Sfântul Proroc Ilie este unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, trimiși de El vreodată pe acest pământ. El este prăznuit în fiecare an la data de 20 iulie. S-a născut în Tezva Galaadului, de unde numele de Tezviteanul, cu aproape opt sute de ani înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, într-o familie simplă și credincioasă unicului Dumnezeu. Sfântul proroc Ilie a trăit o viață pustnicească severă, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul: în feciorie, sărăcie, post și rugăciune, precum și în totală ascultare față de Dumnezeu. A fost unul dintre cei mai importanţi prooroci ai evreilor, susţinător fervent şi neobosit al monoteismului în timpul domniei regelui Ahab şi a reginei Izabela, care au încercat să impună zeii canaaneano-fenicieni ai fertilității. Sfântul Proroc Ilie nu a trecut la cele veșnice, ci datorită meritelor sale a fost ridicat la cer cu trupul, de un car tras de cai. În tradiția populară Sfântul Ilie este considerat patronul recoltelor și a apicultorilor, a tunetelor și fulgerelor. Sfântul Ilie este ocrotitorul Forțelor Aeriene Române.
Legenda Sfântului Ilie
Din bătrâni se povestește că Sfântul Ilie este cel dintâi sfânt care I-a venit în ajutor lui Dumnezeu în lupta cu diavolul. Acesta, încercând să-L imite pe Dumnezeu care a creat Lumea și mulțime de îngeri, a creat mulţimi de draci. Aruncându-se în mare cu trăsura sa cu patru cai laolaltă cu Pălie, vizitiul său, Ilie a fost ridicat la cer unde, a primit de la Dumnezeu, sabia şi tunul (tunetul), primind și rangul de sfânt. De îndată el a purces apoi împotriva diavolilor care umpluseră lumea şi i-a ucis. O altă legendă populară ne amintește despre Sfântul Ilie că săgeta cu mâna cea dreaptă. Atunci se cutremura pământul şi se dârdâia şi cerul din ţâţânile lui. Multe vite şi muieri se stârpeau şi mare pagubă se făcea în lume. Bunicile povesteau nepoțelelor lor că, atunci când a rămas Maica Domnului grea cu Domnul Hristos și a trăsnit Sfântul Ilie o dată, s-a cutremurat şi Domnul Hristos în maică-Sa. Atunci Domnul Hristos l-a blăstămat să i se usuce mâna cea dreaptă şi să nu mai săgeteze decât cu cea stângă.
Protecțiile lui Sânt-Ilie
În Calendarul popular ziua de 20 iulie era şi un reper important în calendarul apicol: în această zi avea loc „rătezatul ştiubeielor”. Acum se desfăceau stupii şi se recolta mierea, operație însoțită de o masă oferită vecinilor și prietenilor, crezându-se că în acest fel se asigura norocul la albine. Oamenii duceau la biserică, printre alte flori, și busuioc, spre a-l sfinți. Acest busuioc este bun de pus printre haine și-n zestre, ca să le ferească de molii. Până în această zi nu se taie merele cu cuțitul și nu se aruncă în sus, crezând că e rău de piatră. În ziua de Sânt-Ilie nimănui nu-i era îngăduit să lucreze, din pricina pietrei și a focului iscat de trăsnet. La aceeași dată, în miezul verii pastorale, aveau loc „sântilii” (nedei sau bâlciuri), cele mai vestite odinioară fiind cele de pe Valea Sebeşului, Mărginimea Sibiului şi Ţara Loviştei. În ceea ce privește ciobanii care lucrau la stâne, sărbătoarea lui Sânt-Ilie reprezenta cel dintâi prilej de întâlnire a păstorilor cu soţiile lor, precum şi de coborâre „la ţară” a celor tineri spre a-şi găsi viitoarele logodnice, după multe săptămâni de viaţă aspră, semiascetică. La Sânt-Ilie, în revărsatul zorilor se culegeau tot felul de plante. Apoi, erau stropite cu sânge de la un cocoș tăiat peste ele. Aceste plante se foloseau drept scaldă spre a-i vindeca pe cei betegi, care altmintrele nu se mai puteau vindeca.
„Mesagerul de Neamț” urează La mulți ani Fericiți, tuturor celor care își serbează onomastica în ziua Sfântului Proroc Ilie!
