examen de admitere și anul acesta, sper să reușesc. Nașul meu de botez este polițist, dar nu el m-a influențat. Întotdeauna m-a atras prestanța și distincția uniformei de polițist, rolul acestuia în societate.
– Știu că sună a clișeu, dar hai să facem un exercițiu interesant și spune unde te vezi peste 10 ani?
Făcând ceea ce-mi place – polițist criminalist – în cadrul Ministerului Afacerilor de Interne, căsătorit, și, poate, chiar tată.
A consemnat Cristina IORDACHE
