Când începe Postul Adormirii Maicii Domnului
Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care respectă rânduielile Postului Mare. „Tipicul cel mare”, la cap. 35, pag. 44 și învățătura pentru posturi din „Ceaslovul mare” la pag. 707 recomandă ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea, când se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.
Postul Adormirii Maicii Domnului începe, de regulă, la data de 1 august și are durata de două săptămâni, în perioada 1-15 august.
Lăsata secului are loc pe 31 iulie însă, în cazul în care aceasta zi cade miercurea sau vinerea, așa cum se întâmplă în acest an, Lăsata secului cade în cursul serii zilei de 30 iulie (joi), iar postul începe din 31 iulie. Postul Adormirii Maicii Domnului este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari sărbători ale lunii august: Schimbarea la Față (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Istorie
În ceea ce privește vechimea postului Adormirii Maicii Domnului, acesta este „cel mai nou” dintre cele patru mari posturi de peste an.
Originea lui trebuie căutată prin secolul al V-lea d.H., când venerarea Sfintei Fecioara Maria a început a cunoaște o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță. Data și durata postului au fost uniformizate în toată lumea creștină abia în secolul al XII-lea d.H., la Sinodul Local din Constantinopol, desfășurat în anul 1166. Atunci s-a hotărât ca acest post să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Fecioare Maria (15 august). Despre Adormirea Maicii Domnului nu există nici referinţe istorice nici biblice. Doar tradiţia Bisericii şi câţiva teologi vorbesc despre petrecerea ei din lumea aceasta şi ridicarea la Ceruri, astfel încât creștinii ortodocşii subliniază prin denumirea praznicului săvârşirea din viaţă („adormire” traduce grecescul „koimisis”), în vreme ce catolicii accentuează asupra mântuirii şi aşezării alături de Fiul său (Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria).
Semnificația Postului Sântei Mării
Aceste zile de post ne amintesc tuturor de virtuțile și darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care însăși Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă. Despre acest aspect citim în sinaxarul de la slujba Utreniei din ziua praznicului, unde se spune că, înainte de a trece la cele veşnice, Maica Domnului a petrecut câteva zile în rugăciune și post. În acest post este dezlegare la pește doar în data de 6 august, când creștinii prăznuiesc (†) Schimbarea la Faţă a Domnului sau Pobrejenia.
Tradiții de Ziua Macaveilor
„Calendarul Popular” îi atribuie primei zile a lunii august semnificații străvechi. „Macoveiul Ursului”, „Ziua Ursului”, „Împuiatul Urşilor” sunt denumiri care au ajuns până la noi din negura timpurilor. Este vorba despre relicve ale unor sărbători precreştine care coincideau cu începerea perioadei de împerechere a urşilor. În această zi, de 1 august, țăranii de altădată mergeau la biserică pentru a sfinţi plantele de leac, stropeau livezile şi gospodăriile cu agheasmă pentru a nu fi prădate de urs, iar în zonele de trecere ale acestui animal, oamenii lăsau urșilor o pulpă de viţel drept ofrandă.
Tot ziua de 1 august mai este numită şi „Macaveiul Stupilor”, pentru că este ultima oară când mai poţi lua miere din stupi. Din vechime, mierea de albine era considerat un aliment sacru. De aceea, la Macaveiul Stupilor exista credința că mierea capătă în această zi proprietăți miraculoase şi de vindecare. Străbunicii noștri obișnuiau ca în această zi să se ospăteze cu miere, turte calde, vin îndulcit cu miere şi făceau lumânări cu „ceara de la Macavei”, pe care le păstrează peste an, pentru a le arde în zilele primejdioase.
Sfinți autohtoni – Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț
Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.
La vârsta de 19 ani, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din acel moment nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț L-a slujit pe Dumnezeu și a dovedit o râvnă deosebită în ascultare, indiferent unde a trăit. Ca infirmier, a adus alinare trupească și sufletească bolnavilor. Ca monah, a dus o viață plină de rugăciune în pustiul Iordanului, în condiții de trai deosebit de grele, atât fizice, cât și spirituale. Ca preot, Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana din pustiu, unde se ajungea foarte greu.
Ca om de cultură, Sfântul Ioan Iacob scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Sufletul său a plecat la Domnul când avea doar 47 de ani. La 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă. Praznicul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț este la 5 august. Sfinte Cuvioase Ioane Iacob roagă-te pentru noi!
Exorcismele, necesitate sau superstiție?
Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. „Tămăduiți pe cei neputincioși, înviaţi pe cei morți, curățiți pe cei leproşi, pe demoni scoateți-i; în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8)
„Exorcizarea poate fi oficiată de preoții care au pregătirea cuvenită de a sluji Sfânta Liturghie”, se explică în cartea „Sfinți și mari duhovnici despre exorcizare și tămăduire”. Cine slujește Sfânta Liturghie poate oficia și rânduiala ierurgiilor din care fac parte și exorcismele. „În practică, din prea mare teamă că demonii ispitesc mai intens după citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, acestea nu se mai citesc, preoții invocând scuza că nu sunt pregătiți”, continuă explicațiile în cartea amintită.
Exorcismele fac diferența în credință
Moto: „Gândirea monahului e ca strălucirea cristalului; s-a spart cristalul, s-a spart și strălucirea lui” – Sf. Antonie cel Mare
Diferența dintre acei exorciști și preoții slujitori contemporani este că aceia menționați de comunitățile creștine din primele secole, aveau caracter charismatic. Exorciștii, nefiind întotdeauna clerici (!!), vindecau pe cei posedați de duhurile rele și pe cei care sufereau de boli sufletești, dar nu citeau neapărat exorcisme sau molifte.
Sfântul Siluan Athonitul (prăznuit pe 24 septembrie) a relatat un caz în care un părinte, contemporan cu sfântul, a vindecat un demonizat însemnându-l cu semnul crucii și rostind aceste cuvinte: „Domnul Iisus Hristos să te tămăduiască”.
Sfântul Nil Athonitul (prăznuit la 12 noiembrie) amintește de un exorcist care și-a pierdut temporar Darul exorcizării datorită orgoliului și trufiei pe care o afișa și în care se complăcea.
Preoții citesc moliftele sau exorcisme care preced taina Botezului fără a se considera exorcizatori. Dacă doresc să se afișeze lumii ca mari vindecători, atunci orgoliul îi face vulnerabili, ajungând din slujitor de Hristos un instrument al demonilor în comunitatea unde activează. Aceasta este valabil pentru orice om, indiferent de religie, indiferent de cultură, de educație.
În momentul când orgoliul a pus stăpânire pe sufletul său, devine instrument al forțelor întunecate. De aceea, „smerenia este cheia deschiderii tuturor cerurilor” sau „smerenia este cheia păstrării harului”, după cum afirma preotul Rafail Noica.
