Canto cu masca pe figură
Ziua de școală pentru un elev de la Arte este extrem de aglomerată. Ore de cultură generală și de teorie muzicală se îmbină cu studiul instrumental și vocal, cu aplecarea îngândurată asupra formei ce prinde viață sculptată, cu orele de desen. Cei care au talent și vor o a doua specialitate se înscriu și la opționale: desen, canto, instrument, care înseamnă alte ore de studiu.
Pandemia nu a venit peste Liceul de Artă „Victor Brauner” din Piatra-Neamț ca un uragan care răstoarnă totul cu susul în jos. Cel puțin adaptarea programului la noile reguli a fost ușoară, fiindcă oricum elevii erau împărțiți între teorie și practică. Cât despre spațiul necesar, circuitul a rămas același: orele de cultură generală în clădirea de pe bulevardul Decebal, orele de muzică în sediul de pe strada Peneș Curcanul, iar pictura și sculptura în clădirea monument istoric de pe strada Alexandru cel Bun. Doar că se învață în trei schimburi și clasele se tot rotesc, în fiecare zi, între clădiri și de aceea vezi grupuri-grupuri de elevi mici și mari „gravitând” gureși de la un corp la altul. Cărând după ei setul pentru pictură sau instrumentul (uneori mai mare decât cel care-l poartă) și cu ghiozdanul în spate, cei mici parcurg distanțele însoțiți de un părinte, uneori, alteori de colegii mai mari.
Prin mască muzica sună altfel
Dar nu distanța sau programul unei zile pun cele mai mari probleme. Mai mult poate decât în orice alt loc, la Arte masca devine o problemă. Dincolo de recomandarea, devenită obligatorie, de purtare a măștii, ca măsură de protecție față de coronavirus, pentru elevii de la acest liceu masca este o corvoadă. Dacă nu cumva chiar un accesoriu împotriva firii. Dar, în norme nu există nici un fel de excepție.
În ziua documentării noastre, i-am găsit pe elevii de la Canto repetând de zor, cu măștile la gură. Bucata de material se zbătea într-un du-te, vino la fel de precipitat sau de lent precum vocalizele sau interpretarea piesei clasice „dictau” ritmul. De deasupra măștii, ochii profesoarei erau măriți în efortul de a ghici mișcările maxilarului elevului, de sub mască. Felul cum sunt folosiți mușchii obrazului, rotunjimea gurii, cantitatea de aer inspirat sau ritmul pe expir sunt esențiale în tehnica vocală. Orice greșeală trebuie corectată pe loc, fiindcă pe urmă devine mult mai dificil de dezvățat și cere mai mult timp, la școală sau acasă. În pauza binevenită, pentru a răspunde întrebării, eleva și-a tras mai întâi sufletul, apoi a șoptit: „E cam obositor… dar m-am obișnuit. Mai complicat este în online, nici semnalul nu era bun, auzeam pianul decalat”. Iar prin mască, muzica sună altfel.
În altă încăpere, o tânără repetă la pian, cu partitura în față și cu spatele la scaunul profesoarei, așezat regulamentar la distanța de un metru și un pic, cam cât permite spațiul. Ne spune că ea și doi frați mai mici care studiază vioara sunt a șasea generație de muzicieni din familie: „Eu sunt din Roman, dar din clasa a III-a ne-am mutat la Piatra-Neamț, pentru ca tatăl meu să absolve Facultatea de Muzică «Gheorghe Dima» aici. După liceu și eu voi face Conservatorul”, ne-a mărturisit Daria Maria Bulai, elevă în clasa a XI-a. Cât stăm de vorbă intră și doamna profesoară Simona Sandu, care adaugă: „Mai greu cu distanțarea, la noi, sălile sunt mici, avem câte două ore, cu pauza de rigoare. Dar nu-i ușor, mai ales la cei mici – ei sunt ascultători, totuși sunt multe ore pe zi”. Cei mici erau în pauză, câțiva pe holuri, unii abia veneau și se grăbeau spre sală, alții coborau pentru a ieși în curtea mică interioară unde rapid își dădeau măștile jos, pentru o gură sănătoasă de aer.
”Muzica e imposibil să o faci online!”
Pe profesoara Cristina Ioana Ciobanu am întâlnit-o pe hol, la etajul I, îndreptându-se spre clasă: „Eu prefer orice condiții, numai să vin la școală. Muzica e imposibil să o faci online, orice corectură trebuie s-o faci pe loc”. Cei câțiva elevii de-a XII-a o așteptau, în bănci, pentru ora de teorie. „Suntem clasa a XII-a și vrem să dăm BAC-ul, așa că preferăm să venim la școală. Având în vedere că dăm la facultate de muzică și trebuie să ne pregătim, e mai simplu la școală. E greu să facem muzică online: profesorul e într-o parte, noi în cealaltă parte, uneori se întrerupe conexiunea, alteori cade sunetul, acompaniamentul la pian al doamnei profesoare se aude defazat și nu pot face vocaliza. E dificil!”, a spus o tânără.
„Am găsit o modalitate să mă înregistrez și-i trimiteam doamnei profesoare, dar doamna nu mă putea corecta pe loc. Iar sunetul dintr-o înregistrare neprofesionistă este altfel, distorsionat, este dificil de apreciat dacă ai greșit”, i-a urmat colega ei.
„Și prin mască se aude diferit… dar măcar suntem la școală”, a completat o alta.
La suflători, lucrurile sunt clare: elevul repetă, iar profesorul îl corectează, de la geam și cu masca pe figură. Doar pianul a „primit” un accesoriu nou: o bucată de plexiglas, menită a proteja elevul de profesor, și invers. Părăsim clădirea în acorduri de Mozart interpretate la pian de elevul olimpic Rareș Trufea, originar din județul Vaslui, un tânăr foarte talentat.
”Programul diferă de la un copil la altul”
De la corpul de muzică ajungem la clădirea monument unde sunt clasele de pictură și sculptură. Într-o clasă de a V-a, elevii desenează tema zilei – „Natură moartă”. Fiecare în băncuța lui, despărțiți de plexiglas și cu măști.
„Eu mă bucur că a început școala, e mai bine, fiindcă vezi acele persoane, vezi tot ce se-ntâmplă!”, spune o domnișoară care aproape își terminase lucrarea.
Traversăm holul, văruit în vară, și intrăm într-o sală cu elevi de a IX-a. Aici, atmosfera de lucru este una intensă: „În online e dificil, uneori nu am avut semnal. Este foarte bine că putem veni la școală”.
În drum spre ieșire, profesoara Carmen Corlățeanu, directoarea Liceului de Artă, explică modul de organizare: „Specialitatea se face la școală – toate clasele de muzică, pictură, sculptură. Sunt trei schimburi pentru orele de cultură generală, apoi urmează orele pentru ansambluri – cor, orchestra și teoria, după care celelalte ore la specialități sunt intercalate. Programul diferă de la un copil la altul. Pentru orele de cultură generală la școală vin cei mici, de primar, a VIII-a și restul câte jumătate de clasă stă acasă, o săptămână, în online. Dar și cei din online vin la școală, pentru specialitate. Sunt zile și cu 8 ore. A trebuit să adaptăm programul, fiindcă avem și două clase la a X-a și la a XI-a cu câte 33-35 de elevi, până anul acesta s-a putut depăși, anul acesta nu mai avem voie. Avem și mulți navetiști, o parte vin din comunele de pe lângă Piatra-Neamț. Alții stau în cămine sau în chirie, sunt de pe Valea Muntelui. Avem și 20 de elevi care sunt din județele Moldovei. Iar sălile noastre de clasă sunt relativ mici”.
Elevi navetiști sunt mulți, din cei 490 de elevi care învață la acest liceu. Unii vin din comunele învecinate, de la Borlești, Tazlău, Alexandru cel Bun, Cândești, etc. Alții, care sunt de pe Valea Muntelui, de pildă, stau cu chirie în oraș. Când învață online, rămâne problema semnalului și a dispozitivului. Directoarea Carmen Corlățeanu afirmă că sunt 30 de tablete ce urmează să fie date elevilor „și nu mai rămâne nimeni care să nu aibă de pe ce să învețe”.
Cât despre condițiile impuse de pandemie și spațiile de care dispune școala, despre repetițiile vocaliștilor cu mască, sunt subiecte cuprinse într-o serie de proiecte. Între care achiziția unui sistem profesionist de sonorizare și contractarea serviciilor unui studio de înregistrări Dar, ca toate proiectele, perspectiva este de durată, iar prezentul cere soluții. Rapide.
Cristina IORDACHE
Material apărut în ediția scrisă a săptămânalului ”Mesagerul de Neamț”, nr. 461, 8-14 septembrie 2020
