Candidatura lui Dragoș Chitic, anunțată la câteva zile după cea a lui Lucian Micu, doi primari ai PNL care au părăsit partidul, nu numai că resetează jocul și calculele politice în județ, dar alimentează și mai mult teoria conspirației țesută în jurul unor peneliști care ar face jocul lui Ionel Arsene în această perioadă.
Indiscutabil, jocurile celor implicați s-au făcut pentru Ionel Arsene și PSD. Orice ar spune protagoniștii, direct sau indirect, cu voie sau fără voie, au jucat pentru liderul de la Consiliul Județean. Unii spun că și pentru Gheorghe Ștefan, ai cărui oameni, cu sau fără binecuvântarea acestuia, au făcut tot ce au putut ca să se ajungă la acest rezultat.
Laurențiu Leoreanu, am înțeles, devotat partidului, devotat lui Mugur Cozmanciuc, nu a vrut să fie (de)votat de romașcani, deși acceptase acest lucru seara și s-a răzgândit noaptea/dimineața, făcând un anunț pe Facebook, punându-și colegii într-o situație mai mult decât jenantă. Un lider, comunicator al partidului, nu a știut în ce situație pune partidul? Și acum nu era vorba de un vot pe prețuri la gunoaie în care consilierii liberali au fost obligați prin presiuni să voteze alături de pesediști, este vorba de rezultatul unor alegeri care ar fi fost decisive pentru următoriii ani pentru partid, dacă lăsăm deoparte cetățenii! Este clar că gestul a fost premeditat, răutăcios și răzbunător. Leoreanu nu a avut tupeul să refuze candidatura în fața plenului liberal și s-a descățușat/demascat/eliberat a doua zi pe Facebook.
Spun liberalii că el este un om de partid și de echipă și că nu a trădat. ȘI că va face totul pentru victorie. Poate, dar atunci pentru câteva momente inteligența politică i s-a blocat. Pentru că este clar, Leoreanu a încercat un knock-out la Cozmanciuc, prietenește, ca un om de echipă și i-a dat vânt în pupa lui Arsene. Ca unui inamic politic cu care în definitv nu are nimic de împărțit înainte de alegeri. După, vom vedea, că nu mai este mult.
A acționat Leoreanu cu acordul mai marilor de la București, cu ajutorul cărora voia să ajungă ministru și prin care a încercat mazilierea prietenului și colegului președinte de partid de câteva ori? Chiar nu are nici o importanță, important este ce se vede de pe margine, că Leoreanu a făcut jocul lui Arsene și al PSD-ului. Că cei din București nu-l ”sancționează” pozitiv, obligându-l să candideze acum, e altă poveste. Când Lucian Micu se pregătea să intre în PSD, Leoreanu și-a dat seama cum sunt percepute lucrurile de liberalii fără funcții și a încercat, cel puțin declarativ, să-l întoarcă din drum. Era prea târziu, pentru că Micu nu este un copil și știa despre relațiile nevăzute dintre politicienii nemțeni, majoritatea plimbați pe Aleea Uranus din Piatra Neamț și impresionați de peisaj. Și a vrut să arate că s-a schimbat, cel puțin pentru el jupânul.
Lucian Micu este o victimă doar în măsura în care nu merita să fie declarat incompatibil pentru o prostie administrativă. Dar el nu a fost executat și revocat din funcție pentru asta ci pentru că, spun oameni din ambele partide, el avea o înțelegere cu Arsene, care ar fi funcționat indiferent pentru cine ar fi candidat, PNL sau PSD sau independent. Clar, Micu a vrut să se răzbune și să pună bețe-n roate liberalilor și candidaturii lui Cozmanciuc. Candidatura lui n-are nici o noimă pentru nimeni decât în acest registru. Dacă va candida și va câștiga, nu-și va putea exercita funcția. Dar jocul lui înseamnă voturi pentru Consiliul Județean de la PNL și trecute în beneficiul PSD. De fapt, aici este miza lui Arsene, să ia un procent din votul politic cât mai mare în Roman. Ce va face Micu după aceea ține de negocierile dintre cei doi și n-ar fi exclus să-l vedem un vajnic administrator de județ în caz că jocul ar avea un final fericit pentru ei. A făcut singur Micu acest joc cu Arsene? Greu de crezut și foarte curând, când toate măștile, inclusiv cele din PSD vor cădea, vom avea răspunsul. Dacă el a fost sprijinit și sfătuit de aceeași oameni care l-au întors pe Leoreanu în noaptea cu candidatura, atunci putem vorbi despre o restaurație politică în Neamț, la nivelul anilor 2010.
Candidatura lui Dragoș Chitic face parte, chiar dacă regia este un pic diferită, din același registru. Supărat pe Mugur Cozmanciuc la vremea scandalului din PNL, flancat atunci pe față de alți lideri, cu Leoreanu cap de lance, Chitic a făcut un pas în spate după condamnarea în primă instanță. A dat asigurări că nu va candida, că va sprijini partidul și a primit la rândul său asigurarea că va fi administratorul orașului. Asta oficial. Neoficial, i se lăsa puterea de decizie și la nivelul societății Publiserv.
Anunțul candidaturiii sale i-a suprins doar pe unii liberali. Alții, cu carnet de partid, strângeau semnături de câteva zile. Chiar dacă va candida pe dreapta, la PMP, Chitic face tot jocul PSD-ului și al lui Ionel Arsene. Mergem pe prezumția că involuntar, dar îl face. Și el se răzbună pe Cozmanciuc și este conștient de acest lucru. În acest moment este convins că joacă o partidă în care ar câștiga oricum. Fie ajunge primar, fie ajunge administrator de județ, fie va dicta jocurile în Consiliul Local, se vede ca fiind un jolly-joker. Evident că există spectrul procesului de la Înalta Curte care ar putea să-i frângă cariera înainte de vreme. Sau al unui rezultat prost în alegeri, dar asta nu va supăra nici măcar PSD-ul. Apropo de PSD, va fi interesant de urmărit retorica lui Răzvan Cuc în campanie referitoare la Chitic sau invers.
Concluzia ar veni de la sine. Trei personaje care nu-l doresc pe Cozmanciuc la cârma filialei, au ales să saboteze, unii voluntar, alții nu, un partid pentru a-și atinge scopul. Au fost folosiți cu mare iscusință de Ionel Arsene, care și-a văzut de interes și nu a șovăit să profite de situație. Unii spun că de tot ce s-a întâmplat nu a fost străin fostul primar Gheorghe Ștefan, care ar fi dorit un primar apropiat de el la Piatra Neamț. Cum spunea, foarte curând vom vedea cum stau exact lucrurile.
Valentin Bălănescu